Într-o sară foarte lină

În primblare am ieșit,

La Copou, lângă grădină,

Să răsuflu-aer dorit.

Când, văzut-am deodată

La stat mare o figură,

După modă îmbrăcată.

Dar, precum fac cii săraci,

Purta-n umere desaci.

Dar nu am însemnat

Di-i femeie au bărbat!

Mă mir d-acel venetic

Și întreb atunci de nume.

Stahia-mi răspunde: N lume

Intrigă oameni-mi zic.

În această țărnă bună

Straturi samăn de minciună;

De calumnie, de crezare,

Grânul meu amestec are;

Nâobosită-n lucru sânt,

Dintr-un trec la alt pământ,

Însă nicăire nu-i

Ca pe malul de Bahlui,

Pământ gras pentru minciune,

De se face de-a minune.

Ș-apoi tot aici, c-un preț

Foarte bun, astfeli nutreț

Să întreabă și să cată

Ca o poamă delicată.

Pentr-acest product mănos

Orice timp e priincios;

Săcetă au umezală

Niciodată-i dau sminteală.

După-această, a sa mână

Iute samănă-n țărână;

Un grăunte nu se pierde,

Iată tot ogoru-i verde.

O minune! Ntr-un minut

Ierburile au crescut;

Înfloresc, ș-apoi pe loc

Amu spicele se coc,

Încât toat-acea câmpie

Au produs minciuni o mie.

Cele ce cu ochii văd,

Pipăind abie le cred.

D-oameni îns-atunci o ceată,

De minciuni nouă-nsătată,

Case și copii lăsa,

La cules se îndesa.

Mândru-i fiecare spic,

Dar denuntru nu-i nemic.

De-a gusta toți să îmbie;

Altul pune în cutie

Trufandale înfoiete,

La ținuturi le trimete,

Văd colo femei frumoase,

Deși ceva minciunoase,

A culege au mare dor

Minciunele de amor.

Îngiositul în trufie,

Neavând altă meserie,

De novele, care-i plac,

Își culege un plin sac.

Speculanții de pe loc

Pe la bolte marfa cară,

Ca s-o vând-în iarmaroc

Și pin târguri de pin țară.

Cii ce-ascultă pe la ușă

Și veninul poartă-n gușă,

De bun nume răpitori,

Culeg intrigi dintre flori.

Când prin chipuri feliurite

Unu-ncarcă, altu-nghite,

Deodată

Se arată,

Coborându-să din ceri,

Luminosul adevăr.

Nici un văl pre el umbrea,

Fachie-n brațul său ținea.

Abie sânta cea figură

Aruncă o căutătură,

Iute, cum au răsărit,

Farmăcul au și pierit,

Ș-oamenii s-au minunat

Cum așa s-au îngânat!...

Adevărule presfinte,

Auzi calda rugăminte:

Între noi etern te-așază,

Mintea noastră luminează;

D-aici intriga să piară,

Ce pre noi vra să dezbine,

Și poporul de prin țară

Să se-ncreadă numa-n tine!