Defăimând cele la care gloata oarbă se apleacă,

Omul, în a cărui suflet a virtuței dor n-apune,

Numelul său și-amintirei trainic monument rădică,

Cu folos ce-aduce lumei prin virtute,-nțelepciune.

Ca pe râpele lui Nilu piramida cea antică,

Ce-n nori creștetul ascunde și se luptă cu furtune,

Așa fapta patriotă, ce-a zeimei este fiica,

Timpu-nfrână și cu soarta pe invidia răpune.

Când pe câmpul a victoriii înota în a lui sânge,

Epaminonda la amicii ce-l plângeau cu duioșie,

Pentru că cu a lui moarte și-a lui vițe se stângea,

Înfrânați, zis-au el, plânsul, vă las două-a mele fiie,

Nemurindele trofee: Leuctre și Mantinea!