De multe oare

Vezi în pieire,

Făr-o scânteie

De mântuire,

D-arme dușmane

Ncinse tării.

Oastea ce murii

Încungiurasă

Surpă aceea

Și astă plasă,

Fără-ndurare

Ucide mii!

Nuntru-n cetate

Atunci suspină

Lângă altare

Femeile-nchină

Fruntea pe piatră,

Cuget la ceri!

Sunet d-oftare

De dureri grele

Domnul aude

Din tron de stele,

Curagi le-nsuflă

Nou adevăr!

După serbare

Duca cel june

Prest-a sa armă

Iar dreapta pune,

Scapără spada,

Semnal d-omor!

Juni, iacă Domnul

Este cu noi!

Cu noi e Domnul!

Strigă eroii.

Prin poartă iesă

Fulger din nor.

Umplut de spaimă,

Nemicul parcă

Să se mai lupte

În van să-ncearcă,

Amu se-nfrânge,

Ncepe-a fugi.

Învins nu este

Cel ce-n Zeu crede!

Că în credință

Puterea șede;

Ea patria scapă

Când este-a pieri!