Să stăm, Amor, să ni mirăm dotată

De minuni nouă ale naltei nature!

Vezi pre pământ ce mândră zână-arată,

Vezi cât har plouă din a ei făptură.

De câte perle ș-aur e vargată

Aleasa mantea, nevăzută aiure,

Cum pasul ei ș-ochirea amorată

Poartă prin astă a muntelui pădure.

Mii și mii flori cu iarba din câmpie,

Unde stejarul cel umbros domnează,

Să le-atingă umbra ei o-mbie.

Cerul de-a ei frumuseți se-nviază

Și-mpregiur sună dulce armonie,

Înseninând de a ochilor ei rază.