Ferice flori și ierburi tinerele,

Ce primblând vă-atinge multe oare

Pasul cel lin frumoasei doamne mele,

În voi tipărind urmele ușoare!

Câmpie ce-asculți dulce-i cuvințele,

O vioară de amor mirositoare,

Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele

Faceți plăcute ascunsuri și răcoare.

Limpede apă, dintre munți născută,

Ce ochii uzi și blânde a sale fețe,

Care cu a lor grație te-mprumută,

De voi ferice despre-a ei frumˇsețe!

Nu-i stâncă ce diuoasă amu făcută

De-a arde l-al meu foc să nu s-învețe.