Cei de sus, serg.-major.
SERG.-MAJOR (e beat bine. Iese urmat de doi sergenți și un sergent-major, tot așa de beți. Către Potroacă): Dac-o-ntreba cineva de mine, să vii să mă chemi... Sunt peste drum... Mergem la Marița-n vizită! (Arătând spre cei cu ranița-n spinare.) Pă măgarii ăștia să mi-i ții toată noaptea cu ranița în spinare. Să-nvețe minte că nu să joacă la oaste! Fiecare să-și facă datoria, nu numa eu și altu ca mine! (Iese cu mantaua pe umeri cântând.)
Ah! Ce fericită-i
Viața de soldat!
El de toată lumea
Este respectat!
(Soldații, care la intrarea serg.-major s-au oprit „în poziție”, încep a freca cizmele. Potroacă sucește o țigară.)
(Cortina cade.)