Scena IV

Locot. Zamfirescu, ceilalți

POTROACĂ (apropiindu-se de locot. militărește, ține mâna la chipiu până ce-și face raportul): Să trăiți, don locotenent, în timpu sirviciului meu nu s-a-ntâmplat nimic. Toate au mers în cea mai perfectă ordine!
LOCOT. (salută cu un deget la chipiu, apoi se întoarce către Gheorghe): Da’ ăsta ce-a făcut?
POTROACĂ: S’ trăiți, don locotenent, n-a știut insulta supiriorului!
LOCOT.: Când ai de gând să-nveți, mă? Nu vrei să te faci și tu om? Dobitocule! (Se aude din odaia sergentului-major: „A la votru!”) Da’ sergentu-major unde e, mă-nțelegi?
POTROACĂ: E-n camera domniii-sale cu niște subofițeri de la a patra!
LOCOT.: Iar s-o fi apucat de zaifeturi, mă-nțelegi... Eu... de, îi tolerez, mă-nțelegi, că sunt mai manerat, da’ o să-și găsească odată beleaua! Prea le face late, și o să se ducă, mă-nțelegi, dracului... Eu... de, sunt manerat! (Intră în camera sergentului-major.)

Share on Twitter Share on Facebook