Scena VI

Cei de sus, locot.

LOCOT. (din ușă către serg.-major): Va să zică, nu uiți, mă-nțelegi, și-mi trimiți de dimineață... Mai ales nu uita, mă rog ție, Mihăilescule, afacerea aia... Văd că s-a împlinit luna și te faci Gheorghe, mă-nțelegi...
SERG.-MAJOR (dintre culise): ...Nu uit, mâine...
LOCOT.: Ei, bonsar, bon amiuzman... [2]
SERG.-MAJOR (tot dintre culise): Mersi, don locotenent. Las’, că facem noi!
LOCOT. (către Potroacă): Acuma poți da drumu oamenilor de la teorie... Care nu știe, mai aplică-le, mă-nțelegi, constituția militară... Că altfel nu merge, mă-nțelegi. Eu sunt manerat, dar... (Iese.)