Tratativele

PITICUL (intră, având sub braț portofele de diferite culori și mărimi): Domnilor, am aici mai multe portofele, pe care ași vrea să le repar. Nu că sunt vechi, dar au mare nevoie de nițică remaniere…

TOȚI: Portofele? Și mie! Și mie! Unu mare! Unu roșu! Unu cu cheie! Unu inamovibil! Unu pe viață!

MODERATUL (repezindu-se și dându-i pe toți la o parte): Moderațiunea mea pân-aci merge! Dacă o vorba de portofel, îl maniez eu!

PITICUL: Dumneata? Dar ce, ești calfă de pielărie? Unde ai mai slujit? Ce știi să faci?

MODERATUL: Eu fac de toate, dar cu moderațiune. Cum văzurăți, am luat adineaori parte la luptele politice…

BURSUC: Da, am văzut… (sforăind) Horrr-horrr!

MODERATUL: Când am avut putere, am muncit mult… pentru repaos.

PITICUL: N-am nimic de zis asupra validării titlurilor, dar…

MODERATUL: Dar…?

PITICUL: Dar știți dumneavoastră…

MODERATUL: Știi, dar… cu moderațiune…

DEPUTAȚII: Noi nu știm nimic.

PITICUL: Știți… nu știm ce crede…

DEPUTAȚII: Cine?

PITICUL (misterios): Sssst!

MODERATUL: Sssst! Aveți puțintică moderațiune!

DEPUTAȚII: Interpelez să mi se spună cine este acel mare necunoscut…

Toți vin la rampă. Misterioso.

PITICUL (lugubru în mijlocul lor): Nu ne putem pronunța înainte de a ști ce vrea și El.

DEPUTAȚII. Care El?

PITICUL (solemn): El!

DEPUTAȚII (solemn): El!

POPESCU (solemn în parodic): El!!! (Natural) Dar care „El”?

PITICUL: Sssst! El… Sfinxul, El… Arbitrul Situației, El… Vigurosul cu cârjă pentru bătrânețe… Căci știți bine: eu nu fac comerț pe seama mea, — eu sunt în comandită. Trebuie să știți ce zice și asociatul meu. Să ascultăm dar.