SCENA VIII
Pălăriile.
(Trei femei cu niște pălării monumentale și excentrice.)
Cuplete pe aria „Ce sont des maisons…”
Sunt pălării de teatru!
De teatru,
De teatru.
Micuțe cum vedeți: fason!
Exact ca Turnu-Babilon!
Ocupă un loc pentru patru!
Sunt pălării de teatru!
Așa-i pălăria modernă!
Modernă!
Modernă!
Lucrată pe ultim jurnal!
Cu scop evident, infernal!
Ea pare-o movilă eternă!
Așa-i pălăria modernă.
1-A PĂLĂRIE: Noi suntem noile pălării pentru teatru.
2-A PĂLĂRIE: Sau mai bine zis pălăriile pentru purtat în staluri, impuse de către noul Director general al teatrelor.
3-A PĂLĂRIE: Aceste pălării au fost admise spre a da o satisfacțiune presei care cere damelor să-și scoată pălăriile în stal.
FORFECARU: Asta e o gentileță ce sare în ochi.
BURSUC: Mai de grabă: ca sarea în ochi.
UN DOMN DIN SALĂ: Bravo! Așa este! Noi nu mai putem vedea nimic aici. Poftim, iată eu am Turnul lui Eiffel în fața mea.
O DOAMNĂ DIN FAȚĂ (întorcându-se): Pe mine m-ai făcut Tumul lui Eiffel? (Se scoală în picioare.) Auziți că eu sunt Turnu’ lui Eiffel! Ești un obraznic, domnule.
DOMNUL DIN SALĂ: Doamnă!
DOAMNA: Na! (Îi trage o palmă).
CELE TREI PĂLĂRII (râd): Ha! ha! Ha! (Ies repede).
BURSUC: Mi se pare că i-a tras o palmă, pardon!
