XXVIII

În noaptea aceea, soldații făcură băștii, pre obiceiul lor ²⁹⁵ . În dimineața următoare (8/18 octomvrie) ²⁹⁶ , după ce, prin meterezuri, șanțuri acoperite și tăbii de lemne amestecate cu pământ, se apropiară ai noștri de ziduri ²⁹⁷ și așezară baterii de tunuri, cu multă înverșunare, de trei părți deodată, începură a bate cetatea ²⁹⁸ . Strălucitul RăzvanVodă, având cu sine moldovenii săi și cu legioanele secuilor, se așezase despre răsărit, pe drumul Bucureștilor, și bătea partea de sus a cetății cu 10 tunuri. Dintr-altă parte, neînvinsul Mihai-Vodă cu inimosul Bathori, care acum pentru întâiași dată vedea războiul, și cu eroicul Kiraly, se aseză despre munți și râul Ialomița, la o monastire care fu atunci stricată și mai apoi dreasă, departe de cetate de o bătaie de săgeată. Ei ridicară acolo două movili în formă de turn, și cu două baterii de câte zece tunuri fiecare, din aceste două părți, încep, prin sloboziri neîntrerupte, a pocni puternic zidurile ²⁹⁹ . Mergând apoi într-alt templu mult mai aproape de cetate, fără întrerupere grăbesc lucrările asedierei ³⁰⁰ . Era cu greu însă de a se apropia de cetate, căci, afară de întăririle și șantul ce o încunjura, avea încă și niște bălți împrejur ³⁰¹ . Apoi turcii dinlăuntru se apăra cu cele mai pre urmă puteri ale inimei lor. De mai multe ori, prin tunurile lor, ei împinseră înapoi pe asediatori, ce umbla să treacă șanțurile cu luntre; răsturnară cu puștile lor pre cei ce, izbutind a trece șanțul, cerca acum a pune scări pe ziduri sau aduceau foc la tălpile zidului de lemn spre a-l aprinde; și nu uita nimic de ce trebuia spre apărarea cetății ³⁰² .

Văzând ai noștri că nu izbutesc astfel, se mărginiră a urma cu tunărirea înfricoșătoare de bombe și ghiulele, cătând a sparge laturile zidurilor (battre en bréche les murs). Fumul acestor dese slobozituri de arme ale asediatorilor și asediaților ajunse de întunecă aerul și ascunse și la unii și la alții vederea dușmanilor lor ³⁰³ . Secuii căutară a se folosi de această negură. Ei aduseră lemne uscate, catran, rășină, bușteanuri aprinse, torțe și alte materii aprinzătoare, și, ațâțând bine focul, începură a-l arunca pre streșinile caselor cetății și căutară a aprinde întăririle ei. Dar fiindcă bârnele de care erau făcute acele întăriri erau încă verzi și prin urmare umede, și huma de pe dânsele nu se uscase, nu se puteau lesne aprinde de focul ce li se punea pe dedesupt. Pe lângă aceasta, prin desele pușcăriri ale artileriei creștine, sfărămăturile caselor cetății începură a cădea pe capul celor ce se afla supt zid, căutând a-l aprinde, și astfel îi sili a se trage îndărăt. Apoi dușmanii, luptându-se vitejește, nu-i mai lăsară a se apropia de ziduri, încât izbânda rămase cu totul în îndoială.