XIX

A doua zi, Mihai, ridicând tabăra de la Alba-Iulia, dete poruncă armiei să se așeze de la vale de orașul Aiud (Enyed), în câmpia numită Tinod ⁸⁰⁵ . Într-aceeași vreme, Basta, după ce dete o zi de repaos oștilor sale obosite de iuțimea cu care veniseră la Torda, în 16 septemvrie ⁸⁰⁶ , împreună cu oastea nobililor, ridică tabăra de la Keresztes și merseră de o așezară într-o câmpie udată de râul Mureș din ținutul de Maros-Ujvar ⁸⁰⁷ , pe care Mihai o dedese banului Mihalcea ⁸⁰⁸ . De aci, în dimineața viitoare, 17 septemvrie ⁸⁰⁹ , rânduindu-și armia de bătaie, porni împreună cu toate bagajurile sale spre Aiud, cu gând d-a tăbărî în mai sus-numita câmpie Tinod; dar, aflând că Mihai l-a întrecut în ocuparea acestui loc, el se opri lângă satul Mirislău. El întâmpină aci pe Mihai cu tabăra așezată într-o câmpie alăturată, numită Holtmaros.

Mirislău e un sat două leghe dincolo de Alba-Iulia. El e așezat în capătul de dincoace a unei câmpii lungi de șase mile aproape, dar de o lărgime nepotrivită, fiind țarmurită de o parte de munți, iar de cealaltă de Mureș, râu plutitor în mare parte, care din țara secuilor trece prin mijlocul Ardealului, sosește la Lipova, în Banat, și se varsă în Tisa. Astfel încât în unele locuri lărgimea câmpiei e de un mil, în vreme ce de ce vine încoa spre sat se strâmtează de ajunge de o jumătate mil, încă și mai puțin. Satul era așezat astfel între dealuri și râul Mureșul, încălecând drumul cel mare care, pe la poalele dealurilor, duce de la Alba-Iulia la Cluj. Dincoace de sat se întindea o câmpie cultivată de marimea unui mil, care e sfârșită de un pârâu adânc mult, ce din dealuri se varsă în Mureș. Pe acest pârâu era un pod, pe unde drumul cel mare și alte două mai mici, unul din sat și altul de la Mureș, trec spre Alba-Iulia.

Dincoace de acest pod și pârâu era tăbărât Mihai. El lăsase de la corturi la pârâuri numai atâta loc cât îi era de trebuință pentru piazza de arme, spre a-și mânui armia. Era poziția taberei noastre atât de temeinică și în loc așa de bun, încât nu putea avea a se teme de nimic și nici un chip nu era ca vrăjmașul să ne poată izbi sau sili la bătaie fără voia noastră; căci aripa dreaptă, care era despre râul Mureș, era ocrotită de o mare pădure, care și dânsa se ocrotea de zăgazuri și țărmurile râului; la aripa stângă se înălța necurmat dealuri și munți, care încingeau până și spatele taberei noastre. Spre a trece printr-acești munți, nu se putea decât printr-un urcuș, care era o potecă strâmtă, și aceea foarte bine păzită și cu tunuri întărită; în frunte era pârâul adânc de care am pomenit, pe al carui strâmt pod, care și el lesne se putea rupe, anevoie și cu mare pierdere ar fi putut trece oștile dușmane. În tot lungul acestui pârâu, Mihai așezase baterii de tunuri ⁸¹⁰ . El trimisese încă dincolo de Mureș, pe un deal nalt lângă satul Gombas, 300 călăreți spre a observa rânduiala oștilor dușmane și ce făcea ele ⁸¹¹ .

Văzând că dușmanul înaintează spre satul Mirislău, el scoase din tabără o trupă de două mii călăreți poloni ⁸¹² și îi trimise dincolo de sat, spre a recunoaște oștirea dușmanului ⁸¹³ . Îndată această trupă înhăță o luptă cu avangarda dușmană, compusa de călăreți ardeleni supt comanda lui Ștefan Csaki. Lupta ținu câtva îndoită, căci când unii, când alții dovedea și din nou se întorceau la luptă ⁸¹⁴ . Aflând Basta de această luptă ce urma la avangardă, împreună cele două regimente nemțești al lui Pezzen și cel din Silezia, făcând dintr-însele un batalion mare, ca un lung pătrat cu două mâneci, de cinci sute muschetari fiecare, și în mijloc punând pe sulițași, lăsând deșert atâta cât încăpea cele șase tunuri de câmpie, pe care le puse acolo cu munițiunea lor, târându-le pedestrimea cu mâinile. În această rânduială, deschizându-i ceailaltă oaste drum, înaintă acest batalion până la cele dintâi oști de la avangardie, unde, luându-și poziție într-un loc înălțat, văzu pe poloni stând, formați în escadroane, în câmpie, puțin departe de sat, nehotărâți ce să facă. Îndată, la un semn dat, se deschise în două aripi fruntea de suliți a batalionului, și tunurile se sloboziră drept în poloni, doborând gloanțele atâți oameni și cai, încât ceilalți, spăimântându-se, căzură în confuzie și nerânduială. Fără a le lăsa vreme a se dezmetici și a pune în rânduială, Basta înaintă spre dânșii cele două mâneci de muschetari, care începură a slobozi focuri în poloni, încât aceștia fură siliți a se trage înapoi. În retragerea lor, ei puseră foc de patru colțuri în satul Mirislău, pentru ca dușmanul sa nu se poată așeza într-însul. Dincoaci de sat, ei deteră peste o ceată de husari unguri, care trecuseră gândind să-i ia pe poloni pe la spate, dar fură ei prinși în mijloc de poloni de o parte, și de alta de o ceată trimisă de Mihai în ajutorul polonilor. Astfel acești husari fură toți snopiți acolo, fără ca Basta, care privea această măcelărire, să voiască a le da ajutor, pricinuind că fără poruncă ei se duseseră acolo.