XVII

Mihai-Vodă, cu toate că nu aflase încă nimic despre trădarea lui Basta, dar cunoscând acum puterile nobililor, începu cu tot dinadinsul a se găti de oaste. El chemă pe lângă dânsul toate oștile, chiar și p-acele din orașele de margine, precum Ienö, Lipova, Lugoș și Caransebeș, supt povața lui Andrei Barcsai. Scrise încă și lui Pătrașcu a-i aduce o oaste însemnată din Țara Românească. Afară de aceasta, strângea arme, muniții și tot ce era de trebuință pentru un lung război ⁸⁰¹ . Deși el se gătea de bătaie, dar dorința lui era statornică d-a o încunjura. Pentru aceea, el chemă la sine doi preoți, părintele George Vasarhelly din societatea lui Iisus, om bun și predicator de minune, și pe Ioan Ungvari, alt predicator elocvent al reformaților din Alba, care știa adânc din cărți, și îi trimise p-amândoi la Torda, fiind ei de religii deosebite, să poată sta fiecare pe lângă cei de credința lor, însărcinându-i a propune pace și iertare nobililor și a-i îndemna a-și uni mai bine puterile împreună spre a se lupta împotriva turcului; că dacă el sau soldații lui au făcut vro greșeală, s-o spuie de făță și slobod: în sfârșit, să-i încredințeze că, prin căința lor și milostivirea sa, această răscoală se va putea ispăși printr-o vecinică uitare. Dar când acești deputați sosiră în tabăra nobililor, nu fură nici ascultați, nici primiți ⁸⁰² .

Într-aceea, Rothalt, urmând poruncilor generalului său, Basta, se apropie de Torda și, aflând starea nobililor acolo, porni înainte cu călărimea sa în tabăra lor, unde fu primit cu mari demonstrații de bucurie ⁸⁰³ .

El asigură nobililor, că generalul său, doritor d-a-i ajuta și a-i mântui de tirania lui Mihai, în cinci zile va veni a se împreuna cu dânșii și pentru aceea l-a trimis pe dânsul înainte cu călărimea sa, spre a le fi spre slujbă până atunci. El trimise apoi răspuns înapoi la Basta ca să-i dea de știre de ceea ce a făcut și porni vro zece sau doisprezece călăreți ușori ca să bată drumul nu numai spre Alba-Iulia, dar în toate părțile, ca să descopere unde se afla atunci Mihai. Doi din acești călăreți fură prinși de paznicii acestuia și de la dânșii el află că chiar în acea zi Basta trebuie să-și împreune armia cu a nobililor ⁸⁰⁴ . Basta, în adevăr, pornind de la Maitin, veni la Tușnad, îndreptându-se către Ardeal pe drumul numit Mesesia, din pricina varului de care se afla acolo mulțime, sau a nisipului alb; se opri apoi puțin la orașul Zilah din poalele muntelui Meszes, la hotarul Ardealului, de unde, în două marșuri, sosi la Cluj cu armia sa și bagajele sale, la 13 septemvrie. Aici fu primit cu pompă de locuitori, care îi ieșiră întru întâmpinare.

Tabăra de la Torda se mărea pe tot ceasul. Trădătorul Tamasfalvi, de care am pomenit înapoi, sosi și el cu 400 călăreți secui din scaunul Mureșului, lăudându-se că a venit nechemat ca să dea mână de ajutor împotriva tiranului și arătând nobililor scrisoarea ce îi trimisese Mihai și a cărei cuprindere am văzut mai sus. Mai veniră încă o seamă de secui din scaunul Aranyos. Acești secui din scaunele Aranyos și Mureșul totdeauna și-au deosebit simtimentele și cauza de frații lor din celelalte scaune. Mai iubitori de liniște, ei s-au ținut în veci departe de revoluții, țiind mai adesea cu puterea ce li se părea mai legiuită; așa ei au fost cu Andrei împotriva lui Mihai; pe urmă stătură cu nobilii, căci aceștia se arăta că sunt supuși împăratului. În zilele noastre încă, ei au ținut pre partea împăratului împotriva tot neamului lor, rebelat asupră-i. Clujenii, și ei, văzându-se în mâinile armiei lui Basta, trebuiră să se supună și ei a trimite nobililor oștile și banii ce le ceruseră. Într-aceea, în tabăra de la Torda zbura în toate corturile vestea sosirei lui Basta și, toți veselindu-se, câștigară inimă și se arătară mai aprinși împotriva domnului, incepând a striga de față: la arme! și înștiințând, la scăpătatul soarelui, pe împrotivnicii lor, prin descărcări de arme, semn obicinuit atunci la soldați în tabără, înfocarea lor și dorința d-a veni la luptă.

După ce dete la Cluj o zi de odihnă ostașilor săi, Basta sosi într-o singură zi la tabăra nobililor, departe de două mile. El fu primit cu semne mari de bucurie și salutat cu mare respect de toate stările, ce îi ieșise întru întâmpinare. El tăbărî dincolo de podul după râul Aranyos, în locul unui sat de curând ars de cazaci, numit Keresztes. Îndată Ștefan Csaki și ceilalți magnați îi dau comanda tuturor oștilor Ardealului, ce erau în număr de 12 mii ostași călări și pedeștri și 4 tunuri, se supun ei și toți ai lor la poruncile lui îl îndestulează cu grâu și bucatele trebuincioase.