XXX

Mihai, obosit și plin de grijă și întristare, cu puținii oameni ce îl însoțea ⁸⁶⁰ , lăsând de lături Sibiul ⁸⁶¹ , merse la Făgăraș ⁸⁶² , unde avea în cetate femeia și multe lucruri prețioase ⁸⁶³ . Aci se apucă a-și aduna rămășițele spăimântate ale oștirei, care alergau cătând scăpare în acest loc sigur. Între acești ostași se arătă și Baba-Novac, rănit, cu barba și parul capului arse, cu fața înnegrită de pulberea sângeroasă a bătăliei, căci el își făcuse cumsecade datoria lui în ziua luptei și împlinise totdeodată și slujba unui căpitan prevazător și a unui voinic soldat ⁸⁶⁴ . Înfățișându-se el înaintea domnului său, îi zise suspinând și întristat: „Suntem biruiți și abătuți, doamne, mai mult de împotrivnicul nostru noroc decât de armele dușmanului; și pentru ca el să nu rămâie cu totul mângâiat prin moartea ta, încalecă-ți calul și mântuiește-te, trecând în Țara Românească. Acest loc nu e atât de sigur cât să nu poată fi luat de biruitorul Basta, care mereu gonește răspânditele rămășițe ale ticăitei noastre armii. Și într-adevăr, să mă crezi că aș fi vrut mai bine să rămâi mort între atâți viteji soldați, uciși în bătălie, decât, fugind, să mai trăiesc după o pierdere atât de nenorocită și vrednică de lacrimi, de n-aș fi dorit a îngriji încă de siguranța ta și a te sluji până la cel din urmă suspin. Fugi dar cu lucrurile ce ai mai scumpe, căci dușmanii peste puțin vor sosi aci, vor asedia această cetățuie și atunci va fi peste putință a pleca. Eu însă voi rămânea aci spre a aduna pe nenorociții răspândiți și a sta până la moarte împotriva dușmanilor.”

Mihai iubea și stima foarte pe bătrânul său general Baba-Novac și hotărî a urma povața lui. Și, deși Baba-Novac stăruia ca să ramâie cu câțiva soldați spre apărarea acelei cetățui și a ține în loc pe dușmani până să apuce Mihai să scape, vrând astfel a-și jertfi viața pentru mântuirea stăpânului său, dar Mihai în nici într-un chip nu vroi să plece fără dânsul. Deci împreună intrară în Țara Bârsei, în 23 sept., și tăbărâră la Codlea. Aci Mihai întâmpină trupele ce, după porunca lui, îi aducea fiul său Pătrașcu din Țara Românească și cele ce-i venise în ajutor din Moldova.