XXXII

Mihai, intrând în țara Bârsei, aprins de mânie asupra sașilor pentru trădarea lor, porunci de dete flăcărilor toate târgurile pe unde trecea ⁸⁶⁵ .

Soldații săi de la Mirislău adunându-se pe lângă dânsul și împreunându-se cu oștile venite din țara Romănească și Moldova, el se văzu iarăși în capul unei armii puternice, pe care autorii poloni o urcă la 50 mii ⁸⁶⁶ . De ar fi adevărată spusa cronicarului sas Fuchsie că Pătrașcu venise cu 29 mii și că armașul Sava adunase 5 mii supt comanda lui, adăogându-se acesteia ca vreo 15 mii scăpați de la Mirislău, arătarea polonilor n-ar fi o exagerație. Oricum, Mihai avea acum destule ca să poată crede că va putea a-și izbândi despre Basta și unguri și a-și redobândi puterea asupra Ardealului.

El își așezase oștile la Bod și Preșmăr și aștepta sosirea nemților și a ungurilor, care acum era pe la Șercaia, ca să le dea bătaie, când, în 3 oct., îi sosi știrea că hatmanul Zamoisky cu Sigismund Bathori și Ieremia Movilă au intrat în Moldova cu o foarte numeroasă armie compusă de poloni, turci și tătari și că se apropie ca să năvălească în Ardeal ⁸⁶⁷ . Polonii trecuseră Nistru în Moldova în 30 sept. Știm că cu câteva luni înainte, încă aflându-se Mihai în Moldova, din porunca lui Zamoisky, Zolkiewicz cu armia sa își așezase tabăra înaintea Nistrului, în dreptul Hotinului, unde tăbărau românii ⁸⁶⁸ . Întâlniri particulare începură de atunci între ostașii ambelor tabere. Polonii, încurajați de niște mici lupte în care fuseseră norocoși, cerea capului lor să-i lase să treacă râul. Zolkiewicz scrise lui Zamoisky, întrebându-l de-i dă voie a trece Nistru înainte de sosirea lui. Zamoisky îi răspunse că se lasă pe înțelepciunea sa, recomandându-i d-a nu expune cu ușurință acele osți ce are și care, pierzându-se, nu vor mai putea fi puse la loc, din ura ce are țara pentru dăjdii.

Zolkiewicz, încurajat prin acest răspuns al lui Zamoisky, se urcă pe o înâlțime, de unde putea vedea tot ce se petrecea în tabăra noastră.

Într-o zi, văzând el că la noi nu e așa de mare privighere, după cum era totdeauna, trecu râul fără veste și făcu o izbire puternică cu tunuri mari asupra fortificațiilor taberei noastre, care, vătămându-se greu, ai noștri fură siliți a se așeza în altă tabără, un mil mai departe în dosu celei dintâi. Polonezii fură siliți îndată a trece râul înapoi. Tot ce câștigară prin această izbire fu că comunicația pentru transportul bucatelor se făcu mai lesne. Într-aceea, polonii mai luară inimă și nădejde de izbândă, văzând că sosi în tabără și Ieremia-Vodă. El își lăsase femeia și copiii la Camieneț și venise de se uni cu Zolkiewicz, ducând cu sine o mie călăreți și cinci sute pedestrași ⁸⁶⁹ .

Generalii noștri din Moldova scriseră lui Zolkiewicz, întrebându-l pentru ce a trecut Nistru și de aduce război sau pace? Polonul răspunse că această întrebare din partea celor ce a vărsat sânge polon e o nouă ocară; că războiul și pacea atârna de la crai; că el propune o armistiție de treizeci zile, ca să meargă un trimis din partea noastră a se înțelege despre aceasta cu craiul. Această armistiție, pe care ai noștri făcură greșală a o primi, o încheie Zolkiewicz, în înțelegere fiind l-aceasta cu Zamoisky, numai cu acel scop ca să dea acestuia timp să sosească cu armia sa.