VI. ÎNVĂȚĂTURA IAR A LUI NEAGOE VOEVOD CĂTRĂ COCONII SĂI ȘI CĂTRĂ ALȚI DE DUMNEZEU ALEȘI DOMNI. CUM VOR PUNE BOIARII ȘI SLUGILE LOR LA BOERIE ȘI LA CINSTE ȘI CUM ÎI VOR SCOATE DINTR-ACŒSTEA, PENTRU LUCRURILE LOR

Cuvântu 13

Iată, feții miei și aleșii lui Dumnezeu și unșii lui, și de aceasta, cât mă putui pricépe, vă învăț: cum și în ce chip să cade domnului să-și tocmească boiarii. Când veți vrea să puneți boiari, nu să cade să căutați căci vă vor fi rudenii, pentru acéia să-i puneți, că acéia iaste fățărnicie. Că dar de veți fi avându rudenii multe, sau de vor vrea rudeniile tale să aibă cinste și socoteală mai multă decât alții, cum s-ar zice, toate măririle pre dânșii să razime, ci nu iaste bine. Căci că cel ce va să fie domn adevărat, aceluia nu i să cade să aibă rudenii, ci numai slugi drépte. Iar slugile care vor fi săraci și să vor fi nevoit de vă vor fi slujit cu dreptate, voi să-i dați îndărăt și să căutați numai rudelor voastre? Sau de vor zice cineva: „Noi suntem feciori de boiari, ci nu să cade să ne scoți pre noi și să pui pre cei săraci, să fie mai nainte de noi”. Dar de vei fi avându neam și rudenie multă și va fi plini de hlăpie și neomenie și nu vor fi harnici, sau den feciorii de boiari, de vor fi fost părinții lor oameni buni, iar ei vor fi nevrédnici, décii de ce treabă vă vor fi? Crez, știi, că nu te-au ales nici te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu, ca să fii tuturor dreptate. Iar aceasta iaste adevărat: de vor fi rudeniile tale și feciorii de boiari oameni buni de treabă și de folos, foarte va fi lucru bun când vor fi ei la cinste și la boerii, că aceasta nu zic eu că iaste vreun lucru rău, ce bun și să cuvine.

Iar pre acei săraci, carii să silescu și să nevoescu de vă slujăscu, nici pre acéia să nu-i dăpărtați și să-i dăzlupiți de lângă voi, ci să fie și ei aproape de feciorii de boiari, că odată vă vor trebui și ei să vă fie de ajutor mâinele lor cât vor putea. Și de va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu dați acelora cinstea și boeriia, în fățărnicie; ce să o dați aceluia mai sărac deaca iaste vrédnic și harnic și-și va păzi dregătoriia cu cinste. Că mai bun îți iaste săracul cu cinste decât boiariul cu ocară. Și de vă vor zice, sau din boiari, sau dintr-acei săraci, să rădicați pe vreun lefegiu să-l puneți spătar sau cupar sau căpitan, voi să socotiți; că unii au avuție și dau mită celor ce-ți zic ție pentru dânșii. Ci să nu vă grăbiți nici într-un chip să le umpleți voile îndată, să scoateți un vrédnic și să puneți un nevrédnic în locul lui. Ci să chemați omul acela înaintea voastră și să-l vedeți: de va fi harnic și vrédnic de acea cinste, el să fie. Pentru că, deaca priiméște domnul pre vreun om să fie slugă, deacii nu să cade să-l foarte ispitească?Dreptu acéia să cade, cându vei boeri omul și-l vei pune sau la cinste mare sau la mai mică, să nu te pripești să-l pui îndată, ci întâi-l ispitéște și întreabă și de sfétnicii tăi; iar de vei cunoaște tu însuți cu adevărat ce iaste mai bine, acéia și fă, și ce va fi de potriva lui, acéia să și fie.

Deacii, deaca-l vei pune, nu te grăbi pentru vreo părere, sau pentru cuvintele cuiva, să-l scoți numaidecât. Dar de nu va fi vinovat? Ci cu multă socoteală și chibzuială a ta cu care l-ai pus, cu acéia acum ți să cade să-ți iai seama, cu minte bună, și să-l scoți. Deacii, deaca va fi vinovat morții, tu-l poți și piiarde, iar de nu va fi vinovat de moarte, ci va avea vină de altă ocară, tu-i arată vina carea o au făcut, să o vază.

Iar deaca va fi drept și pentru acéia va vrea să să iarte de slujbă, aceluia i să cade să i să facă cinste și să-l duci păn’ la casa lui cu cinste, ca să vază ș-alții și să să îndulcească de tine. Iar de va fi cineva vrédnic și harnic de cinstea lui și-l va pârî cineva la tine, tu niciodată să nu te grăbești, pentru acéle pâri să-l scoți den cinste; că deaca-l vei scoate, deacii nu-ți va mai fi priiaten. Iar cându iaste vinovat, tu-i arată vina, să și-o vază și să și-o cunoască; deacii nu va mai avea cum să aibă părére rea pe tine. Pentr-acéia, câți vor vrea să vie la tine la judecată, niciodată să nu te grăbești să judeci, pân’ nu-i vei pune să stea de față înaintea ta. Că de te vei grăbi pentru pâra lor să le faci judecată sau să-ți umpli voia mâniei tale, ce vei folosi? Nimic, făr’ numai cât vei face greșală sufletului tău. Ci să socotești bine pentru greșalele oamenilor și să le arăți toate înaintea lor, măcar de ar fi greșala omului cât de mare. Căci că și tu încă vei să mergi să stai de față, unde suntu cumpenele céle drepte. Dar acolo ce să vor împărți tuturor drepților? Acolo să vor împărți dreptățile ce veți fi făcut. Ori de vei fi măsurat cu măsură dreaptă ori strâmbă, acolo toate să vor drepta. Deacii de vei fi judecat și vei fi măsurat în fățărnicie, tu de totul tot vei fi osândit, iar de vei fi judecat și vei fi măsurat bine și pre dreptate, tu cu dreptățile te vei veseli, în vecii vecilor, amin.