VII. IAR A LUI NEAGOE VOEVODUL ÎNVĂȚĂTURĂ CĂTRĂ FIE-SĂU THEODOSIE ȘI CĂTRĂ ALȚI DOMNI, CĂTRĂ TOȚI. CUM SĂ CADE DOMNILOR SĂ ȘAZĂ LA MASĂ ȘI CUM VOR MÂNCA ȘI VOR BEA

Slovo 14

Fătul mieu, eu am gândit că așa să cade domnului să șază la masă cu boiarii săi cei mari și cu cei mici. Cându șade domnul la masă, întâi pohtește trupul lui să mănânce și să bea. Apoi pohtește și veselie multă. Iar tu, fătul mieu, să nu cumva să-ți slobozești mintea de tot spre veselie, că omul în lumea aceasta șade între viață și între moarte. Pentr-acéia să cade să te socotești foarte bine, să nu-ți slobozești mintea de tot spre veselie, nici iar spre întristăciune. Că dă te vei întrista foarte, deacii toți den casa ta și toate slugile tale să vor întrista și să vor îngrija; iar de vei vrea să faci voia lor și să te veselești cu totul, acea veselie făr’ de măsură va mâniia pre Dumnezeu și va osebi sufletul omului de la dânsul. Ci în vrémea acéia, mai bine să fie plăcută veseliia ta lui Dumnezeu, decât oamenilor.

Că nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales și te-au unsu și a aceluia plăcére să faci. Deci când vei șădea la masă, te socotéște să fie toate veseliile tale plăcute lui Dumnezeu. Și lângă tine, mai sus, să șază tot boiari și sfétnici buni și aleși; iar oameni nebuni și răzvrătiți nicicum să nu ții lângă tine. Că zice prorocul: „Cu cuvioșii, cuvios vei fi; și cu aleșii, ales vei fi; și cu cei strâmbi te vei răzvrăti”. Dreptu acéia, fătul mieu, și eu după cuvântul prorocului îți aduc aminte și te învăț, că de vei fi în toate zilele cu cei aleși, în toate zilele și în toate ceasurile te vei folosi de sfaturile și de învățăturile lor céle bune; iar de vei fi cu cei nebuni și izvrătiți, deacii și ție îți cade a fi nebun și izvrătit.

Și iarăși să cade domnului să aibă la masa sa multe feluri de tobe și de vioare și de surle de veselie. Așa faceți și voi înaintea oștilor voastre și ce veselie veți ști mai mare, faceți, ca să să veselească cei ce vă iubescu. Iar voi, deaca auziți răsunânduvă glasuri ca acéstea, nu să cade să vă ducă mintea spre dânsele, sau cătră jocurile céle de multe feliuri, care să fac și vin pentru numele vostru dentr-alte țărâi. Că omul cela ce-și duce tot gândul spre cântece și spre jocuri ca acéstea, acela n-are minte de-ajunsu. Dar cum vei putea fi tu domn și să te chemi oamenilor sare și izvor, den care să să adape toți oamenii, și să-ți dai mintea cu totul spre scopote și spre jocuri ca acélea? Că deaca vor vedea alții cum faci tu, și acéia vor vrea iar așa să facă, și fiind tu domn, vor vrea să privească la célea ce și tu vei privi. Deci, cum îi vei îndrepta și-i vei învăța, așa vei să le dai și seama.

Pentu-acéia te învăț și eu, fătul mieu, de ț-e voia să fii unsul lui Dumnezeu, ți să cade toate scopotele și jocurile să le lași jos. Că așa să cade domnului să-și veselească oștile; iar mintea să nu ți-o pleci cătră dânsele, deaca ți-e voia să fii desăvârșit și întreg. Ci acéle scopote să răsune înaintea ta și voia oștilor tale încă să o umpli, ci însă te nevoiaște să umpli și voia Dumnezeului tău, carele te-au unsu. Și să nu-ți îngreuezi trupul cu beții, că mulți zic: „Bună iaste băutura cea multă“. Dar cum iaste bună? Că omul, deaca să îmbată, de are și minte multă, el o piiarde; de are mâini vitéze, nici de un folos nu-i suntu; de i-ar fi picioaréle répede, nimic nu-i sporescu, și de are și limbă dulce și vorbitoare frumos, nici cu acéia nu poate grăi. Deci cum nu iaste rea beția, când toate mădularéle omului nici de un folos nu sunt trupului său? Dar lui Dumnezeu și oamenilor cum va putea să facă vreun lucru de treabă? Încă ș-altă răutate izvoraște și iase de la beție, că omul bețiv întâi trupul și-l bolnăvéște și-și sărăcéște casa și-și piiarde mintea. Deacii, deaca-și piiarde mintea, el își piiarde și sufletul. Sau iani să vedem cu bețiia, ce lucru de folos am făcut sau am dobândit, făr’ decât ne-am bolnăvit trupurile, și ne-am sărăcit casele și ne-am pierdut mintea! Deacii deaca ne-am pierdut mintea, noi am dăzlupit și pre Dumnezeu de la noi. Și cel ce iubéște băutura multă, acela nu să va chema următoriu lui Hristos, ci va fi chemat ca un dobitoc. Pentr-acéia, fătul mieu, mai bine iaste să iubești băutura cea multă și să te chemi dobitoc, au mai bine iaste să te chemi următoriu lui Hristos?

Iar slugilor tale le dă să bea din dăstul și cât vor vrea. Și tu încă să béi, ce cu măsură, ca să poată birui mintea ta pe vin, iar să nu biruiască vinul pre minte; și să cunoască mintea ta pre mințile slugilor tale, iar să nu cunoască mintea slugilor pre mintea ta.

La beție pre nimeni să nu dăruești, măcar de țe-ar fi sluga cât de dragă. Sau de veți avea vreo mânie pre cineva de la trezvie, tu să nu o arăți pre sluga ta la beție și să-l urgisești. Sau de vor vrea să pârască cineva pre alții la tine la beție, iar tu să-i îngăduești pân’ la trezvie. Sau de-ți va greși vreo slugă, fiind beat, tu-i îngădue, pentru că tu l-ai îmbătat, deci cum l-ai îmbătat, așa-i și îngădue. Dreptu acéia-ți zic: să nu dăruești pre nimeni la beție, pentru că una-ți vei piiarde den avuție, alta-ți vei pune nume rău. Că vor zice așa: „Blăm acum la cel domn neharnic, că iaste beat, deci până iaste treaz el nu va să ne dăruiască, iar deaca să îmbată, el își piiarde mintea și nu știe cui ce dă“. Iată că suntu 2 răutăți: că întâi îți pierzi din avuția ta, iar a doao tu-ți dobândești și nume de hulă. Și încă-ți mai zic: la beție să nu te mânii, nici să osândești pre nimeni, că și aceasta iaste alt lucru rău și de povéste. Că vor zice toți: „Să nu mérgem să stăm să dvorim la cel domn, că deaca să îmbată, el își piiarde mintea și are arțag, ci ne va înfrunta și încă de nu ne va și piiarde”. Pentr-acéia, fătul mieu, te învăț: la beție nici să dăruești pre nimeni, nici să urgisești, ci de ți-e voia să dăruești pre cineva, tu îl dăruiaște dimineața la trezvie cu cuvinte dulci, deaca ți-e voia să-ți mulțumească cel ce i-ai dat drumul și să-ți sărute și mâna. Iar deaca ți-e voia să te mânii sau să urgisești pre cineva sau să-l judeci, iar dimineața la trezvie îl judecă, cu toți boierii tăi, și-i ia seama. Deacii cum îl va ajunge judecata, așa-i fă. Căci că, deaca șăzi la masă, nu iaste légea să judeci nici să dăruești, ci are masa obiceaiul său de veselie, să să veselească toate oștile tale și slugile de tine.

Așijderea când șăzi la masă și vei să-ți așezi la masă boiarii cei mari și cei al doilea și cei mai mici și pre alții pre toți, iar tu de atuncea să le păzești locurile, ca la a doao șădére să nu le schimbi rândurile, căci că deaca pui sluga ta la masă într-un loc, iar al doilea rându tu-l pui mai jos, décii într-acel ceas i să întristează inima și să scârbéște. Căci că el să nădăjduia dentracel loc ce au șăzut întâi să câștige alt loc mai sus, iar tu, pentru unul carele-ți iaste ție mai drag, tu-l dai mai jos. Pentru-acéia i să întristează inima și să vatămă ca cu o rană, că inima omului iaste ca sticla, décii sticla, deaca să sparge, cu ce o vei mai cârpi? Drept acéia, fătul mieu, când vei tocmi boiarii și slugileți la masă și-ți vor veni cineva din cei ce-ți vor fi mai dragi și vor sta în vorbă, să nu cumva să muți pre vreunii din cei șăzuți mai jos și pre céialalți să-i pui să șază mai sus. Cei ce sunt la masă, acéia să șază; că pre acéia i-ai tocmit și i-ai așăzat. Iar celoralalți care sunt ție dragi și stau în vorbă, tu ia pâine și bucate den naintea ta și vin, și le dă cu mâna ta să mănânce și să bea. Deacii, deaca le vei da bucate, tu le dă și cuvinte bune den gura ta, că și Sfânta Scriptură mărturisește și zice: „Unii mai bine să bucură și să veselescu și mai bine mulțumescu de cuvintele céle bune”, decât cum mulțumescu alții de ospéțe și de băuturi. Căci că omul înțeleptu, cât îi vei adaoge și vei lungi cuvintele céle bune, atâta mai mult să va folosi și va mulțumi; iar de-l vei sili cu băutura și cu mâncarea, mai rea răutate vei ațâța într-însul. Așa și tu, fătul mieu, de-ți vei înfolosi slugile pururea cu cuvinte dulci, tu încă vei dobândi folos; iar de-ți vei slobozi trupul spre beții, făr’ de lucru, foarte rău te vei zminti, că băutura cea multă mari răutăți face. Pentru acéia trebue multă trezvie, că auzi că zice Dumnezeu-:”Păziți-vă, să nu cumva să să îngreuiaze inima cu mâncări multe și cu băuturi”. Și iar grăiaște cu prorocul său, de zice: „Treziți-vă, céia ce béți vin, de vă îmbătați și plângeți, că s-au luat din mijlocul vostru veseliia și bucuriia!”. Și bun lucru iaste a să feri omul de băutura cea multă, că iar iaste scris, de zice Scriptura: „În lémnele céle multe să face foc mare și în bucatele céle multe să ațâță curviia”. Și „cum ațâță și face untul văpae, așa și vinul rădică pohte de curvie”. Și „cum nu să va îmbogăți lucrătoriul bețiv, așa și sufletele care iubescu bețiia nu vor înmulți bunătățile, ce și céle ce vor avea, le vor piiarde”.

Fătul mieu, „deaca béi vin, nu te lăuda nici te face bărbat, că pre mulți au pierdut vinul” și multe răutăți au făcut. Vinul au golit trupul cel de rușine al lui Noe. Vinul făcu pre Lot de să împreună cu amândoao fétele sale trupéște. Vinul provăli pre bărbatul și viteazul Sampson până în sfârșit, care să născuse den făgăduință și den muiare stearpă, și n-au mai fost alt om niciodată vârtos ca dânsul, nici va mai fi.

Că zice Scriptura: „Era un om den semențiia lui Dan, pre care-l chema Manoe, și muiarea lui era stearpă și feciori nu făcea. Iar îngerul lui Dumnezeu să arătă muerii și zise cătră dânsa: „Iată, tu ești stearpă și feciori n-ai făcut, iar de acum să știi că vei încépe rod și vei îngreca și vei naște fiiu. Și să te păzești, să nu béi vin, nici rachiu și nimic spurcat să nu mănânci, că acel cocon va fi sfințit lui Dumnezeu din pântecéle mânesa”. Décii muiarea mérse și spuse bărbatului său toate câte-i zisése îngerul, iar Manoe să rugă lui Dumnezeu și zise: „O, Doamne, cela ce ai trimis pre umul lui Dumnezeu la noi, trimitel și acum să vie să ne învéțe ce vom face coconului, deaca să va naște”. Și ascultă Dumnezeu rugăciunea lui Manoe și iar veni a doao oară îngerul lui Dumnezeu la muiare, iar Manoe, bărbatul ei, nu era cu dânsa, că muiarea era la câmpu. Déacii muiarea alergă și spuse bărbatului ei, zicând: „Iată, iar mi să arătă bărbatul cela ce venise în cutare zi la mine”. Și să sculă Manoe și mérse după muiarea lui și, deacă ajunse, zise cătră acel bărbat: „Au doar ești tu bărbatul cela ce ai grăit cu muiarea mea?” Iar îngerul zise: „Eu suntu”. Manoe zise: „Fie acum după cuvântul tău. Dar coconul ce lucru va avea și ce i să va cădea a fi?” Îngerul zise: „De toate câte am zis muerii tale, să să păzească. Și ce să va face în vie să nu mănânce, și vin să nu bea, nici ce va fi spurcat să nu mănânce. Iar acesta carele să va naște den făgăduință, acesta va ucide pre leu, ca pre un ed și, după câtăva vréme, den capul leului va da părinților lui miiare de va mânca. Și va judeca Israilul în 20 de ani, și cu o falcă de măgariu va ucide 1.000 de oameni. Și va lua poarta cetății dintr-amândoao țâțânele și cu toate încuetorile, și o va duce în vârful muntelui înaintea Hevronului. Și stâlpii casei încă-i va lua în mâini și-i va clăti, și va surpa casele, și toate tăriile ce vor fi făcute, pre dânșii. Și pre 3.000 de oameni ce vor fi într-însele îi va prăpădi”.

Iar apoi și acesta, ocaianicul, de necredincioasa și hicleana curvă Dalida fu ucis și peri zicând: „Să moară și sufletul mieu cu păgânii aceștea”.

Dar tu, o, suflete, fiind mai neputincios și mai slab, ce vei zice? O, hicleană muiare Dalido, cum uciseși pre minunatul și marele bărbat, pre Sampson? Cu adevărat, într-această lume nu iaste mai rea și mai amară decât muiarea vicleană.

Incă mai ascultă, fătul mieu, să-ți mai spuiu ș-altă povéste, iar din Sfânta Scriptură: Olofer, viziriul lui Navohodonosor împărat, pentru bețiia peri și cu toate oștile lui. Că zise cătră Vagav, hadâmul său: „Pasă la cea ovréică și-i zi să vie să să ospetéze cu noi, că ne vor râde asiriianii deaca o vom lăsa să să ducă și să nu ne împreunăm cu dânsa trupéște”. Că era acea muiare foarte frumoasă și chipeșă, și era o ovréică și numele ei Iuditha. Deacii Vagav eși de la Olofer și mérse de grăi cătră Iuditha și zise: „O, jupâneasă, nu-ți fie rușine, ci pasă la stăpânămieu Olofer, de mănâncă cu dânsul și bea vin cu veselie”. Iar ea zise: „Dar eu ce sunt să stau împotriva stăpânului mieu? Eu tot ce va pohti el voiu face, și ce va fi lui drag a face mie, încă va fi de veselie și de bucurie în toată viața mea”. Și să sculă Iuditha și să împodobi frumos și să îmbrăcă în haine bune și cu alte podoabe muerești cu toate să împodobi și-și luo slujnica cu dânsa și mérse de stătu înaintea lui Olofer. Iar el, deaca o văzu, i să răni inima de dânsa și o pohti foarte și tot aștepta vréme să să împreune cu dânsa. Și-i zise Olofer: „Acum bea, mănâncă și te veseléște, că ai găsit milă înaintea mea”. Iar Iuditha zise: „Mânca-voi și voi bea, domnul și stăpânul mieu, că astăzi să înălță sufletul mieu mai mult decât în toate zilele vieții méle”. Și luo de mâncă și bău cu dânsul din bucatele care-i gătise slujnica ei, iar inima lui Olofer tot era rănită de pohta ei. Și să veseli Olofer și bău vin mult pentru dragostea ei, atâta cât nu băuse niciodată den nașterea lui. Iar deaca înseră, să duseră toate slugile lui cineși pre la conac, și Vagav închise ușile cortului și să duse și el, că era toți îngreuiați și biruiți de vin. Iar Iuditha rămase singură în căsuța cea mai din năântru. Iar Olofer zăcea în pat, beat, și adormi foarte tare. Deacii zise Iuditha cătră slujnica ei: „Pasă afară, de stai înaintea cortului și păzește”. Și făcu așa. Iar Iuditha să ruga lui Dumnezeu cu lacrămi zicând: „Doamne, Dumnezeul lui Israil, caută într-acest ceas lucru mâinilor méle și să înalți Ierusalimul, cetatea ta, cum te-ai făgăduit, și să săvârșăscu ce am cugetat, nădăjduindu-mă spre tine că voi face lucrul acesta”. Și deaca zise așa, să apropie de patul lui Olofer și-i luo sabiia lui de la căpătâi și, deaca o scoase den teacă, îl apucă cu o mână de păr și-și rădică ochii la cer și zise: „Doamne, Dumnezeul lui Israil, întăréște-mă într-acest ceas”. Și-l lovi de 2 ori preste grumazi și-i tăe capul și-l băgă în traista ei, în care purtase bucate, și-l déde slujnicii. Și eșiră amândoao din tabără, cum le era obiceiul și la vréme de rugăciune.

Vezi, fătul mieu, cum plătéște de rău bețiia? Drept acéia, să nu zăbovești la beție, ci, cât poți, fugi de beție ca de focul unui cuptor.

Așijderea și Irod, pentru beție tăie pre dumneziescul Ioan Botezătorul, de al căruia trai și bunătăți și el să mira, iar fiind biruit de hicleșugu-i, ucise-l ca un nebun și ca un turbat. Așa și tu, ticăloase suflete, fiind împresurat și surpat de mâncări multe și de băuturi, te vei întoarce în necurății și vei face lucruri de periciune. Pentr-acéia, încai de acum fugi de acéstea cu nevoință, ca să nu urmezi amărăciunilor de la Dumnezeu. Că zice prorocul: „Amar celora ce, deaca să scoală dimineața, ei caută rachiul, iar seara ei beau vinul cu alăute și cu tobe și cu surle, iar lucrurile lui Dumnezeu ei nu știu, nici caută de lucrurile mâinilor sale”. Amar și ție, ticăloase suflete și făr’ de rușine, că tu totdeauna faci lucruri de ocară și de batjocură, ca acéstea, și nu-ți iaste rușine nici frică! Ci ai dobândit chip și obraz de curvă și la toți cauți făr’ de rușine și în toate zilele mânii pre Dumnezeu cu lucruri réle și cu cugete hicléne și nu-ți iaste frică, nici te temi, o, nebune, pentru îndelungata răbdarea lui! Dar cum vei să poți scăpa de mâniia lui cea neoprită și de osânda ce va să-ți cază asupră? Drept acéia, să nu cumva să nu grijășți sau să nu bagi seama de mântuirea ta, ci până ai vréme de pocăință, fă bine și tot ce place lui Dumnezeu. Că măcar de iaste iubitor de oameni și mila lui întăréște toată firea omenească, iar iaste și judecător drept. Ci să nu te amăgești sau să te înșale inima sau firea cumva. Că nu iaste nimenea din cei ce fac rău, carii să poată dobândi împărățiia ceriului și să între în lăcașul drepților, ci numai cel ce face voia lui Dumnezeu și va păzi învățăturile lui și poruncile lui. Că zice și prorocul: „Doamne, cine va lăcui în lăcașul tău, sau cine să va sălășui în muntele tău cel sfânt? Cel ce umblă făr’ de prihană și cel ce face dreptate și cel ce grăiaște adeverință în inima lui, carele n-au înșălat cu limba lui și n-au făcut rău vecinului său, nici au avut împutăciune dăspre aproapele lui; cel ce s-au jurat vecinului său și nu s-au lepădat, și încai nu ș-au dat banii în camătă, și pre cei nevinovați nu i-au vândut. Cel ce va face acéstea, nu să va rușina în veacu”. Acéstéa toate auzindu-le, o, suflete, în toate zilele, din sfintele scripturi, iar tu, nebune, nu vruseși să înțelegi, ci te-ai alunecat spre pohte de ocară și de rușine. Dar atuncea, la judecată, ce gândești a face, o, neînțelépte, fiind gol de toate bunătățile? Deci de acum încai te păzéște și te părăséște și te lasă de lucrurile tale céle spurcate și te apropie cătră pocăință și fă lucruri bune înaintea Dumnezeului tău, ca să iai și tu de la dânsul binele cel cerescu și să fii făgăduit veseliei cei îngerești. Deacii cu dânșii te vei învrédnici slavei Dumnezeului celui ce iaste în troiță, că aceluia iaste toată împărățiia și putérea și slava în veci netrecuți și nesfârșiți, amin.