Aicea zice pentru Ahav împărat. A treia împărăție

Grăi Ahav împărat lui Navuthei, zicând: „Dă-mi viia ta, să o fac să-mi fie grădină de flori, că iaste aproape de casa mea, iar eu îți voiu da pentru dânsa altă vie mai bună. Iar deaca nu vei vrea așa, eu ți-o voiu plăti cu banii, și-mi va fi o grădină de flori”. Iar Navuthei zise cătră Ahav: „Să nu dea Dumnezeu să-ți dau eu moșiia părinților miei ție”. Deacii Ahav veni acasă-și mânios și turburat, căci-i zisése Navurhei israiliteanul, că „nu voi da moșiia părinților miei ție”. Și să culcă în pat și să acoperi la obraz și nu vru să mănânce bucate. Iar Iezavela, muiarea lui, mérse la dânsul și-i zise: „De ce te-ai mâniiat și ți s-au turburat inima și sufletul, și nu vruseși nici bucate să mănânci?” Iar el zise cătră dânsa: „Am zis lui Navuthei israiliteanul: „Dă-mi viia ta mie și-ți voiu da alta mai bună, sau ți-o voiu plăti cu bani”.”; iar el mi-au zis: „Nu o voi da ție, moșiia părinților miei”.” Iar Iezavela, muiarea lui, îi zise: „Dar tu, fiind împărat israiliténilor, faci așa? Scoală și mănâncă, că eu îți voiu da viia lui Navutheiu israiliteanul”. Și scrise carte pre numele lui Ahav împărat și o pecetlui cu pecetea lui și o trimise la bătrânii și la slobodașii carii lăcuia în oraș cu Navuthei. Și într-acea carte era scris așa: „Să vă postiți cu ajun și să puneți pre Navuthei mai sus decât pre ailalți oameni. Decii să căutați 2 mărturii mincinoase și călcătoare de lége, să mărturisească spre dânsul zicând că Navuthei n-au blagoslovit pre Dumnezeu și pre împăratul, și să-l scoateți să-l ucideți cu pietri, să moară“. Și făcură mai marii orașului aceluia așa cum le poruncise Iezavela și cum era scris într-acea carte, care le trimisese. Și ziseră să să postească și puseră pe Navuthei mai mare decât pre alții oameni. Și veniră 2 oameni feciori călcătorilor de lége și mărturisiră înaintea tuturor oamenilor mărturisire mincinoasă, zicându că Navuthei n-au blagoslovit pre Dumnezeu, nici pre împăratul. Și-l scoaseră afară din oraș și-l uciseră cu pietri. Iar Iezavela deaca auzi așa, zise cătră Ahav: „Scoală-te acum și moștenéște viia lui Navuthei israiliteanul, care nu vrea să ți-o vânză, că Navuthei au murit și nu iaste viu”. Iar Ahav, deaca înțelése că au ucis pre Navuthei israiliteanul, să dăzbrăcă de hainele sale și să îmbrăcă în niște zăblae, iar apoi el să sculă după acéia și să pogorî în viia lui Navuthei, ca să o ia pre seama lui și să o moștenească el. Iar Dumnezeu grăi lui Ilie Thezviteaninul, grăind: „Pasă și te întâlnéște cu Ahav împăratul israiliténilor, carele iaste în Samaria, că iată că iaste acum în viia lui Navuthei și au mersu să o ia, și-i zi așa: „Așa zice Domnul: Pentru căci ai ucis tu pre Navuthei și i-ai luat viia? Dreptu acéia grăiaște Dumnezeu, că în ce loc au mâncat pasările și au linsu câinii sângele lui Navuthei, întru acela vor să mănânce și vor să lingă câinii și sângele tău și vor să să scalde curvele în sângele tău”.” Iar Ahav zise lui Ilie: „Aflatu-m-ai, vrăjmașul mieu!” Iar Ilie zise: „Aflatute-am! Că tu în deșărtu și pentru nimic te-ai ațâțat și te-ai mâniat și ai făcut hicleșug înaintea lui Dumnezeu și l-ai pornit cu mânie spre tine. Deci așa grăiaște Domnul: „Iată, eu voi aduce răutățile asupra ta și voi stinge sămânța ta și toate câte sântu ale lui Ahav le voi răsipi; și voi da casa ta, cum am dat și casa lui Ierovoam, feciorul lui Navat, pentru mâniia ce m-ai mâniat și ai greșit în israiliténi”. Iar pre Iezavela, muiarea ta, zice Domnul că „în neamul lui Israil întâi pre ia vor să o mănânce câinii întru cei uciși de ai lui Ahav. Și după moartea lui Ahav, mânca-l-vor și pre el păsările ceriului”. Că tu, Ahave, te-ai lipsit de mintea cea întreagă și ai greșit înaintea lui Dumnezeu, pentru nedreptatea Iezavelii, muerii tale, care te-au izvrătit”.

Iar Ahav, deaca auzi așa, el să umili înaintea féței lui Dumnezeu și să întoarse acasă-și plângându cu amar și-și lepădă hainele și să îmbrăcă iar cu céle de zăblău, cu care să îmbrăcase și când auzise de uciderea lui Navutheiu israiliteanul. Și iar fu cuvântul Domnului cătră Ilie pentru Ahav și-i zise: „Văzuiu că să întoarse Ahav cătră mine, dreptu acéia nu voi aduce răutatea pre dânsul în zilele lui, ci în zilele fie-său voiu porni răutăți spre casa lui”.

Vezi, o fătul mieu, câtă miloserdie are Dumnezeu de multă, numai să nu mai adaogă omul păcate cătră păcat. Că de să va întoarce cineva din păcatele sale, cu pocăință și cu tot de-adinsul cătră Dumnezeu, deacii și Dumnezeu să va întoarce cătră dânsul. Că iaste zis în Sfânta Scriptură: „Întoarceți-vă cătră mine și eu mă voiu întoarce cătră voi”. Și „de vor fi păcatele voastre întunecate, iar le voi albi ca zăpada, sau de vor fi crunte ca sângele, iar eu le voi face ca lâna cea albă“. Să cunoaștem și pre aceasta, că atâta porni Dumnezeu mâniia sa cea dreaptă spre Ahav, cât zise că sângele lui vor să-l mănânce păsările și să-l lingă câinii și să să scalde curvele într-însul. Cum apoi să și umplu cuvântul lui Dumnezeu pre Ahav împărat, că iarăși mai adaose a greși. Că pentru greșala cea dentâi să căi Ahav și să ertă acea greșală, că zise Dumnezeu cătră Ilie: „Văzuiu că să umili inima lui Ahav cătră mine. Dreptu acéia nu voiu aduce răutatea asupra lui în viața lui, ci în zilele fie-său”. O, cât suntu de înfricoșate lucrurile tale, Doamne! Că părinții greșescu, iar feciorii să căznescu, încă și până la al treilea și al patrulea neam! Dreptu acéia vă feriți toți de răutăți, că cuvântul lui Dumnezeu nici într-un chip nu să întoarce făr’ de izbândă, că și Domnul însuși mărturisește la Sfânta Evanghelie de aceasta și zice: „Ceriul și pământul va tréce, iar cuvintele méle nu vor tréce”.

Deacii, cându vru Ahav să facă război cu împăratul de la Siria, veni un om al lui Dumnezeu și zise cătră împăratul israiliténilor: „Așa grăiaște Domnul: „Pentru căci zic siriianii că Dumnezeul israiliténilor iaste Dumnezeu morților, iar viilor nu iaste, dreptu acéia voi da putére mare în mâinile tale și vei cunoaște că eu suntu Dumnezeu și să te tăbărești și tu împotriva lor și să te gătești de război până în 7 zile”.” Iar deaca să umplură 7 zile, să apropiară oștile și să loviră. Și biruiră israiliténii pre siriiani și periră den siriiani numai într-o zi 120.000 de pedestrați. Deacii, cei ce rămăsese, ei fugiră în cetatea Aftecului, iar zidurile cetății să rumseră și căzură pre dânșii și omorâră încă 27.000 și dintr-acei rămași. Iar împăratul siriianilor fugi și intră în casă-și, în cămara cea de taină. Iar slugile lui mérseră la dânsul și-i ziseră: „Iată, acum știm că împărații israiliténilor suntu milostivi! Deci acum să ne încingem cu zăblae și să punem ștreanguri în grumazii noștri și să ieșim la împăratul israiliténilor, cândai doar ne va erta și ne va lăsa vii”. Și făcură așa și să încinseră cu zăblae pre la mijlocurile sale și puseră ștreanguri de grumazi și mérseră la împăratul israiliténilor și ziseră: „Robul tău și împăratul nostru ție ți să roagă să-l ierți”. Iar el zise: „De va fi scăpat viu, el îmi iaste frate”. Deci oamenii acéia, ei să veseliră și să mângâiară, deaca auziră cuvinte bune din gura lui, și ziseră: „Frate-ți iaste feciorul lui Adar”. Iar împăratul zise: „Păsați și-l aduceți”. Decii ei mérseră și aduseră. Și ieși la dânsul feciorul lui Adar și-l duseră la dânsul în carâtă. Și-i zise împăratul israiliténilor feciorului lui Adar: „Iată, eu voi da ție cetățile céle ce le-au luat tatăl mieu de la tatăl-tău și să-ți faci loc de șăzământu în Damasc, cum făcu și tatălmieu în Samaria, și te voi jura și te voi lăsa”. Și-l jură și-l lăsă. Decii un om den neamul prorocescu mérse la un vecin al său și zise: „Bate-mă!” (că așa era cuvântul lui Dumnezeu). Iar el nu vru să-l bată. Iar acel om ce era de neamul prorocescu zise: „Deaca n-ai vrut să asculți porunca lui Dumnezeu, iată, cum te vei despărți de la mine, va să te fărâme un leu”. Și cum să despărți, așa-l întâlni un leu si-l fărâmă. Iar acela de neamul prorocescu află și altu om și-i zise: „Bate-mă!”. Deci el îl bătu și-i sparse și capul. Iar prorocul acela mérse și întâlni pre împăratul israiliténilor pre cale, și-și unse ochii cu pulbere, și zise cătră dânsul: „Împărate, eu, robul tău, am ieșit în tabără la oaste, iar un voinic aduse la mine pre altu voinic și zise: „Ține cestu voinic la tine, iar de va scăpa și va fugi, tu în locul lui vei fi, sau vei plăti șugubina”. Deci eu căutaiu ciciu și ciia, și nu fu omul acela nicăirea”. Iar împăratul zise: „Tu însuți te judecași, că așa-ți mérge judecata”. Iar el își ștérse pulberea dupre ochi și-l cunoscu împăratul că iaste prorocul. El zise cătră împăratul: „Așa grăiaște Domnul: „Pentru căci ai slobozit pre bărbatul cela ce era mai rău și mai cumplit decât hiarăle céle réle, și țe-ai datu sufletul tău în locul sufletului lui și oamenii tăi în locul oamenilor lui!”.” Deacii împăratul israiliténilor să duse acasă tristu și îngrijat și veni în Samaria. Și șăzu 3 ani și nu mai fură războaie între siriianii și între israiliténii.