Aicia muriră feciorii lui Ilia preotul de sabie în războiu, și chivotul legii vechi fu luat de păgâni

Și fu cându vrură să să lovească oștile și văzură israiliténii pre păgâni, iar ei căzură toți înaintea păgânilor și fu moarte foarte mare și pieriră den israiliténi 30 de mii și fu luat și chivotul lui Dumnezeu și pieriră și feciorii lui Ilia amândoi, Ofni și Fineos. Și alergă un voinic din tabără, pre care-l chema Emmeni, în cetate, și spuse toate ce fusése în cetate, iar cetatea începu toată a plânge și a să văita. Și auzi Ilie gâlceavă și clicote și zise: „Ce va să fie aceasta?” Iar un om mérse și spuse. Iar Ilia mérse, bătrân ca de 98 de ani, și ochii lui era împăijănați și nu vedea. Și iar zise celor ce era cu dânsul: „Ce gâlceavă așa mare face nărodul?” Iar omul acela ce venise den tabără zise: „Eu am venit din tabără și astăzi am scăpat de acolo”. Ilia iar zise: „Dar ce véste iaste acolo, fătul mieu?” Iar el zise: „Fugit-au israiliténii denaintea păgânilor și fu moarte mare într-înșii. Și tăiară și pre feciorii tăi, pre amândoi, și luară și chivotul lui Dumnezeu”. Iar Ilia, deaca auzi că au luat și chivotul lui Dumnezeu, căzu dupre scaunul care șădea înaintea ușilor, îndărăt pre spate în jos, și i să frânseră spinările și muri, căci că era bătrân și slab.

Vezi, iubitul mieu fiiu, că nu pot folosi nici părinții feciorilor carei sântu răi și nu păzescu légea lui Dumnezeu, nici grijescu de poruncile lui, măcar de ar fi părinții lor și sfinți și drepți. Că acesta Ilia, care fusése judecător israiliténilor, era om dreptu și nevinovat și preot Dumnezeului celui de sus, iar feciorilor săi nu le putu folosi, pentru că nu ascultară de tată-său. Însă că și tată-său, măcar de-i și învăța și-i certa, iar cu toiagul nu vrea să-i bată și să-i facă să le fie frică de dânsul și, pentru acea frică și bătae din tineréțe, să dobândească mintea și înțelepciunea.

Dreptu acéia să sfârși și tată-său în multă întristaré pentru dânșii și feciorii lui amândoi fură tăiați în războiu și viiața lor și-o sfârșiră rău și cu amar. Iar sămânța lor fu gonită de la Dumnezeu de împărăție și din preoție, den neam în neam și până în veac. Și alții după aceștia mulți ș-au întorsu spre céle réle viața lor pentru fărdelegile lor, cum va spune învățătura cea mai denainte.

După acéasta fu pus de Dumnezeu judecătoriu Samuil și preot în locul lui Ilia. Iar deacă îmbătrâni Samuil, el puse pre feciorii lui să fie judecători israiliténilor și-i chema pre feciorii lui, pre unul Ioil, iar pre altul Avia. Deaciia ei începură a părăsi și a nu umbla pre căile lui și să întoarseră iar îndărăt spre calea periciunii și lua mită și întorcea dreptatea.