Aici sfătuiră feciorii lui Israil să ceară de la Dumnezeu împărat

Deacii să adunară toți israiliténii și mérseră la Samoil, tatăl lor, și ziseră: „Iată, tu ai îmbătrânit și feciorii tăi nu umblă pre calea ta, deci acum tu ne pune împărat să ne judece, ca și pre alte limbi”. Și să arătă hiclean și urât acest sfat înaintea lui Samoil prorocul, căci ziseră: „Dă-ne împărat să ne judece”. Și să rugă Samoil lui Dumnezeu, iar Samoil auzi pre Dumnezeu zicând: „Ascultă glasul oamenilor, carii strigă cătră tine, că nu urgisescu pre tine, ci pre mine, ca să nu fiu eu împărat, nici lor, nici altor făpturi ce am făcut. Decii tu-i ascultă și le pune lor împărat”.

Auziși că zise Domnul cătră prorocul și judecătoriul Samoil, grăind: „Ascultă-i și le pune lor împărat”. Că ascultă Dumnezeu plângerile și vaetele și rugăciunile săracilor, care făcea cătră dânsul, pentru nedreptățile și nevoile ce pățiia, măcar de nu și plăcu lui Dumnezeu, căci cerșură împărat să-i împărățească. Iar rugăciunile lor tot le ascultă Domnul. Iar pre judecătorii cei nedrepți și mitarnici, carii întoarseră dreptatea, îi urgisi Dumnezeu până în sfârșit, și biruința lor să luo de la dânșii și cinstea judecății.

Iată că zise Dumnezeu lui Samoil: „Ascultă glasul lor și le pune împărat”. Și iată era Saul, feciorul lui Chis, de căuta măgarii tătâne-său, că-i pierduse. Iar Dumnezeu spuse lui Samoil de venirea lui Saul mai nainte cu o zi, zicând: „Mâine, la această vréme, voiu trimite la tine pre un bărbat din sămânța lui Veniamin, ci pre acela să-l ungi să fie împărat oamenilor miei israiliténilor; că va mântui oamenii miei din păgâni. Căci căutaiu spre greutățile oamenilor miei și să suiră vaetele lor cătră mine”. Și iată văzu Samoil pre Saul și iar îi zise Dumnezeu: „Samoile, iată acesta iaste omul care ți-am zis eu. Acesta va încépe întâi a împărăți întru israiliténi”. Și mérse Saul la Samoil în mijlocul cetății și-i zise: „Spune-mi unde iaste casa aceluia ce véde?” Iar Samoil zise lui: „Eu însumi sântu acela ce cauți tu. Ci pasă cu mine în cămară, să prânzim astăzi amândoi, iar diminéață eu te voi lăsa și toate cugetele tale îți voiu spune. Și-ți voiu spune și măgarii ce i-au pierdut; și nu mai gândi de dânșii, că s-au aflat”. Și luo Samoil un cornu, în care era untdelemnu, și-l turnă pre capul lui Saul, și-l sărută. Și zise Samuil cătră Saul: „Dumnezeu m-au trimis să te ungu și să fii împărat israiliténilor, deci acum ascultă glasul Domnului: Dumnezeu te-au unsu să fii împărat oamenilor săi israiliténilor, și tu vei fi mai mare în oamenii Domnului și-i vei mântui din mâinile vrăjmașilor lor”.

Deacii după acéstea, iar să sculară păgânii asupra lui Saul împărat, și Saul nu să rugă lui Dumnezeu, nici să opri de curvie. Și făcu jertvă de arsuri. Și zise Samoil cătră Saul: „În zadar iaste ție aceasta, că n-ai păzit poruncile Domnului Dumnezeului tău, care ți le-au dat ție. Iar de le-ai fi păzit, ți-ar fi întărit Dumnezeu împărăția ta și ar fi stătut până în veac biruința ta preste Israil. Dar acum nu va sta, ci va căuta Dumnezeu alt împăratu, care-i va plăcea, și pre acela-l va pune mai mare preste oamenii săi. Că tu n-ai păzit cele ce ți-au poruncit Dumnezeu”. Apoi, după acéstea, începu și adaose Saul alte păcate multe cătră Dumnezeu și călca poruncile lui Dumnezeu și légea Domnului nu o păzea. Pre Agav craiul de la Amalic, îi porunci Dumnezeu să-l omoară, iar el nu vru, și-l lăsă viu, carele era pizmaș lui Dumnezeu; și făcu jertvă lui Dumnezeu den dobitoace păgânești și ucise și pre Aviméleh, preotul lui Dumnezeu, și cu dânsul 85 de bărbați și pre alții, pre toți carii purta efudul, și pre muerile lor, și pre feciorii lor, tot cu sabiia îi tăe, încă și dobitoacele lor pierdu. Acéstea toate le făcu din îndemnarea diavolului, pentru David robul lui Dumnezeu.

Dar acum și în ce chip și pentru ce rău să rădică pizmă asupra lui David? Cade-se, fătul mieu, să știi și aceasta. După ce să întoarse cu biruință, deaca biruiră păgânii și ucise David pre Goliath ghigantul, ieșiră ginghirése du pren toate cetățile și orașăle întru întâmpinarea lui Saul împăratu și zicea în tambură și într-alte timpane, și cânta jucându și zicea: „Birui Saul cu miile, iar David cu întunérecele”. Decii Saul să mânie și-i păru rău, și fură ficléne acele cuvinte înaintea ochilor săi. Și zise Saul lui David: „Pre tine te cântară cu întunérece, iar pre mine cu mii”. Deci dentr-acea zi tot îmboldiia Saul cu cuvinte de pizmă asupra lui David. Așijderea și alte fărdelegi făcea, că chema la dânsul vrăjitori și fărmecători, de-și spunea visele, și apoi cum zicea ei, el într-acélea credea. Și pentru lucrurile sale céle spurcate, să mâniia Dumnezeu, și să dăzlupi de Dumnezeu și Dumnezeu încă să depărtă de la dânsul.