Învățătura pentru facerea de bine și pentru îngăduiala și așteptarea lui Dumnezeu

Iată, acum va să ne aducă vrémea și să ne tragă cătră lucrurile vieții cei de véci și cătră slava cea neschimbată. Că pre viața această d-acum iată că o așteaptă moartea și pre slava ei va să o ajungă ocara și batjocura. Că din biruitorii și putérnicii lumii aceștiia, pre mulți i-au ajunsu judecata și mâniia mai nainte de vréme și fură aruncați în întunérecele iadului. Și judecătorii fură judecați de ceiia care-i judecase ei. Și cei bogați apoi sărăciră, și cei înțelepți făr' de zăbavă și de năprasnă nebuniră, și cei tari și vârtoși slăbiră, iar cei sănătoși bolnăviră. Și nici un lucru bun și adevărat nu iaste între oameni, cându nu să află în lume nici un cuvios și plăcut lui Dumnezeu. Că feciorii vor batjocori pre părinții lor și muerile să vor lepăda de bărbații lor și nu-i vor băga în seamă, nici bărbații nu vor păzi cugetele și gândurile muierilor lor; fétele céle tinere vor măscări pre fămeile céle bătrâne, cei bătrâni cu cei tineri vor dobândi minte copilărească. Atuncea nu iaste de a créde pre priiateni sau pre vecini, nici vei îndrăzni să grăești cu frate-tău de céle de pace, nici să tainești cu dânsul. Că el va cugeta tot céle ce suntu de vrajbă. Și pre vremile acélea va ieși și va viețui pizma și înșălăciunea și nedreptatea, și limbuțiia să va întări, și nu-și va aduce aminte nimeni de Dumnezeu, nici își va aștepta nimeni moartea. Și pentru acéia să vor înmulți și răutățile, pentru că frica lui Dumnezeu nu se va pomeni nici să va băga în seamă. Că el ne-au dat minte ca să cugetăm noi înșine céle bune, iar noi gândim în inimile noastre tot céle réle și hicléne. Datu-ne-au putére și bogăție, ca să dăm noi celor neputérnici, iar noi în locul acestora ne batem joc și ne râdem de dânșii. Biruință ne-au dat în măinile noastre, ca cu dânsa să păzim și să răscumpărăm pre cei slabi, iar noi muncim pre cei nevinovați și le facem nevoe. Pentru că nu va fi calea dreptății, nici judecata cea dreaptă. Dragostea va peri și să va înmulți pizma. Bunătatea va fi ocărâtă și batjocorită, iar fățărniciia să va cinsti și să va crăvi. Urî-se-va înțelepțiia cea smerită și plecată și să va înălța trufiia și să va cinsti. Pieri-va adeverința, iar minciunile vor acoperi toată fața pământului. O, adâncul bunătății și răbdării lui Dumnezeu, că de toate răutățile ce să fac, el nu să mânie, nici va să-și izbândească! Nu pentru că doar el nu poate să plătească și să izbândească; ce căci lui nu-i trebuiaște mâniia, ce ne miluiaște ca un tată, și alte mili, încă mai multe, întinde și arată asupra noastră.

Конец первя частикнига сея

Share on Twitter Share on Facebook