Roman, 12.1.1937

Iubitul meu Geo Bogza, îţi trimit această scrisoare recomandată pentru că mi se pare că multe cărţi poştale ce ţi le-am adresat în ultima vreme s-au pierdut.

Eşti sigur că la noua adresă ţi se predă toată corespondenţa? Cercetează şi scrie-mi.

Te rog fii liniştit, totul aici este bine, sunt bine şi n-am avut nici un motiv ca să nu-ţi scriu.

Zilele trecute mi-ai trimis o carte poştală în care te mirai de „tăcerea” mea, or eu ţi-am scris tot timpul şi mai ales am răspuns la extraordinarele tale scrisori, care m-au zguduit până în măduva oaselor.

Iartă-mă, dar am cetit din ele câteva fraze tatălui meu şi i-au venit lacrimile în ochi.

Este inutil să-ţi repet că pentru aceste aderenţe şi comunicaţii de sânge sufletesc, mă zbat, trăiesc.

Continui să-mi accept viaţa numai pentru asemenea emoţionante mesagii de prietenie.

Tu şi cu Elly sunteţi cea mai extraordinară întâlnire din viaţa mea, o ştiţi bine – dar nu îndeajuns poate – voi nu auziţi cum în mine fiecare celulă freamătă de dragoste pentru voi, rumoarea sângelui din mine este însăşi melodia acestei iubiri.

Iertaţi-mi aceste rânduri, vă scriu cum pot şi ce-mi trece prin minte adică ce-mi vine din adâncuri.

Vă sărut mult, cu frenetică dragoste, M. Blecher