Roman, 18. XII.1936

Iubitul meu Geo Bogza, în anunţ că în fine a apărut cartea mea1 şi te rog să mă ierţi că nu ţi-am scris până acum.

— Am zăcut într-un fel de prostraţie în aşteptarea apariţiei, nu puteam să fac nimic şi mai cu seamă am constatat cu acest prilej că nu-mi pot domina deloc nervii.

În fine, cartea e pe masă. Îmi dau seama acum încă o dată câte ai făcut tu pentru mine şi ce-ai făcut tu din mine. Totul îţi datoresc ţie care m-ai scos din marasm şi m-ai pus pe drumul cel bun. Îţi mulţumesc, iubitul meu Geo Bogza şi ţie iubita mea Elly care întotdeauna prin admirabila ta prezenţă ai ştiut să susţii atmosfera de prietenie dintre mine şi Geo. Tu eşti complementul strict necesar care a activat în prietenia noastră prin simpla prezenţă în acelaşi fel în care aerul ne era necesar. Vă iubesc şi vă aştept să veniţi la mine. Iată, asta vreau să vă scriu: vreau să veniţi aici pentru o lună de zile, să trăiţi fără grijă şi Geo să-şi refacă forţele morale pe care le simt foarte scăzute. Vă rog, veniţi. Este, cred, ceti mai bun lucru acum şi pentru voi, şi pentru mine, am nevoie urgentă ca să fiţi lângă mine, am nevoie de dragostea şi;' limpeziciunea voastră. Vă rog veniţi. Cred că Geo ar putea aranja la „Tempo” ca să lipsească o lună şi să trimeată articole de-aici.

În fine, gândiţi-vă cu seriozitate la asta şi mai ales gândiţi-vă la bucuria ce mi-aţi face-o.

Iubiţii mei, am păstrat pentru voi un exemplar din cartea mea pe hârtie de Japonia şi vi-1 voi da când veţi fi aiciPână atunci, pentru ca s-o cetiţi îl rog pe Geo să ia un exemplar de la Alcalay, unde am scris în acest senz.

1 Inimi cicatrizate, ed. Alcalay, Bucureşti, 1937.

Vă aştept cu dragoste, cu fierbinte dragoste, al vostru, M. Blecher Iertaţi-mi această iscălitură