JM. Blecher: Inimi cicatrizate

Constantin Fântâneru

Inimi cicatrizate este romanul durerii fizice. Emanuel, eroul principal, suferă de tuberculoză la şira spinării. Celelalte personagii le formează pensionarii sanatoriului din Berck, orăşel de lângă Marea Mânecii, unde Emanuel a venit să se vindece. Chiar locuitorii orăşelului sunt bolnavi care nu s-au putut îndepărta de sanatoriu pentru că, scrie autorul, „cine a trăit aici nu-şi găseşte loc nicăieri în lume. Toţi negustorii, toţi doctorii de aici, farmaciştii, chiar şi brancardierii, sunt foşti bolnavi care n-au putut trăi în alte părţi” (p. 81).

Faptul acesta magic oarecum arată că maladia creează o realitate de natură fantastică în care se perindă bolnavii fără putinţă de evadare. Titlul cărţii însuşi indică planul para-doxal-ireal în care se desfăşoară viaţa de aici. M. Blecher s-a dovedit desăvârşit artist când a înţeles să puie accentul deopotrivă pe durerea fizică, în ceea ce are dânsa atroce şi ireductibil, cât şi pe aspectul calitativ al lumii pe care şi-o creează bolnavii, vrând-nevrând, în efortul lor de adaptare.

Inimi cicatrizate e o superioară realizare de artă literară. „Universul”, An 54, n. 18 din 19 ianuarie 1937, p. 10.