III
A două zi după priimirea decoraţiunei şi a sabiei, domnitorul purcese la saraiul sultanului, să mulțumească acestui suveran, însoţit de citeva persoane.
Sultanul îl priimi îndată şi arătă dorinţa ca d. C. Negri să rămiie cu acești doi suverani. Nici un turc nu se afla față. Această întrevedere familiară ținu trei ore, Aici, sultanul făcu o lungă vorbă
331
https://biblioteca-digitala.ro
cu domnitorul şi cu agentul său, fără dragoman. Conversaţiunea se făcea în limba franceză. Suveranul otoman vorbește această limbă cu multă înlesnire. El arată celor doi oaspeţi intimi, făcîndu-se ciceronele lor, toţi tezaurii saraiului său (negreşit, afară de tezaurii din haremlic), le arată toate camerele saraiului, toate obiectele scumpe, toate darurile rari ce priimise de la diversii suverani ai lumei întregi, între alte obiecte, le arată un vas minunat de malachit, trimis de la Siberia.
— Este rea ţară Siberia ! zise sultanul.
D. C. Negri afirmă, socotind că suveranul Turciei face aluziune la cualitatea de loc de esil; sultanul, crezînd că poate să se rătăcească asupra cugetărei sale adevărate, urmă :
— Este frig în acel loc; nu e bun frigul.
Într-o cameră, păreţii aveau un lustru ce s-ar fi putut lua de o marmură foarte fină și rară. D. Negri atinse cu degetul de un părete. Sultanul pricepu îndată ideea, surise şi zise agentului român :
— Nu este aceea ce cauţi, ci o imitaţiune simplă şi care costă mai puţin.
În grădina vecină cu palatul sînt aruncături artificiale de ape. Dupe ce arătă domnitorului toate lucrurile preţioase din sarai, îl duse către grădină și de acolo dete ordin să joace apele,
Dupe toate acestea, suveranul otoman zise domnitorului :
— “Toate acestea sînt deşertăciuni ce m-au costat sume mari. Înălţimea-voastră nu faceţi astfel ; fiţi econom ; cel mai bun lucru este a nu cheltui cineva pentru lucruri de care nu are trebuință.
Domnitorul plăcuse sultanului cu deosebire : pentru prima oară văzuse un principe român șe-
392
https://biblioteca-digitala.ro
zînd drept înaintea sa, cu francheţă și demnitate de suveran. Mai în toate zilele se înforma pentru sănătatea domnitorului.
Cu cîtva timp înainte, duca Constantin al Rusiei vizită pe sultanul. Ducesa fuse invitată la masă de către sultana, în haremlicul ci ; se vede că sultanele mume şi fiice rămaseră încîntate de genul de frumuseţe al ducesei, de unde căta să nască un simtiment de gelozie atît de natural femeilor. Ducesa se prezintase în costumul cel mai simplu și cel mai grațios ; este un adevăr : oricare ar fi frumuseţele orientale, ele pălesc în faţă cu costumul excuis, cu manierele graţioase ale damelor Europei. Se zice că sultanul se ascunsese sub o perdea de unde putea să vază, fără să fie văzut, pe tot timpul cît ţinu masa. Între alte vorbe ce sultanele schimbară cu ducesa, o sultană îi face un compliment de natură cu totul orientală și care lăsa si se vază gelozia sa :
— Eşti atît de frumoasă! Dacă aș fi bogată şi tu ai fi sclavă, te-aș cumpăra, ca să te fac dar sultanului.
Ducesa surîse cu bunătate.
Sultanul prepara o invitaţiune domnitorului și suitei sale. Într-o miercuri furăm invitaţi a petrece seara la teatru particular ce se află în saraiul sultanului ; dar timpul era atît de rău, încît vasul cu vapor ce ne-ar fi dus acolo nu ar fi putut aborda ; spectacolul se amînă pe altă dată.
După trei zile se anunță această petrecere.
Trupa ilaliană venită de curînd pentru teatru de la Pera, se opri dc a cînta pînă ce nu va debuta la teatru sultanului în onoarea oaspetelui român. Sultanul arc în curtea saraiului său un teatru particular, care întrece prin bogăţie și luxtoate
333
https://biblioteca-digitala.ro
teatrurile ce au existat în lume pînă astăzi. În seara destinată pentru petrecere ne îmbarcarăm toţi e vasul cu vapor şi purceserăm la Dolma-Bacce. ndată ce abordarăm la poarta curţei despre Bosfor, mulțime de servitori, purtind nişte fanare de o mărime omerică, ne ieșiră înainte, cu toate că locul este destul de iluminat cu gazul. Mai nainte, în curți, întilnirăm o companie de soldaţi din garda: imperială ce prezintă armele. Noi luarăm spre apus. Aici ne suirăm pe o scăricică de marmură, apoi intrarăm într-un coridor spre stinga şi ne oprirăm la o ușă deschisă, dar mascată de un paravan. Kiamil-bei era ca totdauna ciceronul nostru. Ni se dete permisiunea a intra în sală. Tot ce poate vedea cineva mai luxos era această sală, numită Sala de așteptare ; o zecime de lustruri minunate de bogăţie și artă ardeau aici; osibit de acestea, ardeau încă atitea becuri în candelabre cu diverse forme care, toate, rivalizau prin scumpetea şi raritatea lor. Nici un palat, în nici o ţară din Europa, nu are o sală care să poală rivaliza prin bogăţie cu această sală de așteptare. Un colonel turc îmi spune că mobilarea ei și decoraţiile costau şase milioane de franci ; cifra mi se păru prea mare ; dar astfel zise colonelul turc. Așşteptarăm aici zece minute. Marele vezir Kiprusli-pașa veni aici tot prin ușa prin care întraserăm noi. El sosise în Constantinopol şi se răspîndise zgomotul că ministru Rusiei şi protestase contra venirei lui. Acest vezir are o fizionomie deschisă şi francă, lucru rar la turci. Dupe dinsul sosi Mehmet Ali-pașa, ministrul marinei şi cumnat al sultanului, apoi Ali-pașa şi Riza-pașa, ministrul de rezbel, cel 'mai influinte pe lîngă sultanul. Toţi merseră să salute pe domnitorul nostru. Totdeodată intră un francez, cumnatul marchizu-
934
https://biblioteca-digitala.ro
lui de Lavalette, ce sosise de curînd în Turcia; se luase dispozițiunea a-l prezinta cu această ocaziune sultanului. .
O uşă a sălei se deschise și sultanul apăru. EL făcu cîţiva pași cu gravitate, fără să ia ochii de la domnitor, ce îl salutase încă de la uşă, cu surisele cele mai simpatice. Veni lingă dînsul şi îi adrosă în limba franceză mai multe vorbe. Ali-pașa îl prezintă atunci pe cumnatul ambasadorului ; acesta se închină înaintea sultanului, care, prin Ali-pașa, îl întrebă cum găseşte Turcia. Francezul răspunse prin :
— Tout est beau en Turquie.!
Apoi se retrase.
Sultanul întoarse din nou fața surizătoare către domnitorul român, învitîndu-l cu multă graţie să-l urmeze. Intrarăm toţi pe ușa prin care apăruse sultanul. Suveranul otoman mergea înainte ; mai alături mergea domnul ; dupe dinşii, ministrii otomani și noi toţi, amestecați, civili cu militari, săraci cu bogaţi, boieri cu mojici:
Urcarăm pe o scară, intrarăm într-o mică galerie, de aici într-o sală tot atît de luxoasă ca cea dintăi ; văzură" alte camere la dreapta, toate luminate, astfel cît ne aduse aminte de basmele din Halima. În urmă coborirăm pe o scară aşternută cu: tapete scumpe ; sprijinul minei era de mătase roşie, de o grosime extraordinară. De aici ne văzurăm în galeria lojelor teatrale, în faţă cu scena. Membrii Comisiunei Centrale și Adunărei rămaseră în două loji din stinga; ceialţi toţi merserăm, unde, nu ştim, dar spre dreapta. Eu rămasem în urmă. Mehmet Ali-paşa mă luă de mină şi-mi arătă să întru într-o lojă, de unde era să trec în
1 Totul este frumos în Turcia (n-e.). 335
https://biblioteca-digitala.ro
+
altele , dar aici văzui cu mirare şezînd sultanul, domnitorul și ministrii otomani. Trecui repede. Alt loc nu era de trecere în celealte loji.
Sultanul şedea în dreapta lojei ; lîngă dînsul. aproape, şedea domnitorul român, în faţă cu dînşii și puţin mai retrași, ședeau ministrii imperiului.
Băvai de seamă că, în tot timpul reprezentaţiunci, sultanul vorbi cu domnitorul neîncetat şi părea foarte voios.
Piesa ce deteră este un subiect venețian, unde un Pizani joacă mare rolă. Trupa mi se păru mediocră. În sala teatrului este un lux din cele mai rari. Dupe spusa unora, acest teatru, cu decoraţiune și mobilile lui, ar fi costat optzeci de milicane de franci ; fiecare lojă mobilată cu perdelele ei de velură și satin, cu frangele de mătase şi groase ca frînghiile, cu aurul de care sunt încărcate
ar fi costat optzeci de mii de franci. Sala teatru-
lui este mai mică decît aceea de la Bucureşti; sunt două rînduri de loji, cele de jos sunt destinate pentru înalții funcționari, cele superioare pentru sultanul şi oaspeţii streini de distincţiune ce ar invita. Al treilea rînd se compune de cîteva loji coperite cu cafase și destinate pentru sultane gi odalisce. Cele două loji de jos, ce se uită una la alta aproape de scenă, încă sunt cu cafase, ele sunt pentru sultanele fiice şi mume.
Printre cafasuri zării o mînecă roșie ; dincolo, un inel de briliant; mai dincolo, umbra unui păr castaniu sau lumina unor ochi înfocaţi. Veni un moment cînd domnitorul şi cu ministrii otomani nu se mai văzură în loja sultanului. Noi crezurăm că se duse. Unul dintre noi voi să treacă prin loja imperială. Sultanul era aici singur, îl vede şi îi zice în franţozeşte :
336
https://biblioteca-digitala.ro
— Alteţa-sa nu a plecat; s-a dus la bulet, să mănînce îngheţată ; faceţi şi dv. tot astfel,
In parter și în lojile de jos erau o mulţime ofiţeri de toate rangurile. Toţi ochii erau îndreptaţi către domnitor.
În fine, piesa se termină.
Sultanul se scoală şi pleacă cu domnitorul, şi noi toţi le ummarăm tot pe calea pe care veniserăm, pînă în Sala de așteptare. Aici sultanul exprimă dorinţa să ne vază pe toţi. Noi ne puserăm în rînd ; ne privi şi zise domnitorului să ne arate înalta sa mulţumire. Ceca ce se și făcu, De aici ne închinarăm şi ieșirăm cu toţii. Sultanul rămase încă în sală cu ministrii săi.
Trecurăm curtea. Soldaţii erau sub arme. Merserăm la palat pe la 11 oare, unde ne puserăm a mînca cu o foame foarte pronunţată.
