Smirna

Herodote zice că Smirna primară fuse fundată de eoliani și căzu mai în urmă în mîna ionienilor. Strabone, care se bazează pe Callinus, zice că Smirna veche s-a fundat în timpii emigraţiunii ionienilor și că la început nu făcu parte din confederațiune, căci populaţiunea ei era o ramură din aceea a Efesului.

Efesienii, cari locuiau un cuartier numit Smirna, goniră de aici pe lelegi și fundară o altă cetate cu numele de Smirna ; acestia fură goniţi de eolieni și trecură la Colofon ; dară reveniră cu colofonienii si recăpătară cetatea lor. Mai tirziu căzu în puterea lidienilor. Alyate, fiul lui Sadyate, goni din Asia pe cimerieni şi luă Smirna. De atunci patru sute de ani smirnioţii se răspîndiră şi trăiră prin satele vecine, Smirnioţii celebrau sărbătorile numite Eleutheriele, cu ocaziunea liberării cetăţi' prin mijlocirea servelor. Iată cum. Lidienii încongiuraseră cetatea Smirnei ; cînd era s-o ia, trămiseră să ceară pe nevestele smirnioţilor, a căror reputaţiune era celebră. Smirnioţii p-aci, p-aci să subscrie acest act, cînd servele lor se devotară pentru stăpînele lor și, plecînd în locul lor, se purtară astfel în tabăra inamicilor, încît se sparse tabăra lidienilor, ba încă căzură în mînele smirnioţilor. Strabone a dat de lucru geografilor moderni, cari nu pot să se împace despre locul unde a fost în vechime cetatea. Dupe dînsul, pretind unii că au fost două golfuri, din care unul s-a astupat, acela de la Burnaba.

„Este, zice Strabone, golful Smirnei şi cetatea. Apoi un alt golf, în care este vechea Smirnă, la douăzeci stade de la ceea ce se vede astăzi.“

Dară toate acestea nu interesă pe cititorii nostri, astfel le lăsăm să le descurce geografii. Smirna, ale cărei ruine se văd astăzi pe muntele ce domină orașul ce] nou, este fapta regilor greci. Pausanias zice că a fundat-o Alexandru, dupe ce a avut un vis inspirat de Nemesis, dormind pe muntele Pagus. Alexandru începu clădirile ; dară se termninară de Antigon şi de Lisimac. Am vizitat aceste ruine dupe Pagus. Spre nordul acestui munte se fundă vechea Smirnă, pe munte și pe vale. Meles cură în partea răsăritului acestui munte. Autorii vechi ne spun că orașul era magnific, cu strade liniate, palaturi măreţe. Cum era crezut că Omer născuse aici, i se rădicase pe rîul Meles un templu numit Homerium. În vale era templul Junonei, templul Nemesisei, pe coasta muntelui erau acropolis, stadul, teatru.

La concursul cine va rădica un templu mai măreţ, în onoarea lui Tiberiu, înaintea senatului roman, Smirna reuși. În timpii primitivi [ai] cristianismului se dede Smirnei numele de una din cele şapte eclesii ale Asiei, căci cea dintîi luptase în favoarea cristianismului. Astăzi nu mai rămîne nimic din frumuseţile trecutului. Perșii, macedonenii, romanii, bizantinii, cavalerii, arabii, turcii au trecut cu războaie peste aceste locuri, însoţiţi din timp în timp de [...] ¹⁰ de sabie, de cutremure, de incendii. Are o sută cincizeci mii locuitori din toate naţiunile, turci fiind mai mulţi. Mă opresc aici, căci am mai vorbit undeva de Smirna. Și voi spune cititorilor despre alte orașe din Asia, mai puţin frecuentate de călători, dară unde vor avea mai multe lucruri curioase de citit.