FLORINA

Despre datinile românilor macedoneni

Locurile pretutindeni sunt desfătătoare : dealuri, măguri, stinci, munţi, văi, plaiuri, lacuri, riuri, riuleţe, fîntîni, nimic nu lipsește ; toate pline de viață, de frumusețe.

Flarina este un sat de munte. Poate să fie locul Haracliei cei vechi ? Aici sunt multe familii române. Oamenii sunt nalţi, cu feţe fragede, femeile, albe și frumoase,

Voii a trece noaptea acolo. Aici trăsei la un han.

Înaintea serii mă preumblai în părţile învecinate. Trecui peste o pudișcă, asupra unui izvor, de aci mă urcai pe o înălţime; la picioarele acestii înălțimi femeile spală rufele. Cele mai multe desculţe — albeţea picioarelor face să nu să doicască încălțămintea. O femeie. cu o iriinbă de pinză pe cap, trecu pe lîngă 1ninc. Ea era mai mult decit frumoasă : încântătoare. Fala albă şi. usor rumenilă, gură mică, nasul grecesc, ochii nesri tăiați în migdale, gene negre, lungi, dese, ușor încreţile, sprincene negre cu graţie desemnale, un păr des, supțire, negru, ieșind de sub pinză şi răstringindu-se pe un git grășcior si în adevăr alb ca neaua, picioarele goale, mici, albe și rumene -apărerea acestei frumuseți fuse de un minui, trecu repede, cu ochii plecaţi și dispăru asemenea unei fantasme. . ,

Scara întrebai pe birtaş cine să fie această femeie atit de frumoasă ? El îmi spuse că femeile din saitul lor sunt vestite de frumoase, dar că cea mai frumoasă este fie-sa, că prin urmare femeia ce văzuscm trebuia să fie fie-sa, ce este fată mare, și că locuiește chiar la spatele acestui han dasupra, pe o înălţime, într-o casă mai mică. Că ar dori să mi-o arate, dar că este pesie putinţă, fiindcă fetele sunt sălbatice. În ţara noastră. mai adăogă el, cînd vine un streim într-o casă, fotelose ascund în dulap, unde ziua cste strîns așternutul.

Ocazia era bună, ca să aflu de la acest om mai mulie amănunte asupra datinilor locale.

El îmi spuse că de mai multe ori un june, cînd se insoară, nu vede pe fată și că rudele lui, femei sau oameni bătrîni, trebuie să o vază pentru dinsul ; c] o vede numai Ja logodnă sau la cununie, că, odată logodit, nu poate să mai vază pe fată pină la cununie. De la logodnă pînă la cununie, are însă voia să rupă, daca la losodnă nu i-a plăcut fata:

16

https://biblioteca-digitala.ro

dar că acea fată rareori să mărită. Astel pârinţii fetei sunt nevoiţi să-i dea mai multă zestre, ca să nu se lâse.

Imi spuse că la botezul unui prune, femeile bătrîne pling, avînd în vedere nefericirile ce asteaptă în viaţă pe prunc, după ce se face om, că în acel timp, pe cînd la greci preotul și nașul suflă, ca să gonească pe diavolul, la români, toţi cîţi sint de fâţă trebuie să sufle și să scuipe. Muma mu poate să stea de faţă la botez. Copiii ce se află acolo să trimit să dea de ştire numai că botezul s-a săvîrșit şi li se dă bani sau cofeturi. După botez, să pune masă la martori, şi în timpul mesii se aduce un las cu vin, la fiecare oaspăt care aruncă înîntru bănisori sau parale, menite a se coase pe scufița copilului. Celealte formaliiăţi să fac ca la noi, fără nici o deosebire, mima răminc palruzeci de zile in casă pînă la binecuvântarea bisericii, sub cuvînt că este necurată. Foc nu se împrumută la vecini din casa unde este lăuza ; în aceste patruzeci de zile în acea casă nu se cîntă, nu se joacă, în timpul lăuziii, și un străin ce ar întra noaptea în casă este îndatorat să pășească peste un tăciune de foc, ce se aduce înadins în tipsie. Ca şi la ţăranii noștri din Principate, românii macedoni au 'ursitorile : trei zile de la naștere, cred că trei femei spirile vin în casa unde s-a născut prunc şi ţin sfat la căpătiiul loagănului lui despre a lui ursită, La românii din Principate se pune atunci o masă în cameră, încărcată cu demîncări : se crede că cele trei femei, sau ursitoarele, venind noaptea, au nevoie să mănînce. Despre ceremoniile nunţilor seamănă mult cu ale noastre din Principate, pe la sate. Cortegiul iese întăi de la ginere şi se duce la mireasă. Preoţii fac parte, Ginerele, înconjurat de rude, merge călare. Toţi sînt călări, toţi cîntă cîntece ce se în-

1?

https://biblioteca-digitala.ro

dreptează către mireasă. Femeile duc de îrtu un cal împodobit cu flori şi genele, ce este af miresei, Soacra sau muma miresei întimpină pe ginere la ușa casii, cu un vaz cu apă, în care moale un mănuchi de flori şi strapeşte pe ginere, căruia dă mănurhiul de floxi şi îi pune o batistă pe umărul dregit. La umete sate, munul cel mare este însărcinat a drmui ceremonia şi a ţine locul ginerului în mste formalități ; la altele, este locotenentul gi* nemuiiui, un amic al său, ce se cheamă firtate. Dupe aceste se pune masa, bărbaţii mănîncă. Femeile sit în altă parte, unde mireasa vine şi le sărută mîna. Acolo se face disgovirea; nunul îi aduce papucii și brîul. Pirtatele fură de la masa bărbaților două linguri. După desgovire, pe mireasă o urcă călare, și ea să împotrivește încălecind, se închină de trei ori la lume, apoi pleacă, acoperită cu un văl alb ori roşu. Toţi cîţi se află în cale, pe unde trece cortegiul, sînt nevoiți să arate bucuria lor. Ajungind acasă la ginere, descalecă ; muma ginerului aruncă. griu asupra cortegiului, mireasa să dă jos după cal, și un copil „ce are părinţi vii încă trece pă sub calul ei. Atit ginerele, cît şi mireasa, trebuie să ia seama spre a nu atinge pragul ușii intrînd. Pă prag să pune un cerc de butie prin care sînt nevoiţi să treacă, plecîndu-se și ţiindu-se de mină ; pe urmă acel cerc se rupe în două asupra capetelor lor.

După aceasta începe cununia, ce se face ca și la noi.

După cununie, iară masă şi mîncare. În acest timp mireasa șade în picioare cu minile la piept. După masă începe danțul, hora miresii. Atunci ginerele se repede la mireasă, ce danţă între femei, o ia şi danţă cu dinsa. Oaspeţii aruncă cîte un dar miresii, ce le sărută mina, și se retrag. Noaptea,

https://biblioteca-digitala.ro

ginerele să ascunde în cămara nunţii. Acolo i se aduce mireasa, ce trebuie să se împotrivească spre a veni, o tiîră cu sila în cameră, şi cei ce o duc acolo se retrag și închid ușa pă dinafară. Daca mireasa nu a avut cua.ităţile-de verginătate, a sloua zi nu se împart cofeturi şi rachiu pe la casele rudelor, şi mireasa se trimite acasă la părinţi.

Legăturile de măritagiu precum şi rudenia sînt privite de dînşii cu sînțenie ; pentru părinţi, junii au cel mai mare respect, precum și fraţii cei mai mici pettru cel mai mare. Nurorile privesc pe socru şi pe soacră; ca persoane sacre.

Înmormintările se fac întocmai ca la sate în Principate, atita numai că o văduvă poartă toată viața megrele și, dacă se mărită, poartă o batistă neagră pe podoaba de nuntă. După un mort vin femeile plîngătoare de profesie, ca la cei vechi. Pă morminte, rudele mortului împrovizează cîntece şi plîngeri despre lucruri din viaţa mortului. Pă mort îl citește în biserică sau dinaintea intrării în biserică. După înmormiîntare, se pune masă. Parastasele se fac iară ca la noi.

„Românii macedoni cred că un om ce a fost călcător de jurămint nu putrezește. Găsind un mort neputred, vin preoţii de-i citesc şi îl dezleagă. Ei cred încă în strigoi, vircolaci, pricoliri, în care credeau şi cei vechi şi chiar românii din Principate, şi într-o mulţime de alte spirite binefăcătoare şi răufăcătoare — zîne, iele, zburători, nagode, din" care unele au acelaşi nume ca la noi, altele schimbate. Gind cineva este lînced într-o familie, o rudă moartă, făcută strigoi din cauza păcatelor, se recumoaşte din aceasta, că o persoană din familia. lui cade lincedă ; el începe a suge viaţa familiii sale mai nainte. Atunci preoţii citesc la mormîntul mortului strigoi. În insola Nicaria (Icar), lîngă

29

https://biblioteca-digitala.ro

Samos, locuitoriii ei, jumătate sălbateci, merg şi mai departe ; în asemenea caz, dezgroapă mortul şi îl bate, şi daca lîncedul nu se vindecă, atunci taie pe mort în bucăţi și îl fierbe în cazan cu apă pe foc. Această acţie la Nicaria se cheamă cupariţi !. Românii macedoni se mulţumesc cu citirea preoților. _

Costumul românilor macedoni se varie după localitate, Cu toate acestea cei mai mulţi poartă sarica de păr de capră şi fesul cel mic roşu. Sub sarică, o cămaşă, cioareci de păr de capră; în unele sate mari sau orașe poariă șalvari, ilec, îes. Păstorii, vestminte albe. 'Țărauii sînt rău hrăniţi, deși mulţi sînt proprietari de tărime, vii, case, vite. Pîne de făină sau de mălai de porumb, ceapă, usturoi, rădichi, brînză, legume fierte cu apă: rareori pastramă de capră şi miei, rareori încă carne proaspătă sau peşte. Numai la zile mari îrig cîte un ied sau un miel. Mai toţi fumă, vin beau puţin — nu am văzut nici un om beat în aceste locuri.

În toate mișcările politice ale grecilor, trebuie să fie și din ei amestecați.

Ca toate popoarele vecine cu dinșii, ca, toale popoarele slabe și apăsate, aceşti români a cătat să se facă fini ; viaţa lor este o luptă de apărare împotriva enimicilor ; ei se apără cum se poate apăra un popor slab : cu arma intelisinţei. Ei singuri au mai mulţi enimici decît celealte popoare. Turci, greci, albanezi, bulgari asupra lor se rădică neîncetat. Pe lîngă oarecare viciuri, născute de trebuința de a exista, fiind slabi, românii macedoni. au multe cualităţi. Cea dimtăi cualitate este ospi-

—

1 În Mehedinţi se făcea aceasta mai nainte, dar nu fierbeau mortul, ci îl luau, îl duceau la munte şi îl aruncau sau îneropau acolo (n.a.).

80

https://biblioteca-digitala.ro

talitaiea ! Onoarea familiii' pentru dinşii este sacră.

Religia lor este religia noastră, ritul oriental.

Se crede că românii din vechea llirie grecească şi cei din Pind îmbrăţișară cristianismul încă sub Nerone ; dar numai sub Constantin, această credință se întinse asupra tuturor românilor din ” Macedonia şi vecinilor lor. Cartea lui Constantin din 983 către Raguzini sună : „Constantin, şerbul lui Dumnezeu, născut de singe roman, amic al amicilor lui Crist, împărat pe Constantinopol, Brusa, Amasia, Laţinia, Romania, Bulgaria, Sclavonia, pină la Drava și Sava şi dincolo de Dunăre pînă la cercul polar“.

Stăruirile acestui împărat întări credinţele şovăitoare ale acestor poporaţiuni. Cind schismul lui Foţius despărţi biserica de Orient de aceea a Occidentului, toţi aceşti români părură nehotăriţi, dar trebuiră să treacă cu grecii, sub o căror înriurivre se aflau, mai mult de temerea şi făgăduielile ce li se dau, decit de convicţiune ; astfel vedem mai tirziu, sub regele Ioaniţiu, o mare aplecare din partea acestui popor spre a se reînturna la papa. Ciţiva din Iliria greacă rămaseră peniru papa ; aceia fură persecutați de greci şi priviți ca rebeli. De la al XIV-lea secol, grecii triumfară cu desăvirșire. ,

Românii sînt armaţi pe alocurea. Femeile lor, am mai zis, nu au voinţă înaintea bărbaţilor. Fetele, cum şi feciorii se mărită și se însoară după voinţa tatălui. Se mărită foarte tineri, citeodată de mici sînt logodiţi.

Este datina cum era în Principate mai nainte, la țărani, a tăia copiilor moțul (părul), cînd ajung într-o vîrstă de cîţiva ani. Această tăiere de mmoţ se face cu oarecare ceremonie ; alţii în alte locuri

64 | 8

https://biblioteca-digitala.ro

frîng o turtă pe capul copiilor, cînd sînt de un an. Pentru bătrîni în genere au mare respect. Copiii, mai ales, care au înfruntat pe părinţi sînt răsvă“aţi de toată lumea, de multe ori anatemaţi. Copiii de partea bărbătească singuri. moștenesc averile memișcătoare ; fetele, tot ce este mișcător, afară dacă nu se învoiesc cu toţii ca să facă altfel, "Ca să ne înturnăm la femei, ele sînt frumoase și plăcute, mai albe, mai delicate la trăsurile ehipului decit albanezile, mai mlădioase; Gu mini şi picioare mici ; au graţia viței latine şi cu aceasta statura romanelor. Nimic mai frumos decit a vedea o mare cavalcadă de aceste femei, cu portul lor pitoresc, mergînd printre munţi sau rînduite împrejurul unui izvor și spălind pînzele ca miînile lor albe şi mici, cu picioarele goale, mici, albe şi roze. ! i Soarele era aproape de apus. Doream să revăz acea persoană frumoasă, ce trecuse ca un fluture pe dinaintea ochilor mei; șezui la o fereastră deschisă şi aşteptai. Nimic. A se duce în lagiința unde, era această familie, fără voia stăpinului casii, ar fi fost cea mai mare înfruntare făcută. La o fereastră a casii cei mici, care da pe o grădină, nu departe de fereastra unde mă aflam, văzui o umbră; înaintez capul — văzui pe acea fată frumoasă. Ca să o poci vedea bine, trebuia să înaintez cu capul ; amîndouă ferestele, într-o așezare mai pe acceaşi linie, priveau pe aceeași parte. De mă vedea, ea s-ar fi ascuns. Cu toate acestea, ori că mă văzuse și se prefăcea că nu vede, ori că nu mă văzuse încă, ea nu mai rămase acolo, dar încă înaintă capul afară. În adevăr era frumoasă : o adevărată vestală romană, astfel cum imaginarea cea mai delicată a artiștilor au putut să-i dea o formă. Ea rămase acolo, absorbită în vise, mai

https://biblioteca-digitala.ro

un pătrar de oră, Apoi să retrase repede, aruncînd în partea unde eram o căutătură furișă, ca cînd ar fi zis: „Știu că mă priveai, vot n-aveţi în țara voastră asemenea frumuseți !“*

Seara chema! pe stăpinul casii să mai vorbese cu dingul despre români. -

— Fata ce ai văzut la fintînă, îmi zise el, este fata mea. Eram sigur ; acum mi-a spus ea însuşi că a văzut acolo un franc. Nu știa că eşti român. Nu e aşa că e mai frumoasă decit toate celealte femei ce ai văzut în acest sat.?

— Este cea mai frumoasă decit toate femeile ce am văzut în lume, răspunsei eu.

—1 Daca vei să o iei de nevastă, eu ţi-o dau, zise el surizind.

— Ha! ha! ii răspunsei. Dar ştii cine sînt eu? Poate să fiu vreun berbant... ori însurat...

— Însurat, poate; crai nu te arată chipul.

Dar fiindcă lucrurile ce priveau pe români mă interesau mai mult decit cele ce se atingeau de o fată frumoasă, ce trebuia să treacă în umbra tutulor viselor frumoase ale vieţii, îl iîntrebai ce sate române se află împrejurul acelui sat.

La aceste vorbe, hangiul clătină din cap şi se gîndi, apoi zise cu oarecare mărire :

— Care sunt pădurile locuite de vinat ? Totuna este. Toate satele sunt locuite de români. Dar în unele sate sunt și bulgari, în altele albanezi ; de mă întrebai asfel în ţara grecească, aș îi răspuns: aesta, aela ; de mă întrebai în Tesalia, aș fi zis: ținutul aesta, ţinutul aela, sunt tot români. De la Vlaco-Livada la Bolianu şi Vlaco-lani şi pînă la Poiana şi Vlaco, treci tot printre români, câ printr-o 'pădure. Dar poci să-i spui sate cu sutele pină la Atena, care au numiri româneşti ca cele ce am zis: Duminica, Cărpeniși, Geogiţa, Văle-

https://biblioteca-digitala.ro

misti, Flamuristi, Creţianu. Prin Tesalia, dar încă prin Meceuonia !

Tcale aceste pretenţiuni îmi răspundeau foarte mul la dorințele mele, dar trebuia a cerceta lucruzi!e prin mine insumi. Mă decisei, odată la Monasiir, a pieca în ioate satele cu oameni de acolo.si a constata adevărul asupra acestui lucru, însă pe atit po cit văzusem prin mine însumi, îmi cra destul ca să crez că acest popor remân nu poale să piară ; îmi era deslul ca să mă mir cum atiţi călători au trecut printr-o ţară de români și nu i-au văzut, nu i-au auzii, sau i-au luat de greci. albanezi, bulgari! În Aua viitoare piecai către Monasiir.