MONASTIIN SAL DITOLIA

Acest uraş are vreo cinsprezece mii de sullele, din care cei mai mulţi sunt români macedoni. care în ociii călătorilor neprerazăiori au trecut totdauna de greci,

Situaţia lui este frumoasă. un mic rîu cură printre dinsul. Aici albanezii de dincolo de Pind sc arată mai des în portul lor cel pitoresc. Sunt mulţime de români din Albania ce nu se pot osebi de albanezi. Aceste două ncamuri sunt cele mai -vînoasc din aceste țări. lhomânii se învoiesc mai bine-cu albanezii decît cu ceialți. „Lucru ciudat ! Datinele albanezilor sunt întocmai ca ale românilor din Macedonia, și ce esto și mai curios, că scamănă mai în toate cu ale românilor din Princăpate. Cum şi o marc asentinare în limbă. precum se vede în tabloul de la sfîrșit.)

Este un adevăr ce nimeni nu l-a scris : „Cine va avea pe albanezi şi pe romunii macedoni, va avea Orientul“. Turcii pare să fi înțeles jumătate din acesi adevăr. Albanezii musulmani sunt un mur de aramă între greci și otomani — trebuie să fărame acest mur ca să ajungă la turci, si acest mur este tocmai în calea grecilor, acolo unde ei vor ca să se reverse.

Am mai vorbit de albanezi şi mă întorc la dinşii cu plăcere. Cestia originii albanezilor este tot atît anevoie de rezolvat, ca și izvoarele Nilului. A fost mare dispută pentru aceasta ; unii din învățaţi, desperaţi de a putea găsi adevărata lor origină, s-au lăsat. Alţii îi cred încă coborîtori din colhi. Cu ocazia expediţiunii lui Jason în Colhide, o seminție din acea ţară ar fi întemeiat Colhinium (Dulcigno) pe coastele Iliriii macedone şi s-ar îi amestecat mai tirziu cu locuitorii ţării. Tucidite vorbeşte de dinșii. Zice de Doberus (Dibra) ca de locul unde ei se adunau. Ptolomeu ne arată pe albanezi la nordul riului Scombi (Toli) în Albanopolis (Elbasan). Pă skertoni (șipesari) îi arată spre hotarul: Macedoniii, lîngă lacul Labeatis (Balta). Plin, care îi împarte în douăsprezece seminţii, îi numeşte scirtari ; printre aceste seminţii numeşte pe colentini, cepari, epetini, grabci. Anne Comnen se exprimă astfel : „Printr-un scit, ușor ca Mercur, Alexi dete de ştire împăratului despre dezbarcarea lui Boemond în Iliria. Sciţii, comendaţi de Cantacuzin, tăbăriţi pe riul Harzan (Apsus), năvăliră împotriva francezilor...“ Magiu Patavinu îi numeşte asiatici şi fii ai Caucazului. Encas Silvus avea aceeași opinie. Cît pentru noi credem că limba trebuie să serve spre a cunoaşte originea unui popor. Limba dar este o fărîmătură latină, nu putem însă spune din ce vină latină au ieşit, nici că sunt francezi, cum zic unii.

Albanezii se numesc şipetari. Formează patru mari familii : ghegii şi mirdiţii, tocsizii, îapizii şi hurnizii. Aceste familii formă alte ramure. Albanezii se împarte prin limbi.

Limba sau vița ghegă se întinde de la Budua pînă la marginile Herţegovinii, şi de la orient spre miazăzi pînă la lacul Ohrida (acolo sunt-mulţi români). Pe această întindere sunt : antivari, dulcigno, zogi, murdin, hiscangii. În Zadrima sunt : pardii, cucii, leporoșii, bucmirii, darzii, colescenienii, driveştii. Spre orientul şi nordul Zadrimii sunt: pulatii, hotii, mogulii, castratii, bogii, sivanii, colbanii, scodrenii, pananii. Pe lanţul muntelui, între riurile ce cad în Zenta, sunt clementii.

Mirdiţii sau vitejii sunt a doua divizie a limbei ghege. Herodot crede că acesti mardiţi sau mardaiţi să trag din perși. Daperron îi numeşte antibarini. La nordul lor sunt spasii, calcanderensii ; împrejurul lor sunt opt poporaţiuni de şipetari, ale căror omonime seamănă cu numirile, zice d. Chopin, naţiunelor mardeite, de origină scită, Daperron zice că în al. optulea secul, acesti mardaiţi locuiau în Liban şi mai tîrziu Iustinian Renacent cheamă douăsprezece mii de acesti viteji care îi aşeză în partea lIliriii ce locuiesc astăzi. Oroşer e capitala lor. În văile lor sălbatice locuiesc lazii,

1 Originea limbii albaneze rămîne şi astăzi o problemă încă nerezolvată. Unii specialişti derivă această limbă indo-europeană din tracă, alții din iliră. în orice caz, albaneza posedă un mare număr de cuvinte preluate din latină, dar şi din greacă, slavă etc. De relevat sînt elementele ei comune cu limba română, precum şi cu bulgara etc. Principalele dialecte ale albanezei: gheg (în nord), tosc (în sud). Dialectul vorbit în Elbasan este unul de tranziţie între aceste două (n.e.).

https://biblioteca-digitala.ro

sumagorii și grănii. (Chopin zice că sunt din grisE din valea de la Tanais şi cea din urmă ramură din ghegtri, mergînd spre lacul Lignidus.)

tâimba tocsară este a doua a Albaniii. Istorienii bizantini zic că Baiazet, temîndu-se de sciți, numiţi tocsari, ucise pe capii lor și transportă o parte din ei la Salonic (Terma) şi pe malul Verdarului (Axios). Chardin, în călătoria în Persia, zice că în Mingralia găsi un popor numit tocsid. Barat e "capitala. În ţinutul lor, Musaşe, este un oraș, Moscopelis, numit de albani, și Voscopolis de românmii din Pind. La sudul acestii regiuni,zice d. Chopin, se află satul Georgea, nume ce aduce aminte de georgienii din Siberia. Noi nu punem însă mare temei pe aceste omonime între numirile vechi streine şi numirile ce au astăzi aceste poporaţiuni. Ele pot să ne amăgească.

lapuria (iapizii) formă ţara limbei a treilea. Albanezii iapizi s-a zis de unii scriitori că ar cobori din iasigi, cu toate că Magius Patavinus combate această opinie. După acest scriitor, în faţă cu Iapigia Epirului, în vederea Acrocenurei, s-ar afla pe tărîmul Italiei o asemenea numire, şi că italienii din acea parte de loc ar fi fost străbunii albanezilor din Epir, trăgîndu-şi originea din albani, ieşiţi din Colhida. -

Duplessis, istorianul lui Schinderbei, zice că epiroţii albanezi coboară din acel nobil popor italian. Troge-Pompe zice asemenea că izvorul albanezilor este d-origină italiană, asigurind că ei urmară pe Ercule ka plecare din Italia.

A patra limbă, a humizinilor se formează de massaranieni, aidoniţi, vecini cu malurile Aherenului şi sulioţii de la Lestrin, astăzi Lasca. -

Aceste patru poporațiuni. poate să aibă aceeași sau mai multe origini. Destul că ei locuiau aceste pămînturi mulţi secoli înaintea lui Traian. Istoria lor este aceea a acestui pămînt ce locuiesc. În anul 1395, turcii pătrunseră la dinșii. Turcan despoia Ianina la 1424 și făou la poarta acestei cetăţi o piramidă de două mii capele de albanezi. Schinderbei îi răzbună ; dar murind marele căpitan, albanezii suferiră jugul turcilor. Atunci cei mai mulţi se făcură mahometani, de amorul ce avea pentru armele lor, de care nu puteau să 'se despartă: a purta armele era condiţia lor. Mirdiţii rămasoeră creștini.

Cei mai sălbatici sunt ghegii. Oameni frumoşi, ochi negri şi plini de mîndrie, regularea trăsurilor, dinţii tari şi scurţi, barbă deasă anunţă originea lor caucaziană, zice Chopin ; fața lor are culoarca feţii grecilor. Sunt sănătoşi, nalţi de cinci picioare și jumătate în genere ; vestmintele jor roșii, miîndria şi mărirea căutărilor, gesturilor, unită cu mărirea corpurilor, fac dintr-înșii cea mai măreaţă cavalerie. În război sunt viteji. Mirdiţii albanezi catolici sunt mai gingaşi în maniere, dar ru atît de făloşi. Tocsizii sunt mai supuși decât grecii. Sunt mai bogaţi şi mai: apropiaţi de civilizaţia streină. Vesmintele lor se compun de vesmintele eroice : coturna, clamida, cihgătoarea, brîul, tunica pînă la genuche, chica lungă. Ei sunt cei mai frumoși și cei mai cleganți. lapizii locuiesc în anunţii Acrocerauni, sunt cei mai codaci dintre albanezi. Macri, necuraţi, mici, cu priviri crunte. Poartă același vesmânt ca tocsizii, poartă fesuri. Himarioţii și argirocastriţii sunt mai puţin barbari şi foarte curaţi la portul lor.. Hamizii locuiesc malurile Mării Ioniene, în văi păduroase ale Tesproţiii. Părul lor e blond castaniu, fața plăcută, căutarea dulce.

Femeile albaneze se deosibesc între ele şi seamănă seminţiii din care face parte. Femeile ghegilor se cunosc pă căutarea lor mîndră, pă mersul lor semeţ, pă pistoalele ce poartă la briu. D. Chopin zice că aceaste mândre femei, ca să-și răzbune o înfruntare ce l-ar face un om, nu ar aștepta la bărbaţi, ci şi-ar răzbuna singure, și că temerea caută să fie străină la copiii hrăniţi şi „crescuţi de asfel de femei. Ele merg după bărbați în luptele de seminţii. Nu poartă iașmacul. Curagiul lor pare îndestul, ca să le ferească de orice patime. Femeile tocside sunt cele mai frumoase şi mai delicate. Femeile din Acroceraunia sunt urîte. Cele hemide sunt cu păr și ochi frumoși, brune și delicate. Datinile lor. am mai zis, sunt mai acelea ale românilor. Oricare ar i originea acestui Popor, este unul din cele mai viteze, mai nobile, mai frumoase popoare din Turcia.

În Monastir trăsei la o ospătărie destul de curată. Acolo aflai că consolul englez plecase cu două zile înainte pentru Seres. Trimesei două rîn-, duri secretaruhui său d, A... 8..., pe care îl cunoscusem foarle bine la Brusa. Acesta veni îndată la ospătărie, şi din acca oră petrecurăm împreună citeva zile. i

Amicul sau oaspele meu, cum zic românii macedoni, îl găsii rău dispus împotriva consîngenilor nostri de acolo, din cauza simpatiilor pentru ruşi, şi tocmai în timpul războiului Crimeii. Prin

ederea mea. acolo, se fîndulci această antipatic. i arătai că acesti români aveau cuvint — părăsiţi. de orice sprijin de către turci, francezi și englezi, în trebuințele și simţimintele lor, lisaţi în voința grecilor, ce umblă să-i coniopească, să-şi mărească elementul lor cu dînșii și să se facă importanţi și periculoși intereselor de atunci ale

89

https://biblioteca-digitala.ro

“Occidentului în Turcia, pe cînd puterile, luînd o rolă bimevoitoare pe lingă ei, ar fi putut să aducă la alte simtimente, simt lucrurile ca greci; că orice alt popor, în locul lor, tot asfel ar fi trebuit să simţă. lată-mă propagandistul unei idei, de bunăvoia mea și fără ştirea nici unui guvern, nici unei partide, nici unei societăţi !

Intrai în mai multe case române.

Aici sunt nesuţători avut, ce au relații cu case europene.

Sina este român din Macedonia. După exemplul acestuia, mulți alţi neguţători români se sfiesc a-și spune naţia din care a ieşit. Femeile singure fin la naţia lor. Daca: Vreodată acest popor va scăpa de a fi contopit, va avea o limbă cutiivată, o literatură, o istorie, un nume în sfîrșit, el va fi datar aceasta numai femeilor române. Femeile sunt sprijinul cel mai puternic al -naţionalităţii. Bparge acest sprijin şi o naţionalitate dispare.

Pindul pare a fi cuibul românilor macedoni. „Altădată era muntele Hemus.

Izvoarele lor sunt atit în Macedonia, dt și Tesalia, Epir și Tracia. Lirpba lor este mai aceeaşi, afară de cîteva nuanţe ale locuitorilor. Datinile diferă și mai puţin ; caracterele însă se deosibesc mult, „atît despre oameni, cât și despre famei.

Am vorbit de mai multe ori că românii macedoneni au luat parte la războaie, s-au sacrificat,

au strălucit şi au trecut de greci. Să dăm aici o parte din numele acelor bărbaţi români pe care streinii i-au luat de greci.

Caciadon, renumit în războaiele în contra lui Ali-pașa 'Tepeleni. El muri tăiat de viu în mici bucăţi, şi în tot timpul acestii operări barbare, nu înceta de a isulta pe Ali, ce era faţă, şi pe toți turcii.

.

https://biblioteca-digitala.ro

Cionga, fuse unul din generalii ce să războiră în numele creştinătăţii cu turcii,

Eftimiu Vlahava, preot, născut în ţinutul Tricale, Tesalia.

Hagi Petru, mare căpitan, numit în războaiele cu turcii, născut la Aspromontamo în Tesalia. Turcii îl numeau Vlah-bei.

Andruțul, şi fiul său Odîsa, români de la Vlaho-Livadea, capi de oaste în rezbelul cu turcii. + Palașca Bașdechi, Catarahia, Leanu, Keţaru,

Jiaga, Bucuwvala, Ioti, fură din cei mai viteji căpitani. Toţi sunt români, Coletti era născut la satul Săracu în Epir, lingă Ianina, din părinţi neguţători. El era medic doctor, făcuse studiile în Italia. Începu caricra sa ca doctor la Muhtar-pașa. Român curat. Vorbea bine această limbă.

Dosiu sau Deciu, om de litere.

Dionisiu Piru, membru Universităţii la Atena.

Mihail Botli, legist în Grecia. Născut la Bitoiia sau Monastir.

Vaja, om învăţat. .

Postolaca, capul muzeului de antichităţi din Atena. Român născut la Meţova.

Riga, poet mare, născut în satul Velestina, pentru care turcii îl numeau Velestenii. Grecii, ca să-i piarză originea, îl numea Fereos, după vechiul nume al districtului aceluia.

Alexe Nuţu, român, născut la Zegor.

Marcu Bociari, născut la Suli, din părinţi români, sau albanezi.

Giavela, Dracu, Zerva, Fortumar, Lambru, capii sulioţilor. Români albanezi de la Suli. Dracu, român curat,

Diacon, pus în ţeapă de turci. Cu optzeci oameni s-a bătut contra optsprezece mii de turci,

91

https://biblioteca-digitala.ro

Român născut la Platana.

Miauli și Condurioti, Bulgaris, albanezi de origină de la Ida.

Darvari sau Dărvaru, născut în Clisura Macedoniii.

Seminţiile. Acesti români se împart în şase semenţii : 1 lintopenii ; 2 niculenii ; 3 gramustenii sau muntenii ; 4 moținii sau 1noții, în Tesalia; 5 moscopolenii, dincolo de Pind; 6 gobișenii.

Atară de acestia sînt subdivizii cu felurite numiri ce le iau de la ţinutul lui, cantoane, sate, munţi.

Fintopenii sunt oamenii cci mai hotăriţi şi cei mai incăpăţinaţi. Stabilitatea lor este proverbială. Ei locuiesc mai în tate părţile Macedoniii, Albaniii, Tesaliii, Sereziii. Cei înai mulţi din neguţătorii români din Viena sint lintopeni, precum : Dumba, Curti, Spirta, Gehan. În principate: German, Hagiat etc. Oamenii către femeile lor sînt severi, rezi, nu le pune la masa lor (cei din ţara lor) decit la zile mari. Şerbă pe bărbaţi ca nişte domestice ; fac bucatele, pun masa, merg la cîmp, la vite, hrănesc și cresc copiii. Tot ce este ereu vine la dînsele, şi face totul, fără să murmure.

Ele sînt frumoase, înalte, trăsurile chipului regulate, brunc, cu părul şi ochii negri în genere. Această seminție coboară de la părţile Castoriii.

Niculcenii din părţile Ohridei să deosebesc dintre toţi prin aplicarea lor către eleganţă. Satele, casele, portul lor sînt curate, îngrijite, au un aer de eleganţi care, la oameni și la femei se întinde şi. la săraci. Femeile sînt cele mai curate şi mai îngrijite în costumul lor, și cu aceasta şi cele mai cochete şi gingașe.

Ele fac un mare lux în casele lor din manufactura năţională ce iese din mîinile femeilor ro-

92

https://biblioteca-digitala.ro

mâne gramustene. Deşi iubitoare de curăţenie și lux, ele iubesc munca. ce le procură mijloacele a-și multumi dorinţele lor.

Moscepolenii cobor despre Colonia: dintre toate seminţiile, aceasta este cea mai apropiată de civilizaţie. Ba a dat oamenii cei mai însemnați românilor, precum : Sina, Mocioni. Șaguna. Gojiu. marele grămatic și patriot Boiagi, Roza, ale cărui scrieri pentru români, o istorie șk &cogia fie, s-au pierdut. La Moscopoli a fost cea dinlii tipografic. Acolo s-a tipărit o Erangelie în limba română, de părintele Daniil. Limbagiul lor este cel mai ales. precum se vede în scrierile lui Boiagi.

Ei sînt românii cei mai plini de politeţă. manicră delicată, vorbe alcse pentru toată lumea şi insuşi cu femeile lor care, ca și dinşii, au și delicateţa simţimîntelor, și delicateța corpului. Din toate femeile române, acestea sînt cele mai plăpinde, mai grațioase, mai delicate. Mini și picioarele mici, dinţi mărunți și sănătoși, talia de mijloc, blinde, supuse, dulci de caracter, trăsurile câpului delicate, mai albe decît altele, părul castaniu închis. Ele nu se dau la lucrări ancvoioasc. Către acestea le afli în cîmp la muncă; să recuuosc îndată după poziția ce iau: un minut de odihnă, ele se rcazemă pe sapă: cu graţie particulară, 'ginditoare, sub portul lor pitoresc, şi pare niste fiinţe ce au conștiința unci ursile mai prosus de aceea care trebuie să o sufere.

Dintre loţi acestia, pobișenii sau pisoderenii sint cei mai ră/boinici ; ei singuri să pot măsura cu ghogii albanezi, nu să lasă să se calce de nimeni, sprinteni, vii, viaţa lor este mai mult armelc. Tau parte în orice războaie s-ar ivi împrejurul lor. Atât ei cât si fomeile lar sînt bruni, nalţi. bine făcuți.

94

https://biblioteca-digitala.ro

Moţenii sau moţii locuiese cei mai mulţi prin Tesalia. Ei sînt cimpeni cultivatori, meseriașă simitari, brutari etc. Românii ceialți îl privese cu oarecare mîndrie. Din sînul tor au ieșit Hagi Petru, învățatul Dionisiu Piru, despre Aspropotamen, în Tesalia.

Seres, oraș mare de români, închide în sînul său şi localităţile vecine locuitori din trei seminții deosetifite ; are treizeci şi cinci mii locuitori, turci, b i, greci, din care românii sînt în maioritate.

, oraş mare, nu departe de un orășel

tea şi de izvorul Zerma-Reca, spre orientul

Dibrei albaneză, unde locuiesc mulți ghegi, este

locuit numai de români. Ei au un voivod turc şi

cindi alți turci ce îl înconjură şi guvernă împre-

ură ca un consiliu (mesglis) de cetățeni români.

Numărul locuitorilor se urcă la douăzeci şi patru mii suflete.

Se află încă o mare vînă de români spre Scodra sau Scutari, de la Antivari la Dulcigno, şi mai ales despre munţii orientali.

Ei nu plătesc tribut turcilor, dar sînt datori, ca şi o parte de albanezi, să ia armele în timp de rezbel. Unii din ei sînt catolici. Limbajul lor este mai latin decit al românilor macedoni. Se împart în cultivatori, păstori, şi neguţători marchitani. Marchitanii pătrund pînă în Macedonia. De la Elbasan pînă la Berat şi mai jos, spre mare şi spre munţi, se întind niște ramuri de sate în număr de două sute și mai bine, locuite de români. Ei se deosebesc de albanezi prin religie, limbă și portul femeilor, au mai aceleași datine și simţiminte de vitejie. Ţinutul Muzachiii este întinderea unde se grămădesc aceste două sute de sate române. Ei trăiesc în cea mai mare armonie cu albanezii.

94

https://biblioteca-digitala.ro

D. Lan, ce a făcut un studiu serios asupra limbii albanezilor nu vorbeşte nimic nici de aceste două Sute de sate, nici [de ]:Muzichia, nici de românii din părţile orientale ale Albaniii, și, cu toate aceste, aeeste două sute de sate române există! Consolii străini nu se ocupă mai mult de naţionalitatea română din aceste ţări, şi, cu toate astea, sînt mai mult de un milion de români dincolo de Dunăre ! Ce obiect mai frumos însă pentru agenți inteliginţi decit a studia, fără părtinire, aceste poporaţiuni de viță latină, pe care nimeni nu au putut descoperi încă! Văzind această nepăsare despre acesti români, ar crede cineva că toţi cei ce au văzut aceste locuri şi-au dat cuvîntul a face trehile grecilor.

Gramustenii sînt păstorii munţilor, vița cea mai curată română. Ei au casele lor în munţi și coboară cu turmele, cu femeile şi copiii ca nomazii, în toate ţările vecine. Acești gramusteni sunt renumiţi, pentru că niciodată nu știu să minţă. Femeile lor se ocupă cu facere de covoare, velinţe, ciorapi renumiţi în Turcia etc. Ele au păstrat tipul roman cu datinile. Limba lor este cea mai curată. |

Din acesti oameni au ieşit oameni de arme precum 'Cara-George, frații Farmachi,: generalul Cioga etc.

Atit păstorii acestii seminţii, cît și toţi păstorii români ce locuiesc muntele Pindul, au o viaţă simplă și apropiată de timpii întiitori. Ei fac tasuri, fluiere, găvane, căușe, linguri de lemn, foarte fin lucrate. Cintă cu fluierile arii duioase şi pare că se așează oarecare raporturi între sunetul fluierului şi turmele lor. Ei le comandă cu muzica; au sărbători păstoreşti, dintre care cele mai mari unt tunderea oilor şi fătarea mieilor.

95

https://biblioteca-digitala.ro

Bitolienii face parte din moseopoleni. Găsiră& în toate cunoștințele ce făcurăm, oameni foarte poliţi și delicaţi, pe cît par reci și posomoriţi, cînd nu-i cunoşti de aproape. Ei trăiesc mai mult între dinşii. Ocupaţi în comerţ, toată ziua afară din case, reintrarea lor în familie este o trobuinţă de liniște şi de singurătate. Asfel, fără voia lor sunt retrași.

În ceca ce arc raport cu datinele, vom mai adăoga ceva despre ceresc. Românii macedoni au mai toațe acele ercse ca noi. Ei au sărbători păsine, ca noi, între altele, rusaliile (astfel numite și în limba lor). Le ţin patruzeci de zile. În acest timp ei nu spală nimic cu apă caldă. Drăgaica o numeşte cu numele grecesc clidona. Se adună îlăcăi și fete la o casă și, într-o tingire cu apă, depune fiecare cîte un mic obiect; a două zi fetele cîntă un cîntec, oricare ar fi, după inspiraţie, scoţind, pe rind, cîte unul din acele obiecte, pă care nu le vede : scopul este să afle daca obiectul scos, ce este al cqutării persoane, s-a scos cu un cîntec trisr sau voios. Grecii fac asemenea.

Au filipii ca românii din l'rincipate.

Paparudele sînt şi la dinșii. Ie fac îetele de ţigani. Colindele se fac în noapiea Crăciunului; le numesc, ca la noi, colinde. La Anul Nou copiii umblă cu sorcova, pă care o numesc surva; este de ramuri de maslin. În carnaval umblă vicleemul şi steaua.

A două zi de Anul Nou, orice strein întră în casă cel dinții este îndatorat să ia sarea, ce stă pe masă înadins, și să o arunce în foc : de aci trebuic să meargă la cuibar să puic ouă spre a closi. Daca găina clocește, acela este văzut. ca un om de bun augur. Afară de aceasta, oaspele, toată

9% i

https://biblioteca-digitala.ro

ziua aceea, în casa unde a îhtrat este sărbătorit. Fapta se cheamă cicîor în bar (picior norocos).

Ei fac plăcintă la sîntul Vasilie, dar nu cu răvașe, ci pun semnele fiecăruia, cu o mică pătrată de bețișoare, ce însemnează casa. Cine găsește acea pătrată, este un semn că ţine cu casa. Daca -o găseşte. un oaspe strein, este semn că o să se cuscrească cu acea casă.

[La] cca dintii cămașe ce se pune unui mic copil, muma, înainte, trebuie să treacă printr-însa un fier oarecare, ca copilul să fie tare ca fierul.

În toate satele române din Tesalia şi cele mai „multe din Macedonia şi Albania, la o zi din luna lui februariu se bat cîinii — în aducerea aminte negreșit a venirii streinilor în Roma.

Ei sărbătoresc moșii, sau sărbătoarea sufletelor străbunilor, ca şi românii de la Dunăre.!

Pretutindeni românii sunt apăsaţi de streini.

De unde vine aceasta ?

Întrebare gravă, dureroasă.

Două cauze unite produce acest efect, O cauză este naturală : există în această lege ce domnește în lume dodată cu creaţia — orice viață căutînd a atrage viața. Totul pentru sine. Lege numită fatală de înţelepţii nebuni. Noi nu-i vom da nici un nume. Este caracterul fiinţei. Cine a făcut lucrurile, a trebuit să îi avut un cuvint a le face asfel. Cuvintul omenesc, mărinimia omenească sunt

Într-o operă ce este a se tipări în curînd, tratind despre poporaţiunele române și datircle lor, se va reproduce ov colecţie aleasă de cintece pouorane, colinde, oraţii ce se zic acolo, şi cu o hartă a ţărei pe care munții, văile, oraşele și satele locuite ce romăni vor fi însemnate cu roșu, mulțămită stăruirii și cunoștințelor românilor macedoni de aici, d. Cazacovici, Sideridi, Carajani etc. (n.a.).

] — Călătorii — vol. II — D. Bolintineanu 97

https://biblioteca-digitala.ro

poate antidotul acestui venin născut o dată cu viaţa ? Tot ce vom zice este că orice popor caută să se mărească asupra altui popor. De aici aceste atacuri de popoare la libertăţile altor popoare. Dar acela care a făcut atacul, a făcut și rezistinţa. Este oare culpa celui ce a făcut lumea ? Este oare culpa popoarelor ce vor să contopească alte popoare, daca acestea din urmă nu întrebuinţează apărarea ? Daca, în loc de a întrebuința această armă, ele singure se dau a fi prada celor ce caută să le ucigă ?

lată negreșit a doua cauză ce numirăm mai sus a unui efect dureros.

Cercetaţi bine originea căderii acestui neam român.

Veţi afla că streini nu l-au învins, dar că el singur s-au plecat. A voit să fie supus la streini : este ceea ce a voit. O singură zi să fi voit să fie mare, şi s-ar fi făcut. Răul este aici — nefericirile lui vin de la sine însuşi. Şi tocmai aceasta face mai mari mefericirile acestui neam român. Daţi-mi o nație ce nu cruţă nici un sacrificiu ca să devie mare, puternică, strălucită, oricît de grele ar fi stavilele ce ar păsi la streini, acea nație va fi ceea ce va voi. Cînd însă toată lumea se va uni, ca să învieţuiască un popor, și acest popor nu va voi, nimi? nu poate să-l scape.

Relele noastre însuși nouă le datorim.

Răul se poate încă vindeca ; vrăjmașul naţiunei se poaie încă învinge ; dar lupta trebuie să fie mare, căci acest vrăjmaș nu este altul decit însuşi prejudecăţile naţiunii. ,

Popolii slabi iubesc să trăiască în slăbiciune, precum minciuna iubește întunerecul. Dar atunci unde este misia lor ? Pentru popoare, ca şi pentru

https://biblioteca-digitala.ro

indivizi, viața are un scop ; popoarele, indivizii au o misiune. A trăi pentru a trăi, nu este nici misia națiunelor, nici a indivizilor. Misiunea lor este mai nobilă. Viaţa are îndatoririle sale: viața îndatorează. Cel ce nu înţelege această îndatorire, înșală pe creatorul zilelor sale.

Pretutindeni românii sunt nepăsători de misia neamului lor ! Şi cu toate acestea nu este, nu poate să fie nici viaţă, nici fericire, nici mărire pentru indivizi, daca nu simt viaţă, fericire, mărire pentru naţia din care fac parte. Ridicaţi un templu din bucăţi din marmura cea mai strălucitoare, dar acest edificiu legaţi-l slab ; edificiul se va surpa și pietrile se vor ţărina.

A fost totdauna greşeala popoarelor, a se gîndi mai mult la viaţa, fericirea, mărirea indivizilor decit a naţiunei. Idee streină, idee rătăcită ! idee imorală ! pe care a căutat să o plătească mai tirziu cu un preţ amar: căderea naţiunei, căderea indivizilor ! a

Să ne înturnăm la Monastir.

Îmi propusei să plec spre a vizita toate satele din împrejurul Monastirului, precum : Pradintol, Lara, Bolinsa, Moloviţa, Marchiva, Tărnovu, Dragor, Mragarova, Căprina, Veluşina, Bucovul, Lăieţ, pînă la Presba, şi de acolo spre Ohrida, unde sunt Luboniţa, Bucova, Trepeziţa, Paşcanii, Petrina, Razna, către albanezii mirdiţi. ”

Însemnăm aici, pentru curiozitatea cititorilor, următoarea listă de orașe şi sate cu numiri ce se află însuşi în Principatele Române. Afară de aceste sate, cele mai multe locuite de români, au luat diverse numiri streine.

a — %9

https://biblioteca-digitala.ro