MEZOVO

Mezovo numără cincisprezece mii suflete, români. Fuse fondat în al zecelea secol de păstorii români. Acest oraș se rădică în caturi lipite de coasta și de coroana malurilor riului ce o desparte în două. De la o parte trece la ceialtă pe un pod. Pe părțile de sus ale coastei, românii cei bogaţi au zidit case frumoase și cu mari cheltuieli. Aici iarna este foarte rece şi lungă.

Mi

https://biblioteca-digitala.ro

De la Mezovo, pe lanţul Pindului, atit în partea

Ibanici, cît și a Tesaliii, se întind cantoanele români!o: pină în adincurile Grecici proprii. Vin orasele române, Malacasi, cu satele române ce depindă de dinsa ; în jos, spre apus, vin Săracu, Calaritas ; spre orient, Clinovu, Gardichii, Agrafa, Carpenisi, Neapeatra sau Patragic şi altele, despre care avem a vorbi.

Acum să descrim vechea Dolopie sau Marea Vlahie, co se compune de cantoanele Malacasis şi. Aspropotamos.

Mergind de la Ianina spre românii din Munţii Pindului, treci prin mai multe sate române ce învecinează Ianina. De aici afli Parchio, aproape de biseriea Sintului Atanasiu, unde ţiganii români serbează în fiece an pă sîntu George, cu un chip zgomotos. Puțin mai nainte, Cuţulios, sat de cinci sute suflete, români și greci. Înainte d-a. intra în valea Bargamudi, zăreşti mulţime de sate române. Se mai vede în cale Musachios, Vrasta şi Serviana. După ce treci gitul Bargamudi, găseşti satul Guia, nu departe de schitul Socli. De acolo spre sud se văd satele Culiarades, Galenţii și Lozesti. Pe muntele Spanos, printre ripe, se văd colibele păstorilor români, numite Paleohori. Pe aici este şi satul Vejani (român), calea este ripoasă, strimtă, întoarsă și face capăt cu tărimul ripos, pe care să află mo.năstirea Siîntul George, în muntele Polianos. Această monastire este zidită de românii de la Calarites. La o distanţă de o oară, este oraşul Calarites, atirnat pe stinci. Acest oraș numără astăzi nouă mii de români, așezaț< cu casele lor pe caturi de munte pe coasta muntelui Pădurea Mare. Aici sunt numai români. Orașul se formă pe la începutul secoluiui al treisprezecelea, întîi de cîţiva păstori, apoi deveni oraş de industrie şi comerţ, făcînd Me-

112

https://biblioteca-digitala.ro

zovo un antrepozit al productelor lor. Calariţii vindeau francezilor mai cu osebirc. Ei lucrau stofe de lină foarte mult căutate de marinarii după Adriatica și de albanezi. Mai tirziu merscră pe mări, sub pavilionul Franţii, cu mărfurile lor, pină la Marsilia. Românii din Săracu, Mezovo, Aspropotamos, Zagori îi imitară, întrebuimţind corăbii grece, Unii din acesti români, încă din anul 1760, aşezară cantoare de comerţ la Neapole, Livurno, Genua, Sardinia, Sicilia, Malta şi chiar Marsilia, Veneţia, Triest, Ancona, Raguza ; cei mai cutezători la Viena, Mosca, Constantinopoli. Toţi acesti români fură luaţi de greci în streinătate. Românii mai săraci sunt lucrători de. stofe de lină, argintari,.

Pouqueville zice : „Românii ce au călătorit vorbesc mai multe limbi şi au biblioteci bine înzestrate de cărți îranceze şi italiene. Un stroin află la dinșii un ajutor literar ce e greu a purta cu sine pe cale. Dar este încă și mai do mirare să vezi spiritul de riînduială ce domneşte în oraş și în familii. O înţeleaptă prevedere s-a împrospătat nzcontenit, ca să îndrepte tot ce omul plecat sub despotism poate face ca să îmbunătăţească soarta sa.“

La Calaritas au case mari mulle; dar stradele sint anevoioase pentru umblare și chiar pericoloase, căci poate cineva, alunecînd, să se prăvale în abimuri, în timpul iernii. larna este rece aici. Aerul iute, dar curat şi sănătos. La sfirşitul lui septembriu neaua cade aiti. În iernele grele, comunicațiile să întrerup cu celealte sate. -

La Calaritas se află. o peşteră pe riul Chipina, foarte curioasă.

Locuitorii au un subaş turc numai cu numele. Ei rămîn neatirnaţi, ca în celealte sate și oraşe locuite numai de români.

se 113

https://biblioteca-digitala.ro

Bărbaţii şi femeile deopotrivă sînt virtoși, în toate clasele, și daţi la muncă. Femeile lor sînt fragete, rumene, umerii laţi, pieptul bine dezvoltat, membrii virtoşi. Calarites face parte din cantonul Malacasis ; ca să treci din Calarites în cantonul Aspropotamos, se ia calea prin Pădurea Mare şi Calichi.

Tirgul Malacasis, scaun al cantonului, are cinci mii suflete, români. Malacasiţii au aceleaşi meserii, ca şi calarioţii şi aspropotamiţii. La cîteva leghe este hanul Mocozi, şi în apropiere un sat cu trei mii de suflete români, de unde, la un mil mai jos, este rîul Zigospros-llion, de unde se văd tirgurile Glizani şi Godovistea, pe valea Godovistea. Toate măgurele vecine sint locuite de păstori români. Toţi călătorii se unesc să zică că, din toate popoarele, românii sint cel mai producători și muncitori. “

De la Calarites pănă la Calichi este o distanţă de citeva mile, calea este printre munţi rîpoși ; întilnești Avados, unde sînt ruine, muntele Niculiţa, Baros, ce se leagă cu Polianos și Cacardista prin 'Palaeomandra, Negri şi mai multe riuri.

Calichi sau Halichi pare să fie vechea Halcis; numără trei sute suflete, români, care deși săraci, dar ospitaliari și poliţi. Ei se numesc bruzi-români, Ei sînt mai delicaţi decit cei lin Calarites la trăsurile chipului. Femeile lor nalte şi cu talii subţiri, zice Pouqueville, au toate părul castaniu și bălai, cu ochii albastri plini de dulceaţă. Orașul este așezat pe niște ruine vechi. De la acest oraș, la o leghe şi jumătate, se află Lăpeniţa, oraș de o mie suflete, români; la patru leghe de aici este Cotari sau Cot, oraș cu o poporaţiune de nouă sute suflete, români. Apoi Milias (Amărul), cu cinci sute suflete, români. Cardichi este la două leghe de aici. Cardichi,

114

https://biblioteca-digitala.ro

este oraş cu o mie opt sute suflete români, atîrnat pe rîpe, pe malurile unui rîu. Giorgea este la 3 leghe şi jumătate de Cardichi. Mai sălbateci decât ceialţi. De aici vine Dragovista, apoi Musara, cu cinci sute locuitori români. Oameni blînzi şi liniștiţi.

În dosul măgurii numită Piatra înprosta (în picioare) intră într-un plai şi la o leghe se află satul Velizani, locuit de patru sute români. Dogliani nu sînt departe. Aici locuiesc nouă sute români. La două leghe de la Velizani este Schiniase, tot români, apoi Crania, oraş de şase mii români. Vine în urmă Scamnai, cu cinci sute suflete, români, pe malul rîului Capo, sat de români, apoi Tiflosel, locaș de sărăcie, cu trei sute suflete. Nu departe de Tiflosel este mănăstirea Sacanica făcut�> de un tiîlhar. Mai departe este Desi, români, apoi Pira, cu o mie opt sute de români, și Vaternico, sub muntele Moroţo, nu departe de hotarul Megalo-Vlahiii de Tesalia, Vine în ummă -Pertoli, la o oară de distanţă. Pertol de Sus și de Jos. La schitul Veterniste să curmă cantonul Aspropotamos, lingă podul făcut de romani, Coracos, şi unde sulioţii fuseră uciși de albanezii musulmani, în luna lui ghenariu 1813. Femeile lor, în număr mai mare de două sute, văzînd pe saţii lor uciși, se aruncară cu pruntii în braţe în riul Ahelonus, unde se înecară. Această iapiă fuse drama cea mai tristă şi cea mai mare a acestui secol !

De la Pertoli se face o vale la Paleohori, unde ]ocuiesc tripoloidii, jumătate sălbateci, ce nu sînt nici greci, nici albanezi, ci români. De la Pertoli, este Clicovu, la două oare şi jumătate pe ligheanul Tesaliei. Este încă Vatirina, Velcitas, sat de tripoloidi, apoi Marcovu. Pe malul drept al riului Ahelo-

s 115

https://biblioteca-digitala.ro

nus trei oare şi jumătate de la Mussara, este Pacturi ; la o oară, Bucovu ; la altă oară, Schiveno ; la două oarc, Vaiernista,