PĂSTORI NOMAZI

Am zis că în toate părţile Pindului, unde locuiesc români stătători, sînt și români nomazi. Să vedem acum semințiile și numărul lor cel adevărat,

Marii români din malacasiţi, aspropotemiți, mezoviţi, zagoriţi, numără cîncisprezece mii romiini nomazi.

Românii bovieni din Nea-Peatia, Petragic, Cărpeniţa şi Zcitum (în Grecia astăzi, afară de alţi români din acea ţară) patru miâi români nomazi.

Masariţii sau dassariţii, români macedoneni despre Bitolia, Vascopoli, Perivoli, Avdela, San-Mavina si satele ce depind, patrusprezece mii români nomazi. Peste tot, afară de cei din mumţii Albaniii, Traciii si alţii, treizeci și trei de 1nii români nomazi.

Voim ua coimplecta descrierea acestii mari poporaţiuni păstoreşti.

Ei se coboară din viiturile Pindului către văi, spre mare, și se ură din nou, după timpurile anului. Cei din Tesalia apar pe la inceputul lui mai la poalele măcurilor, aproape de izvoarele Peneului. Pun trei luni ca să urce, cu încetul ; dar îndată ce se apropie toamna, se coboară din nou. La începutul iernii se află pe lingă Tricala și alle locuri, de unde au fost plecat înainte. Afară de capre şi de oi, ei au cu dinșii cai, catiri și vite cu coarne. E se subimpart în cete pe văi, unde aşază corturile făcute de păr de capră, pe lingă izvoare şi păduri.

116

https://biblioteca-digitala.ro

Ferneile îngrijesc de familie, fac pinea în coptoare sub pămint, fac leșia, spală rufele, lau pe copii, torc lîna, adună ierburi pentru hrana vitelor bolnave, pe care ele ie îngrijesc. Toţi acesti păstori umblă armaţi. De multe ori se întîmplă să aibă lupte cu tilharii ce vin să-i calce. Păstorii sînt supuși la mai multe nefericiri : la mortalitatea vitelor, asprimea timpului — vărsături și înecări de apă, ploi re-i ce ucid toţi micii născuţi, stirpirea mumelor de lapte.

Păstorii români aspropotamiţi coboară în Acarnaânia, unde află păşunea cea mai priincioasă. Păstorii români despre Maţavo, Paianos şi Mercica pleacă spre octombriu, coboară pe valea Tiamisului, unde așază corturile lor de la gura acestui rîu pină la Dulvino. Celealte, spre Amfilohia și Casiopia sau pe la Teoduria. Păstorii români de la Cărpeniţa, Petragic cobor în Etolia, în văile Amfise, pe talerele Cefisei din Focida. Mulţi din acesti păstori români sînt luaţi de albanezi.

Păstorii români din Pindul Macedoniii, la sîntul Dumitru, se adună să serbezc o sărbătoare la Avdela, Perivoli şi San-Marina, orașe mari române. După ceremonie, se aleg acei bărbaţi, zare trebuie să rămiie spre paza caselor ce ei le părăsesc. Se aleg oamenii cei mai voinici și virtoși pentru aceasta. După aceasta, preoţii citesc binecuvîntarea 'şi se dă ordin de plecare. Toată mulțimea se mișcă, pleacă în cete. Soții sc opresc de mai multe ori, se uită spre locașele ce le părăsese şi strigă în semn de salutare.

Cai, catiri, asini, capre, oi, băiţol, fetițe, bătrîni, femei şi fete merg înainte. Muma poartă pruncul .în glugă pe spate. Catirii poartă bagajele, coliviile cu găini, corturile etc.. Păstorii din San-Marina

117

https://biblioteca-digitala.ro

merg spre Castoria şi trec la riul Vardar. Cei de Ja Avdela și Perivolia se duc spre Grenevo şi văile arientale ale Olimpului. Acesti păstori plătesc guvernului capitaţia și dijma.

Acesti păstori români, zice Pouqueville, care poartă pe fruntea lor tipărirea timpurilor, sint cei mai mulţi tari și virtoși. Capul lor are proporţiile romane ; și timpul, ce slăbeşte tipul naţianal, nu a putut a-i cufunda nici cu grecii, nici cu albanezii. Li se împută încăpăținarea. Dar printre datinele lor cîmpene, ei păstrează o-francheţă sălbatecă, ce nu se află în caracterul leventinilor. Femeile lor, înzestrate de natură de bogatele colori, despre care Rubens a dat modelul şcoalii moderne, au drept frumuseţe o lungă coamă bălaie, o gură garofată şi frăgezimea sănătăţii. Manta deasă ce le înveleşte, călțunii lungi pestriţi, cu felurite feţe, ce se rădic mai sus de genuchi, o fotă de lină roșie, abia îndestulătoare ca să ascunză părțile pudice, fac tot costumul lor obicinuit. Mobilele de corturi, ce sînt niște scoarţe de lînă, nu sînt nici mai mult căutate, mici mai mult delicate decit straiele unui popor menit să rămiie încă mult timp strein luxului în Oriente.

Acesti păstori mănîncă mai bine decit toate poporaţiunele din aceste țări — mănîncă de patru ori pe zi — dimineaţa, gustarea ; la amiaz, prinzul ; pe la toacă, merinde; seara, cina.