MUNTELE ATHOS

Ne rămîne a complecta științele ce am dat despre Salonic. |

Locuitorii acestui oraș, în timpul verii, temîn= du-se de miasmele necurate a unor lăcuinţe, se retrag la Calamaria spre vestul orașului, aproape de Vandar.

O stradă lungă desparte oraşul în două de la est “la vest, paralelă cu marea. Aici este cartierul populat, tîrgul ; la dreapta și la stînga, magazii. Sunt în Salonic treizeci și șapte de geamii. Printre ele sunt zece biserici vechi schimbate în geamii. Dintre aceste din urmă Sîntul Dimitriu este cea mai curioasă de văzut.

Pe mormîntul sîntului Dimitriu, martirizat la Salonic în anul 307 după Crist, s-a rădicat această biserică în al VIII-lea secol. Turcii arată mormintul sîntului la călugări într-un colţ al geamiii. După Nicetas, istoricul grec, din acest mormânt curgea mai nainte un izvor de untdelemn, care a

134

https://biblioteca-digitala.ro

secat îndată ce Amurat a întrat în această cetate. Ajumgi la biserică printr-o curte de smorhini ; în biserică intri prin pridvor, care are două uși. Această biserică este împărţită în trei, prin două rînduri de coloane rare sprijin galeriile laterale. O despărțire este mai mare şi se formează din $asesprezece coloane de marmură neagră-verde cu vine albe, altarul de patru coloane de granit roșu. Lespezile sunt de marmură albă. Mai este în apropiere o biserică Sîntul George, rotundă. Înăuntrul ei păreţii sunt aţinaţi cu mozaice. Să zice că acolo predica apostolul Pavel. Se mai zice că această biserică este mai veche decit cristianismul. Astăzi este schimbată în geamie şi se numeşte Ostendiji-Efendi.

Mai vine Sînta Sofia, despre care am mai varbit, rădicată de Iustinian, în cuartierul Suuc-Su (apă rece). Ea este renumită -prin frumuseţea mozaicelor sale. Cincisprezece chipuri nalte mai muit de trei metri se văd împrejur: Maica Domnului, un înger și cei doisprezece apostoli. Împreţurul lui Crist, ce este în mijloc, să scrie astfel : „Om din Galilea, pentru ce te oprești şi ridici ochii la cer? Isus, care, părăsindu-te, s-a înălțat la ceruri, va veni cu același chip cu care s-a rădicat.“

Mai este Eschi Djuma, biserică cu două caturi, Serali Geamisi, ce formează o cruce latină, apoi Chessengilar Geamisi etc.

Strada cea mare, ce taie orașul, se numea în vechime Egnatia. La amîndouă capetele acestii strade se află două arcuri de triumf, rădicate unul lui August, celalt lui Constantin. Ele sunt pierdute în alte clădiri. Se mai văd tot în această stradă cinci coloane de ordin corintian, cu cariatide săpate în bas-relief. Se crede că acolo era ipodromul, ugde Theodosiu ucise pe creştini.

135 -

https://biblioteca-digitala.ro

Înainte de a părăsi Salonicul, să vorbim de mun” tele Athos.

Calca cea mai de drept de la Salonic la muntele Athos este prin Vasilica, Galaţ, Pirgardinia. De aici ori urmezi calca pe uscat, sau treci golful cu un caic la Cseropotamo sau la monastirea rusă, apoi la Caries. Am spus fabula acestui munte. Înainte, locuitorii acestui munte se chemau macrovi, cu viață lungă. Acolo, după zisele călugărilor, ar fi trăind peste trei mii călugări din şase mii, ce erau în alte dăţi. Orice călători trebuie să meargă mai întăi la Carics să vază pe epistaţi și să ia de la dinşii carte de recomandare. Femeile, ca şi la Siîntul Sava în Palestina, nu sunt primite la mănăstiri. Nici o fiinţă de partea femeiască nu se primeşte, nici mîţe, nici căţele, nici măgăriţc.

Biserica rusă este pe o înălțime: o grămadă de piatră și de lemne vechi. Te urci pe o potecă repede. O poariă veche, deasupra căria este icoana Maicii Domnului, se deschide pe curtea cea mare. În această curte este biserica cu cinci turnuri, de jur împrejur sunt chiliile pe un îndoit rind de arcade.

Călugării sunt greci, români, bulgari și ruși.

Mai în toate aceste monastiri se afli oameni din aceste patru neamuri, dar pretutindeni grecii au supremația ! Pe români și bulgari mai alcs îi prigonesc. Din acestia nu se înalță niciodată în rang. Românilor li se face tot felul de nemuămiri, ca să-i goncască.

De la această monastire la Caries suni patru oare ; calca este printre grădini cultivate de călugări. Vegetaţia c bogată.

Mai este o legendă că această monastire ar fi clădită de un domn al Vlahiii.! Într-un colţ de

* Marii Valahii din Pind (n.a.). 126

https://biblioteca-digitala.ro

„mur vechi este îngrădit un bas-relief înfățișind această închinare a acelui domn către Preacuraia „Fecioară. La dreapta să vede Fecioara cu Isus, copil, în braţe, la stinga, domnul închinător, ţiind în mîna dreaplă biserica și mîna stingă deasupra ei liberă. Între dînşii se vede un cap de taur negreșit, ce scamănă cu un cap de berbec. Acel domn să crede că ar fi fost catolic. Noi credem că a fost vreun domn. al românilor Marii Valahii din As.propotamoe.

Aici se fondă în secolul trecut o scoală de teologie de Evgheniu Bulgaris şi Nicefor Teodd“xis. Biserici sunt mai multe în această monastire. Biserica cea mare este zugrăvită de Panselinos. Sunt cîteva mozaice frumoase, un tetramori mai ales s-a păstrat foarte bine (tetramorful cste coprinderea într-un singur trup a patru atribuie ale evangelistilor : îngerul sîntului Matci, acvila sîntului loan, cartea sintului Marcu și boul sîntului Luca, grămădiţi pe un corp omenesc cu aripi).

La această monastire dezbarcă toți închinătorii ce vin la Muntele Athos.

Monastirea Esfigmenu a fest închinată lui Si:meon de către Theodosiu cel Tiînir și soră-sa Pul„heria. Acest Thcodosiu făcuse chiar în palatul său v monastire : trecea viaţa în posturi și rugăciuni. ia această monastire s-a adăpostit patriarhul Antimos.

Nu este fără folos a spune aici pe scurt ce rolă joacă în 'Turcia acesti patriarhi sub turci. Mahomct al II-lea, după ce luă Constantinopoli, numi patriarh pe un călugăr -Ghenadius, cu putere spirituală asupra celor ce urmau această credinţă, cit şi cu autoritatea civilă si judecătorească. ca ui

147

https://biblioteca-digitala.ro

cap al grecilor, astfel că patriarhul ecumenice din Constantinopoli este de atunci jude înalt în trebile civile și religioase ; pune impozite, leagă şi dezleagă măritișele, judecă procesele etc. Autoritatea tor a fost mare, dar nu a făcut nimic pentru mîntuirea popoarelor :creştine : ei au fost mai mult pentru turci decât pentru creştini.

Chiliandari este monastire bulgară. Curtea momastirei este largă. Biserica mare este de cărămizi. Muntele ce atirnă pe diînsa este verde : copacii se pleacă pă învălitoarea chiliilor.

Bulgarii și sirbii ascultă aici leturgia în limba greacă ! Să nu ne mirăm de aceasta, fiindcă o ascultăm în această limbă, în unele biserici din ara Românească, însuşi noi românii, cu cea mai mare nepăsare a capilor bisericii din Principate, al căror patriotism întirzie a se deștepta.

Sîrbii în anul 1351 scuturară jugul patriarhului grec şi numiră patriarh al lor pe mitropalitul lor ; dar în anul 1737 patriarhul grec din Țarigrad dobîndi de la Poartă dreptul a anula pe patriarhul sîrb şi a numi el pe episcopii sîrbi. Atunci să și impuse limba greacă în bisericile dirbe. Grecii au interes a fi capii bisericii, pe care ei o rmumesc grecească, şi n6i românii, bulgarii, sirbii o numim de ritul oriental. Am putea a o numi slavă, fiindcă sunt nouă milioane de slavi în Turcia ; am putea-o numi română, fiindcă suntem șase milioane de români în Turcia ; dar nu o numim. Grecii însă, ce nu sînt nici trei milioane, au curagiul să o numească grecească ? Au avut dar cuvînt cei ce au zis că românii, bulgarii și sîrbii sunt boii de la plug şi grecii sunt cei ce îi mînă.

Monastirea Chiliandari este așezată aproape de istmul de la Seres, ce perșii au tăiat şi de care

138 https://biblioteca-digitala.ro

vorbește Juvenal !, Herodote? și alţii. Mai multe pasări săpate în marmură, beau din vasul sînt. Acolo se vede zugrăvit sîntul Atanasiu lovind cu vârga o stincă de unde iese apă. Călugării zic că această minune s-a întîmplat, cînd se zidea această monastire și cînd Satana secase apele acolo, și arată, lîngă monastire, stinca şi în biserică, varga.

în anul 1277, Lavra primi pe patriarhul Venus, care afurisise pe grecii ce vor părăsi pe papa. Prin aceasta, Lavra se făcu uricioasă celoralte monastiri vecine. Cînd fiii lui Mihail Comnen, Nicefor şi Ioan, se rădicară contra lui Paleologul, papa. Nicolai al III-lea trimise legaţi în Orient, cu misie a afurisi pe toţi aceia ce vor fi contra unirii celor două biserici. Acesti legaţi atacară și pe călugării din Muntele Athos. Înaintea porţii monastirei

E... Creditur olim

Veliticatus Athos et quid quid Graecia mendax

Audet in historia... (n.a.). — Versurile sint desprinse din satira a X-a de Iuvenal: „Dăm crezare poveștii că Athosul a fost cîndva navigabil și la orice scorneşte în istorie Grecia cea mincinoasă (lat.) (n.e.).

„Se făcură găltiri cu trei ani mai nainte, ca să pătrunză muntele Athos, căci în cea dintăi expediţiune pluta perșilor cercase: o mare pierdere ocolind acest munte... Locuitorii acestui munte ajutau la tăierea lui. Buberes al lui Megabiz și Artaxes sin Artcu prezidau la lucrare... Iată cum începu să taie. Trase cu sfoara tărîmul lingă orașul Zane. Cînd canalul se află la oarecare adincime, cei ce erau în fund săpau, ceialți dau pămîntul celor ce erau pă scări, acesti din urmă ireceau la alţii din mînă în mînă, pină ce ajungea pe malul canalului. Malurile canalului se surpară, afară de partea lăsată fenicienilor, şi lucrătorii avură îndoită imuncă... Xerxes făcu acest lucru de miîndrie, ca să-şi arate puterea... Ar fi putut cu mai puţină greutate să transporte vasele dintr-o mare la ceialtă mai pe sus pe istm; dar el voi mai bine să sape un canal de comunicaţie cu mareu ce fuse destul de largă, ca două trireme să poată pluti alături“ (n.a),

139

https://biblioteca-digitala.ro

Chiliandariu s-au ucis o mie de călugări. Cei din Constantinopoli afuriscau pe cei din loma, şi cei din Roma pe cei din Constantinopoli. La 845 papa Nicolas afurisi pe Foţius și acesta pe papa. Mai tirziu, un alt papă afurisi pe Celularius şi acesta . pe papa. În anul 1204, cînd cruciații luară Constantinopoli, aceste uri religioase avură urmări «rude si barbare. : |

Cruzimile cruciaților fură încuviințate de papa. Aceste uri se măriră și doveniră cauza pierderii Terusalimului și Constantinopolului și căderea lor sub turci. Cind grecii erau aproape de picire, cerură unirea şi ajutorul latinilor. loan Paleologu” sc duse singur la Roma şi unirea se decise în soborul de la Florenţa, dar poporul, a cărui ignoranță îl oprea de a vedea în această unire biseriecască mîntuirea sa, sc revoltă, şi împărăţia căzu în anul 1458.

Această monastire suferi încă în anul 1821. Călugării fură ncepăsători la accastă mişcare riaţională : patria lor cra cazanul cu supa.

Diamantis cu românii și albanezii veni ca să-i apere la Palena, linvă Athos, unde învinse pă Isul-bei, în cea dintii luptă. Mai pe urmă, venind Abuludub-paşa cu oştiri mari din Salonic fărimă pe revoluționari. Călugării tremurară atunci în

“Muntele Athos, luară averile lor şi sa inchiseră în

două monastiri mai spre virf, Zografos şi lerofon, paşa ceru să facă pace cu călugării închiși, cu tocmeală a !e lăsa proprietăţile lor, dar a le pune o pamizoană. Călugării primiră, dar turcii despoiară aceste două monastiri, după ce întrară aici. Către acestea avură timpul să îmbarce moaștele, pietrele scumpe, argintăria şi auria pe vasele amiralului Combesis, care le duse la Esina şi mai tirziu se putură readuce la Athos.

140

https://biblioteca-digitala.ro

Lavra are cele mai multe obiecte preţioase.

Pe vîrful cel mai nalt al muntelui este biserica Sinta Ana, unde călugării se duc o dată pe an, să se închine, în luna lui august. Acolo sunt icoane în relief, încă ” din timpul îconolatrilor. Cultul icoanelor, prigonit de mult timp de episcopul Egiptului, fuse prigonit încă în Orient de Leon Isaurianu. Teofan, în analele sale, spune o fabulă. că în vara anului 726 icși un fum des între insola Tora şi Tcrasia în Arhipelag. Marea își rădică valurile și aruncă pietre pînă pe țărmurile Asiii și Europii și codaiă se născu o nouă însolă, lingă însola “Tera. Împăratul Leon, luînd aceasta ca un semn dumnezeiesc de miînic împotriva iconolatrilor, adună poporul (anul 727) și zise că a să închina la icoane este o idolatric. De aici îucepu. cearia între iconolatri şi iconoclastri. Constauitir Copronim dete ordin ca bisericile să sc văruiască și adună un sober care osîndi fe iconolatri. Soborul de la Nicea hotărî asemenea. Sub Mihail, fiul lui Theofil (842) sc făcu patriarh Metodius. Acesta apără pe iconolatri şi rcașeză prin biserici icoanele cu pompă. În acea zi, biscrica de ritul oricutal luă numele de ortodoxă. Către acestea, statuele rămaseră încă înlăturate, căci rechemau prea mult idolatria. La biserica Sînta Ana sc văd încă din aceste vachi statue.

Cu toate celealte monastiri, Vatopedi este « grămadă de turnuri, de invelitori, de bolți : este așezată aproape de mare. Aici sunt mai NUMCTrOșI călugării. Se zice o fabulă asupra înălțimii acestii monastiri. Fiii lui Thcodosiu, Arcadiu şi Onoriu, întorcîndu-se de la Napoli la Constantinopoli, cu muma lor. avură o mare furtună lingă insula Imbros. Arcadiu, căzind în maro, se găsi de sihastrii din muntele Aihos, culcat pe nişte simeuri. Cind

141

https://biblioteca-digitala.ro

Arcadiu deveni împărat, zidi pe Athos această monastire ce o numi Vatepedi-de ros smeuri ; RatS:0y copil.

Nicefor Gregores, unul din scriitorii bizantini, zice despre acest loc : ,„Dulceaţa aerului, mulţimea verdeţurilor ce bucură vederea și îmbălsămesc aerul, cîntecul păsărilor, şopta apelor, zborul al= binelor, privirea. luciului mării, liniștea văilor, tăcerea şi singurătatea pădurilor, toate aceste fac o țesătură de voluptăţi ce răpesc simţurile și rădic către Dumnezeu sufletul“.

Aceste păduri sunt de stejari şi de castani d-o grosime nededată. Caries este un sat ascuns în umbra unui munte, între schituri lipite de poalele lui. O singură stradă este în Caries; pe această stradă sunt prăvălii, în prăvălii călugări ce vind mătănii, iconiţe și unelte de casă săpate de sihastri sau pustnici. Casele sunt mici, cu un rînd, de lemn. În capătul acestii strade, într-o casă mai făloasă, este locul consiliului care cirmuieşte Muntele Athos, compus de douăzeci de epistaţi pentru douăzeci de monastiri. La fiece patru ani sc alege cite un prezident de acesti consiliu, care împarte <îrma cu patru epistaţi ai monastirilor Chiliandari, Vatopedi, Iveron şi Lavra. Acesti patru epistaţi cîrmuiesc muntele și dau socoteală de administrarea lor către adunarea generală, care judecă totdodată și crimele acestui popor negru şi masculin. Acesti patru epistaţi au o pecete, ce se pune la orice ordine se dau ; fiecare are cîte un patrar din acea pecete — unul, dacă nu se uneşte la o hotăriîre, nu-și pune pătrarul de pecete, prin urmare, nu se poate da hotărîrea ; trebuie să fie cite patru uniţi. Iată o republică în toată forma. Poarta otomană a recunoscut, încă de la luarea Constantinopolii, administrarea şi autonomia acestor că-

142

https://biblioteca-digitala.ro

lugări, cu învoire a i se plăti un tribut de cinci sute mii de lei pe an, ce se dau în minile unui aga sau voievod turc, ce are rezidența la Caries. Acest voievod are o mică gardă de turci cu dinsul. Călugării au douăzeci de albanezi creștini, armaţi, care sunt plătiţi de dînșii pentru paza monastirilor şi a muntelui. Din douăzeci de monastiri, șaptesprezece sunt locuite de călugări greci în maioTitate, una de ruși, două aite de bulgari și sîrbi. Se zice că s-a făcut şi o monastire română, neatirnată. În timpul împăraţilor Bizanțului, aceste monastiri: erau de trei rînduri, unele ce depindeau d-a dreptul de la împărați, altele de la patriarhi, și altele de la mitropoliți, episcopi etc. Cele patru monastiri Lavra, Vatopedi, Iveron şi Chiliandari sunt cele împărătești, şi cu acest titru cum şi cu acele ce sunt mai bogate cirmuiesc pe celealte. Aceste monastiri sunt de ordinul sîntului Vasiliu, fără să fie cirmuite înşă de legile sale severe. Pină a nu se face această curioasă republică, fiece monastire era cîirmuită de un egumen în parte și inamovibil. Astăzi numai zece monastiri chinovii mai păstrează datinile vechi ; celealte se numesc mo-:' nastiri libere, cîrmuite de epistaţi. schimbaţi la fiece patru ani.

Monastirile chinovii sunt: Iveron, Chiliandari, Dionisiu, Cutlumuzis, Zografos, Filoteos, Grigorios, Xenofon, Esfigmenu şi Rusicon (rusă). Celealte zece sunt: Vatopedi, Lavra, Pantocrator, Iliropotamos, Dochiarios, Caracahos, Simopera, Stavronichitas, Aghios Pablos şi Castamoniti. Veniturile lor sunt foarte mari în Principatele dunărene. Afară de aceasia au mai multe proprietăţi în insolele vecine și trag din pădurile Muntelui Athos niște mari benefice. Lomnele ce vind din pădurile lor d-acolo pă tot anul o jumătate milion; măs-

143

https://biblioteca-digitala.ro

linele, alunele le dau iară un mare beneficiu. Se zice că numai monastirea Cutlumuzis dă două sute mii oca alune pe an. În fiece monastire biserica cea mare este a Maicii Domnului căreia muntele este închinat.

Călugării de la Muntele Athos dapîndă de patriarhul Constantinopolii. Acesti călugări sunt din ordinul întîi al clerului de ritul oriental, ordinul ieromonahilor. După despărțirea bisericii Orientului de aceea a Romei, clerul dintii se despărţi în două ordine : ieromonahii și preoţii de mir.

Iată ce zic călugării pentru fondaţia acestor monastiri. Că sîntul Atanasiu ceru de la împăratul voia să clădească la Muntele Athos o monastire, şi clădi pe Lavra. Sihastrii ce locuiau cu mulţimea pe acest munte trimiseră o deputaţie la Constantinopoli să se plîngă de călcarea singurătăţii lor; dar nu izbutiră nimic; monastirile se înălţară acolo. Către acestea monastirea Iveron şi Vaiopedi par a fi mult mai vechi. Ele sunt clădite pe tărîmul oraşelor antice Dium și Olofizus. .

Pecetea sau sigiliul epistaţilor este rotundă; poaztă săpat chipul Maicii Domnului, este de ar gint, frîntă în patru bucăţi. De jur împrejurul ei are o inscripţie în grecește şi turcește : „Poecetea epistaților comunității Muntelui Sînt“.

Sihastrii din timpurile vechi au găsit următori ce s-au împrospătat necontenit pînă în zilele noastre. Ei locuiesc scorborile din vîrful stîncilor celor mai sălbatice. Acolo lucrează mătănii, cruci de lemn şi le dau călugărilor în schimb pe merinde de mîncare. /

Din monastirile acestui munte se luau înainte patriarhii. Călugării trec timpul lor în rugăciune ; numai fraţii muncesc. Dintre dînşii sunt ca și la chinoviile noastre, se observă regulile bisericeşti.

144

https://biblioteca-digitala.ro

Toaca, clopotele cxistă. Toaca este foarie veche : o astfel de toacă s-a găsit în ruinele de ia Pompea. Cît pentru clopote, sunt asemenea vechi în Orient. Se crede că s-au născocit de sîntul Pavlin, episcop de Nole, în secolul al V-lea.

Biblioteca acestui mare așezămînt este în decadinţă. A fost un timp cînd la Muntele Athos se afla o mare bibliotecă de cărţi și manuscrise în mai multe limbi ; dar mai târziu, după despărţirea bisericilor. orientale de a Romei, călugării fanatici le-ar fi aruncat în mare sau le-ar fi ars. Cu toate acestea se mai găsește manuscrise în mai multe limbi, cum şi hrisobule vechi. Un catalog în limba rusă, de aceste manuscrise, s-a publicat la Petorsburg la 1847. Călugării de aici, ca toţi călugării de. ritul oriental, sunt în mare parte ignoranţi. A se ruga — iată tot ce cred despre misia lor.

La monastirile Sintului Athos se află o şcoală de pictuză, gravură și sculptură pe lemn foarte renumită. Capul acestei vechi școale fuse un Manoil Panselinos, ce născu în Salonic în al deisprezecelea secol ; acesta fuse totodată capul şcoalei bizântine. La bisorica din Carios se găsesc încă icoane zugrăvite de dinsul. Această şcoală ca însuși este în decadinţă.

Monastirea lveron pare in adevăr să Lie veche. În această monastire se găsesc încă prin ziduri fărimături de sculptură antică, ce recheamă vechiul Olofizos. Monastirea s-ar fi zidit în onoarea sîntului loan mergătorul înainte, de trei gcorgieni sau iberieni ; dar nu se știc în ce an. În biserică sunt. mulţime de icoane trimise de la. Petersburg, fără nici un merit artistic, dar împodobite. cu mărgăritare şi cu şic. De aceste icoane sunt înccate bisericile aici... .

10% 145

https://biblioteca-digitala.ro

Aici este icoana Maicii Domnului, renumită ca făcătoare de minuni în tot muntele. Este dasupra porţii de întrare. Se zice de călugării crezători că Theofile, patriarhul Alexandriii, vrăjmaş al sîntului Hrisostom, dînd foc la cîteva monastiri, căci era certat cu călugărul Isidor, făcu să se arunce icoanele. Această icoană a Maicii Domnului, aruncată în marc, reveni către țărm lîngă Iveron şi un călugăr Gavril o culese. Mai este încă o icoană a Maicei Domnului în fundul unei bisericuțe a Sinţilor Apostoli. Aceasta este rănită la obraz, din care rană, zic călugării, iese sînge. Pe la anul 650,

iraţii călcară monastirea Iveron, capul piraților ovi icoana cu un cuţit şi din rană ieşi singe. Piraţii, văzînd această minune, se făcură toți călugări.

Monastirea Stavronichitas nu este departe de aici. Această monastire are un donjon pătrat, învirfuit cu turnulețe ; aici sunt puţine lucruri de văzut.

Filoteos: s-a zidit în al zecelea secol, de trei călugări din Olimp : Filoteu, Arseniu şi Dionisiu. La această monastire se află coperemintul unui manuscris slav, care este o raritate. În visteria de la Caries, sunt mai multe lucruri preţioase, înire care o cădelniță reprezintind religia ameninţată de filosofie. Ă

Înainte de cruciați, zestrea acestor monastiri era un lucru rar. Cruciații, apoi turcii la 1821 a despoiat pe călugări,

Monastirea Caracalos a Apostolilor Petru şi Pavel, dedicată de Ion Antoniu Caracal, are o vedere încîntătoare asupra mării.

Nu departe de această monastire este Lavra, pe un tărim uscat și rîpos. În timpii de demult, aceasta era cea dintăi sub toate raporturile, astăzi dărăpănarea se întinde în acest loc. Turnurile se surpă

146

https://biblioteca-digitala.ro

şi iedera se întinde prin galerii. Decorația bisericii cei mari de la Lavra, lucrare în mare parte a lui Panselinos, merită să fie văzută.

Nişte figuri mari de jumătăţi de trupuri se văd în josul zidurilor. Isus, în fundul bolţii cei mari; mai jos îngerii, arhangelii și heruvimii, la stînga Isus înaintea lui Pilat, patima şi învierea; se văd războinicii martiri ; Isus înaintea învăţaţilor, ucidcrea nevinovaţilor, întrarea lui Crist în Ierusalim și Buna vestire ; apoi Adormirea Maicei Domnului. Înaintea porţilor de bronz, dăruite de Nicefor Foca, pe niște stilpuleţi de granit este fialul, pe marginea ligheanului, lingă doi lei. Chiliandari, am 7is, este aproape de acest istm spre marginea muntelui. Înuntrul curţii acestii monastiri are două rînduri de arcade. Biblioteca monastirei are multe manuscrise slave. Ea este fondată de sîntul Sava. Moaştele lui şe află în catolicon !, Acesti călugări bulgari, sîrbi sunt cei mai muncitori.

Monastirea Zografos este a doua a bulgarilor. Se zice că spre anul 895, Leon Înțeleptul înălţă un schit în Muntele Athos și încredinţă decorarea bisericii unui pictor vestit. Pictorul, după ce zugrăvi zidurile şi ajunse la locul unde era să facă pe sîntul George, nu putu să mai facă nimic, ştergea tot ce zugrăvea. Într-o dimineaţă, cînd revenea la lucru, abătut, văzu în fundul bisericii, în mijlocul unui chedru. o icoană a sîntului George, minunat de frumoasă. Un călugăr ce intra atunci recunoscu pe sintul George, pe care il văzuse la Sinai. De atunci mănăstirea luă nume de Zugrafos. Accastă

' Mai este un sîntul Sava în Palestina, care a fondat biserica Sintul Sava din deşerturi, aproape de Marea Moartă. Am văzut acolo o peșteră ce ne-a spus că a locuit-o sîntul Sava şi un maslin ce ne-a spus că l-a plîntat sîntul Sava (n.a.).

10 147

https://biblioteca-digitala.ro

iegendă urmează că un călugăr de la muntele Sirai venind aici și ameninţind pe sîntul cu pumnul, de gelozie, sîntul îi apucă mîna şi îi tăic degetele cu dinţii.

Acest schit este așezat pe o înălțime ascuţită : este înconjurat de păduri înalte, cu izvoare reci. Vederea cste coca mai desfătătoare din această înălțime din tot Athosul. Castamoniti este o mănăstirioară în mijlocul unci păduri dese. Dacă omul n-a făcut nimic pentru podoaba acestii mănăstiri, natura a făcut mult prin părtinirea cu care a înfrumuseţat-o.

: Neagoe v,t. tăcu o pristatiste în Ascalon la mare... și o au zidit cu zid împrejur și o culă cu arme și tunuri și alte metohuri cu de toate. din care are monastirea mult venit şi i-a pus numele Lara cea mare. lar Lavra Sintului Atunasiu, toată biserica cea mare cu oltarul și tinzele Jc-au preinnoit... şi o au coperit de iznoavă şi toată clișărbița a zidit din temelie și au făcut vase de aur și de arGin, şi zăverze cusute cu aur, au dat şi mertic mare cite zece mii talere de an. Tar în lav Iverului a lui Sîntu tfiimiu mai presus de ziduri au adus apă cu urcioare, ca de două mile de loc ce depărtare. lar cinstita lui doâmnă Despina a dat o zevclcă cusută tot cu aur... Iar la monastirea Pantocrator au făcut mari ziduri ca şi la Iver și multe daruri au făcut domnul român, şi în lavra cea mare a Chiliandarului iar a ads apă ca şi la Iver. Iar în lăudata monastire a Vatopedului, tocmi să dea milă pe a, ca şi la iavru Sintului Atanasiu, și au pus pre făcătoarca de minuni icoană a Maichii Precistii, umer de aur cu mărgăritar şi pietre scumpe, și zidi și pimniţă mare din temolic. Au împodobit si marea monastire Heropotam, că au făcut trapezărie din temelie și pimniță ; iar la Sîntul Pavel a zidit o culă din temelie. În sfîrșit toate monastirile din Sintul Muntele Athon le-au îmbogăţit cu bani, vase, dobitoace, şi fuse ctitor al Sîntului Munte acest Neagoe v.v. al Ţărei Româncșii (Istoria Țărei Române. Magazin istoric, tom. TV, p. 256, 257. 958 elc) (n.a.).

148

https://biblioteca-digitala.ro

Mai sînt .Dochiarios, Sintul Xenofon şi altele ve nu au nimic de interesant spre a vorbi.

Ce este oare această instituire monahică, ce există pînă în zilele noastre ? Însuşi vorba greacă HoveoTnpio ne spune că va să zică singurătate, sihastric. Originea așezămîntului monahic se u»că în al IV-lea secol după Crist, cînd sîntul Pahomeu în Orient şi sîntul Martin în Occident începură să facă aceste reuniri de fraţi, sub o regulă comună. Doi secoli această regulă dăini cu neschimbare, dar în al VI-lea secol, călugării, abătându-se din calea cea bună, căută a se face alte reguli mai aspre. Cea dintăi reformă se făcu de sîntul Benoit, dar nu izbuti a ţine mult timp. În Occident mai ales, călugării deveniră puternici în atit, încît ei dispuseră de oștirile regilor şi împăvaţilor. Credinţa oamenilor avuţi făcuse tot, ca să înavuţească prin legate acest așezămînt. În secolul de mijloc, în acest timp de deluviu al popoarelor, mănăstirile. Occidentului serviră de sinKurul adăpo,_ al ştiinţelor omeneşti.

Creatorii acestor aşezăminte avură neapărat, la a lor întemeiere, o idec mult mai înaltă despre misia lor, decît a crea niște temple de închinători * o cugetare politică, socială, umanitară.a cătat să dicteze trebuinţa creerii unui asemenea așeczămînt. Orice a fost, a avut un cuvint să fic. A se ruga numai, accasta nu este îndcestul pentru o societate de oameni: ruga este mijlocul; îmbunătăţirea vicţei omenești este scopul. Mai toate testamentele credincioşilor, ce lasă averi la mănăstiri, recomandă ţineri de școli, de spitale, măritișe de fete sărmane, ajutoare celor nefericiţi. Aşezămîntul monahismului a pierdut oare această misie ? Dacă el o arc încă, este încă trebuincios; daca a pierdut-o, nu mai are drepl a fi.

149

https://biblioteca-digitala.ro

Monahismul Orientului pare că s-a înlăturat de nobila sa mişie. El nu poate să fie o lumină pentru biserica ritului oriental, căci făclia cunoștinților s-a stins în miînile sale. Nu poate să fie un sprijin al poporaţiunilor creştine, căci ei primeşte viaţa, auioritatea de la acei ce au interes a ucide zborul poporaţiunelor creștine din Orient. El însuși se află într-una din acele crize, cînd trebuie să se reformeze sau să cază de sine.

Acest monahism nu este nici progresist, nici con= servator.

Progresul îl înspăimîntă, căci nu-l înțelege; conservarea îl nemulțumește, căci este mizeria. EL nu ştie nimic, nu voiește nimic. Monahismul oriental cade în extremitatea diametral opusă cu acela în care cade monahismul occidental: în Orient prea mult întuneric ; în Occident prea multă lumină. Ochii: oamenilor nu pot să vază bine nici

„în prea multă. intunecime, nici în prea multă lumină. Dar să vorbim numai de monahismul oriental. PI

Clericii acestui rit sînt ignorinţi, şi Ceea ce este mai rău, că au pierdut chiar acea credinţă simplă a sihastrilor primitivi, Creștinismul Orientului este menit a se rădica numai atunci cînd acest cler se va rădica. Dar pentru ce vom mai vorbi de niste răni ce sint cunoscute ?

ÎNCIIEIERE Grecii şi românii Care caută a fi aspirările românilor macedoni ? Este. o cestie serioasă, și vom termina cu dinsa. Văzurăm că. sînt mulţime de români în Grecia proprie, Tesalia, Epir, Iliria, Macedonia, Tracia şi

450

https://biblioteca-digitala.ro

chiar în Bulgaria. A forma toţi acestia un rigat peste celealte naționalități, mi se pare un vis, ba încă un vis nedrept, ca şi acele ce visează grecii: de -a subjuga pe eelealte naționalități. 'Foate aceste lucruri sînt secretele viitorului. Ceea ce credem noi că toţi acesti români ar trebui să facă, este de a-și păstra cu sînţenie limba și datinile române, oricare ar fi soarta ce 'viitorul le păstrează. În “aceste “vorbe se încheie toată politica românilor aurefieni. În aceeași categorie sînt şi fraţii lor din Austria : ia exemplu de la dinşii.

Slavii, grecii mărească-se, întinză-se, strălcească, ei, românii, să-şi păstreze limba și datinele lor !

În privinţa puterei otomane, credem că ei ar trebui să urmeze politica străbunilor lor, care capitulară cu turcii, păstrîndu-și astfe) multe drepturi și privilege 1 pină la satrapul Ali-pașa Tepeleni.