TESALIA ŞI MACEDONIA ORIENTALĂ

În timpul studiilor mele despre români, căzui lînced de friguri intermitente în Monastir, ceea ce mă opri din orice lucrare. Pină atunci voiam a vizita cu însumi toate aceste locuri, despre care am vorbit, după raporturi sigure, adunate atit acolo atunci, cît şi mai în urmă aici, în Bucureşti, de la locuitori din acele locuri !, dar cerul a voit altfel. Frigurile m-au făcut a mă înturna la SaJonic și de aici la Constantinopoli. Afară de aceste,

1 Am mai zis, noile renseigneminte, comparindu-le în urmă cu cele priimite în Bucureşti, am prefăcut pe alocurea ideile vechi, unde le-am găsit neexacte (n.a.).

128

https://biblioteca-digitala.ro

banii de călătorie se împuţinaseră. A nu avea nici un venit din ţara sa, a trăi exilat în streinătate, şi cu toate acestea a călători în ţări depărtate, Asia, Siria, Egiptul, ţările locuite de români, a scri broşuri în limba franceză despre drepturile patriii, care ie goneşte, cu jumătate preţul din modesta hrană a vieţii sale de exilat, ca să ie înturni odată în sînul patriii, unde poate că te așteaptă persecuțiile consingenilor tăi, hula şi calomniile confraţilor tăi, sînt lucruri ce trebuie a fi cineva exilat, ca să i se întîmple. Dar să uităm lucrurile ce sfişie inima. Era în Constantinopoli un român cu nume Constantin Polihroniade. Patriotismul acestui om a fost cauza tutulor acester fapţi, neînţeleşi împreună. Acest om a împrumutat toată emigrația română. 'Foate aceste lucruri se făceau cu o sumă mare co mi-a împrumutat şi care pînă astăzi nu i-am plătit încă cu desăvirşire.

„Atât d. C. Negri, cît şi alţii, de mai multe ori s-au -adresat către guvernul otoman, rugîndu-l a Îua măsuri pentru scăparea de la moarte, ca nație, a românilor din Macedonia, Tesalia, Epir, Iliria cte. Ministrii otomani nu au gustat această idee, deși era favorabilă intereselor comune. Iată cum oxplicăm noi această încăpăţinare : turcii nu sc tem de slavi, nu se tem de greci, pe cît se tem de români — cu cuvint sau fără cuvînt, acest lucru există. Oamenii şi-au făcut o idee greșită despre simţimintele turcilor pentru greci. Adevărul este altfel. Grecii nu au mai buni amici decit pe turci, este simpatie între dînșii, simpatie tradiţională, a căzii existinţă are naştere într-o epocă înainte de luarea Consiantinopolului. Ura , grecilor pentru latini i-a aruncat în braţele turcilor. Această politică, cu toate războaiele ce a urmat de atunci între turci şi” greci, cu toată ura ce pare să se manifeste

9 — Călătorii --vol. II — D. Bolintineanu 129

https://biblioteca-digitala.ro

+

între concheranţi şi conchisti, urmează încă : umbra fantasmii latinităţii ajunge ca să facă pe unii și pe alţii a se înţelege. Prepondirenţa grecilor asupra celorlalţi creştini este păstrată cu îngrijire însuși de turci. Turcii cred că asigură interesele lor prin clerul grec, al cărui cap este patriarhul. Patriarhul şi toți mitropoliţii, episcopii și alţii din toată Turcia, unde sunt creştini de mai multe naţii, sunt greci de nație. Ei au mari răspunderi către turci și mari drepturi asupra popoarelor creștine. Cînd un mitropolit va declara că în ocolul său nu mai răspunde de liniștea publică, guvernul otoman trimite îndată oştire acolo. Capii clerului grec sunt nişte guvernori asupra-creștinilor, recunoscuţi şi protegeaţi de turci. Acești capi bisericești puţină parte au luat în 1821 la mişcarea grecilor.

Această politică a turcilor, de a impune celoralți creștini elementul grec, are şi partea sa dibace, şi partea sa rea. Partea dibace este că prin greci sau clericii greci ţine în friîu pe toţi creştinii ; partea cea rea este că, făcînd din toate popoarele creștine, prin încuragcarea ce lasă grecilor a greci pe ceialți, o singură tabără, mai mare și mai puternică, prepară singuri, măresc, imputernicesc o tabără vrăjmaşă ce, în fund, caută a-i lovi odată.

Aceste puţine cuvinte ce nu putem a dezvolta mai mult, de temere a nu întra, dupe tărimul descripţiunei noastre generale, în tărîmul politicei unui stat, pă care avem nevoia a menagea, chiar în interesul patriii noastre, se va înţelege peniru ce turcii nu au voit niciodată a se ocupa, spre a scoate pe români din: ghearele grecismului. Pe lîngă aceasta vine încă un cuvînt ce îi face să recule. Acest cuvînt este că ei nu înţeleg că românii sunt de viţă latină; ei îi cred ca pe bulgari şi sirbi, slavi, şi prin urmare rusolatri. Greeii, pă-

139 https://biblioteca-digitala.ro

rîrdu-li-s€ sihgurul element ce nu va putea niciotiată a se împăca cu slavii, îi păstrează, deşi în oarecare hgtare.

Avem sub ochi o lucrare sistematică a guvermului otogran despre poporaţia românilor din Tesalia orientată de la hotarele Epirului. Românii sunt împărțiți în două categorii: pământeni în Tesalia și norma,

Satele şi tirgurile românilor păminteni sunt; Vlaho-livadea, cu opt mii patru sute suflete, români curaţi ; Clinosu, cu o mie opt sute, Bendista, cu două mii cinci sute douăzeci, Castania, cu trei mii şase sate, Gondovasta, cu o mie două sute, Ciurenea, cu şase sute, Halichi, cu trei mii trei sute, Coturi, şase sate, Lepeniţa, nouă sute, Veletini, cu trei sute, Sedinesa, o mie două sute, Crania, cu şase mii, Doliana, cu nouă sute, Dragovisca, cu trei sute, Cardtchi, o mie opt sute, Pira, o mie opt sute, Desi, o mie cinci sute, Veterino, șase sute, „Pertuli, două mii o sută, Huziana, șaizeci, Pirneagul de Sus și Pirntagul de Jos, două mii patru sute, Ciocan, o mie cinci sute. Aceste tîrguri și sate sînt libere, românii sint proprietari. După acestea vin satele unde românii se învoiesc ca proprietarii, luind două din trei, şi care sunt: Lezesci, cu trei sute suflete; Marovico, cu şase sute, Cocleu, cu o mie două sute, Coţuiliani, cu trei sute şaizeci, Mocoşi, trei sute, Strueţa, trei sute, Crinciada, o sută optzeci, Tineredes, cu două sute patruzeci, Ciraşia, cu trei sute șaizeci, Cologriani, şase sute. Colonii veniţi din Epir sunt; arvanioţii vlahi, două mii șapte sute, calarioţii, trei sute, siracioţii, trei sute, mezoviţii trei mil, apeliaţii, o sută douăzeci, milioţi sau ameriţii, trei sute, malacasiţii, trei suie, perivolioţii, douăsprezece mii, avdelioţii, douăsprezece mii, samarioţii,

131

https://biblioteca-digitala.ro

douăsprezece mii, blacioţii, trei sute, brăngioţii, trei suie, sau altfel patruzeci şi șase mii nouă suie opiveci români pămînteni din Tesalia și patruzeci și trei mii nouă sute douăzeci de coloni veniţi din Epir! sau nomazi.

Să numărăm încă pe românii din celealte părţi ale Tosaliii și vom acea o sumă apropiată de două sute mii suflete, adică jumătate din locuitorii Tesaliii.. |

De ia Salambria pînă la satul Aia sunl vreo sută sate de români, care încep cu Vlaho-lLivadea, Co-

_nipoplo, Sîntul Dimitrie, Ptari, Cochino-IHori, Me-

„niteri, Izvorul, Casiria etc. Toale aceste însemnări sunt aruncate aici -cu

"neîngrijire, scopul fiind a da o idee numai de exis-

tenţa românilor. În opera statistică a tutulor rgmânilor aureliani, co este a se pulilica împreună

„cu o hartă, sc va cnumoera toate sîngcacurile cu

cantoanele și cu toate satele cu poporaţia română, într-un chip regulat şi complect.

ÎNTURNNARELA LA SALONIC

Frigurile puseră o barieră între mine şi dorinţele mele d-a vizita toate sau o marc parte din aceste locuri despre care am vorbit. Căutai a mă roînturna la Salonic, cu atît mai mult, că erau spe rani a mă înturna la Bucuresti. Îudată ce frigurile îmi mai dară răgaz, mă pusci pe cale, toti pe aicca pe unde venisem.

* Apropoziio de tirgurile +eciii Dolopii. îutre Iipir.şi Tesalia, am vorbii de mai multe din aceste sute însemnate aici şi care sînt pe hotar. cum Ialichi, Cotcri, Lapenija. Milia, Cardichi, Dragoviste. Doglicni, Scliniase, Vitecio, Per. tul: etc. (na. -

137

https://biblioteca-digitala.ro

Nu am vorbit indestul de ruinele de ia Hella, vechea capitală a Macedoniii. Ruinele ei sunt pe o înălţime ce se pleacă spre apus și spre lacurile ce o înconjură. Se recunosc încă multe lucruri între ruine!

Cei dintăi ce surpară capitala lui Filip fură vaulii, înaintea romanilor. Pe locul vechii cetăţi,

1 „Pella pervenit consul, quem non sine causa delecta „sse regiam advertit, sita est in tumulo vergente in occidentem hibcrnum. Cingant paludos inexuperabilis altitudinis, aestate et hieme, cjuas restagnantes faciunt lacus. În: ipsa palude, quae proxime urbi cst, velut insula arx eminet aggeri operis ingentis imposita, qui et murum sustinert et humore circumfusae paludis nihil laedatur. Muro urbis “onjuncta procul videtur, divisa est intermurali amni, et eadem ponte juncta, et nec oppugnante externo aditum habeat ; nec si quem ibi rex includat, ullum nisi perfacilimae custodiac pontem effugium“ (Tit. Liv., libr. XLIV, î. 46) (n.a.). — Bolintineanu transcrie cu unele omisiuni. Dăm traducerea pasajului integral: „Consulul, plecînd “din Pydna, ajunse cu întreaga sa oaste a doua zi la Pella, unde, după ce şi-a aşezat castrul 'la o mic de paşi, a. popcsit citeva zile, privind din toate părţile aşezarea oraşului. El îşi dădu seama că nu fără temei regii Mace doniei și-au ales ca reşedinţă Pella. Oraşul e situat pe o măgură îndreptată spre sud-vest; o înconjoară niște mlaștini, de netrecut din pricina adînciinii, nici în vreme de vară, nici de iarnă, şi care sînt alimentate de scurgerea „nor lacuri... Cetăţuia din mijlocul bălții, care se află în vecinătatea orașului, 'se ridică întocmai ca o insulă clădită eu o muncă uriașă pe un dig; digul c destul de trainic pentru a susţine și zidul şi pentru a nu suferi nici un neajuns din pricina umezelii produse de bălțile înconjurătoare. De departe fortăreața pare legată cu orașul printr-un zid, însă ce despărțită de oraș printr-un canal, pe dare se găsește un pod, astfel încît, atunci cînd e atacată dinafară, asultatorii să nu aibă nici o putinţă de intrare înăuntru, iar dacă regele l-ar fi închis pe cineva acolo, să nu poală ssăpa decît pe acest pod a cărui pază e foarte ușoară“ (Titus Livius, De la fundarea Romei, traducere-din limba latină, Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1963, vol. V, p. 215) (n.€.].

,

! 133

https://biblioteca-digitala.ro

se văd încă mulţime de morminte, fărimături nenumărate de cărămizi, olane, sticle. Pă aceste locuri se găsesc, dupe ploi, monede vechi. Pe o înălțime, cea mai înaltă din aceste măguri, se vede fărîmăturile unor zidiri de piatră groase, unde a trebuit să fie cetățuia ; coborînd spre miazăzi, întilneşti urma unui alt zid de îngrădire, ce duce la un lighean pătrat. Pe fintina din sat se citeşte : AIONI=IO> METAKLEOY 2

La morminte este o galerie de pămînt ce are gura spre miazăzi. Această galerie de treizeci picioare de lungă și șapte picioare de lată, duce la două săli pătrate. Se mai găsesc şi alte galerii.