PLECAREA DIN SALONIC

Şezui patru zile în Salonic.

în cea din urmă zi fusei prezintat domnişoarei Cosmad, această pasăre pingaşă şi sălbatică a "Olimpului. Maică-sa avu o mare luptă pînă să o determine a apărea înaintea unui strein. Cînd apăru, tremura ca o iepuroaică, cu ochii lăsaţi spre pămint, rumenă ca o vișină. Era seara. O societate de români, greci, europei “trecu această seară la d. Cosmad in jocuri invconte : gagiuri şi altele. Orientul se busură încă de “aceste datine primitive ; în orice casă, îndată ce ze adună citeva persoane, se pun să facă aceste jocuri. Domnișoara Cosmad, invitată să ia parte, întră in joc, cam fără plăcere, apoi fugi repede si se ascunse “în camora vecină, ca cînd aceste jocuri o speria„seră. Nu o mai rovăzu nimeni,

A doua zi de dimineaţă sosiră caii. Aceste umblete pe uscat, in tot Orientul, se fac călare. Un „cal pantru mine, un altu) pentru postaş, pe care se puse și bagajele, şi plecarăm inainte, dupe ce luai ziua bună de la cunoștințele ce făcui în. Sa-lonic. Scopul călătoriii -mele cra Monastir, oraş, sa să zic asfel, românesc. Acolo putem vedea. cerceta,

«

https://biblioteca-digitala.ro

sludia acest popor român, mai cu înlesnire. Dar mai nainte voi să merg la Pella şi Edesa. Monastirile Muntelui Athos le lăsarăm la dreapta în jos.

Aceste menastiri sunt o curiozitate a ţării. Aici sunt destinate a se trimite cele mai multe sume din Principatele dunărene, acest tribut ce nu se mai înțelege. Ciudată analogie cu tributul din timnii cei vechi ! Prefecţii Daciei Traiane trimeteau tributul acestii țări la prefectul Macedoniii.

Muntele Athos (Aghion-Oros — Muntele Sînt) se ridică la capul unii peninsule, altădată numită Calcidicia, între golful Contesa şi golful MonteSanto. Înălțimea lui de două mii șaizeci metri. După o fabulă veche, acest munte a fost înainte așezat în Tracia; un uriaș l-a luat în mînă și l-a aruncat spre Olimp. Muntele, pătrunzind aerul, căzu în Macedonia. Aceasta o cred însuși călugării de la monastiri.

În timpul lui Strabone, la picioarele acestui munte erau cinci orașe. Ocolul bazei sale se urcă la o sută cincisprezece kilometre. Muntele este închinat Maicii Domnului. Pe spinarea lui gheboasă sunt zece schituri, douăzeci de monastiri, două sute cincizeci chilii osebite şi o sută cincizeci sihăstrii. Caries este tirgul acestui popor de călugări. EI se numește Protaton (cea dintii). Peste tot se zice că se află aici nouă sute treizeci și șase biserici, capele, altare.

La Caries este rezidența unui caimacam turc, căruia monastirile plătesc o dare, spre a le proteja. Acolo se adună pe tot anul consiliul compus de cîte un deputat trimis de toate monastirile, ca să alcagă pă epistaţii ce îngrijesc de interesele gene rale ale acestor monastiri.

Vom reveni asupra acestor monastiri, ca să vorbim.mai amănunţios ; atîta numai zicem că preoţii,

45

https://biblioteca-digitala.ro

călugării, neguţătorii, cultivatorii, țăranii, grecii, în Elada sau în provinciile turce, fac sacrifice demne de laudă pentru întemeierea naţiunii ler. Cind vedem pe greci la această întrecere de sacrifice şi cînd vedem pe români nepăsători de acest simţimînt, neaprinși decit la ură, invidie, calomnie unii contra altora, reci la interesele generale ale naţiunei, incapabili de sacrifice pentru fericirea, mărirea neamului, fără credinţă într-înşii, în ţara lor, în viitor, cine poate să nu să abată, să nu se descurajeze, să nu se indoiască de viitorul lor? Daca grecii, pe lingă patriotismul și vitejia lor, ar fi unit virtuțile cerute popoarelor mari, astăzi națiunea greacă ar fi liberă.

În timpul rezbelului Crimeii, această epocă de speranţă a popoarelor apăsate, din taate părţile Turciii, grecii alergară in Atena. Nu vorbesc de oameni de elit. Toţi șerbii greci din Constantinopoli plecară in patria lor, ducind banii adunaţi din muncă, ducind singele lor, spre a-l vărsa pe altarul patriii. Stăpinul casii la care şedeam, un om sărac, cu femeia și zece copii mici, plecă asemenea la Atena, ca să moară pentru patria sa.

Nenorocirile grecilor nu sunt nici lipsa de patriotism, nici lipsa de vitejie. Grecii, popor supus, caută a se libera, a se mări pe fărimăturile altor popoare supuse ; vor libertatea numai pentru ei, patria numai pentru ei. Asfel cugetă şi magearii. Şi unii şi ceialți n-au știut să se înalțe mai presus de tiranii lor. Acest egaism naţional va face încă multe timp trebile despotismului !

Grecii şi magearii au păcătuit prin prea multă ambiţiune naţională, românii prin totala lipsă a acestii ambițiuni. Cei din urmă au avut hunul simţ a nu voi să scuture jugul lor, ca să-l puie în gâtul altor popoare. Dar au îngrijit cel puţin de dinșii ?

46

https://biblioteca-digitala.ro

De autonomia lor ? Această autonomie niciodată nu a fost mai violată de streini mai mult decăt de români. Domnii diplomaţi. Mircea, Bogdan, ce supuseră ţara turcilor, Mihai el însuși, marele războinic, ce închin�< patria sa, cînd lui Bathory, cînd lui Rodolf, ca pe. o prostituată, nobilară aceste triste călcări. Următorii lor din trecut făcură mai bine oare ? În loc a sacrifica persoanele pentma patrie, sacrificară patria pentru persoane, o îngenuncheară, ca să o scape de înpenunchere, o robiră ca să -o scape de robie, o înjosiră, ca să o scape de înjosire, o uciseră, ca să-i scape viața. Paradoxe dureroase ! A îngenunchea, a robi, a înjosi, a ucide patria sa este trădare ; a se sacrifica pentru dinsa, iată meritul.

A guverna o naţiune este anevoie; este a se sacrifica.

Luaţi istoria românilor și cercetaţi ! De cite ori in trecut capii lor au făcut o faptă cutezătoare, a fost atunci numai cînd persoana lor s-a aflat în joc ; dar ei au rămas surzi la durerile ţării ; aceasta devedește lipsa cugetărilor patriotice, mărinimoase.

Sintem sau nu sîntem ? Trebuie ori nu trebuie să fim ?

Vorbă cutezătoare, vorbă amară, vorbă teribilă !

Nu vă plingeţi de guvernele voastre, ele sint ceea ce voi voiţi să fie : cu o nație plină de virtuți și de mărire, nici un guvern rău nu poate exista, Această nație română este bună ? Este rea ? De a: fi bună, nu ar putea să aibă guverne rele. Asfel va nu poate să aibă guverne bune ; cînd va avea un

"guvern bun, îl va mustra, îl va uri, îl va alunga. Cine sint acei oameni ce speră încă la mintuirea pâtriii ? Românii îi mustră, îi urăsc, îi gonesc, Acești oameni sunt niște nedemni negreşit, ori

47

https://biblioteca-digitala.ro

daca sunt demni, românii nu-i înţeleg, nu pot să-i înţeleagă ; ei au venii prea curînd, sau prea tirziu. Ca să te înțeleagă românii, trebuie oare.a se închina streinilor ? A dezvotia umilinţa ? A tolera hrăpirile ? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea națiune ?

Grecii nu au virtuţi ; dar ei au cel puţin vitejia şi patriotismul. Noi nu avem nimic, căci nu vrem să avem nimic, şi noi înșine suntem cauza aces.or rele. Nu tînjiţi streinilor aceste rele : ci:nu sunt vrăjmagii noştri ; România nu este junghiată de vrăjmaşi : România e plecată de sine.

Sunt vorbe amare, dar trebuie a le spune; nu ştim să “măgulim. Ranele descoperindu-le, se poi vindeca ; ascunzindu-le, se măresc, sanvrenează, îi moartea este aproape. Trebuie a se vindeca această rană, sau existinta unei naţiuni române devine

netr ebuincioasă în planul aceluia ce a creat popoarele. :

După moartea lui Filip, de vom crede pe Plin. Macedonia avea cincizeci de popoare diverse. Taulentienii, ilirii ședeau în Epidamna şi Apolonia: elimioţii avea pe Elimea, cea mai mare a lor cetate. Orestida, Fordea, Dassaraţia, Penestia, Lihnitida, Emeţia erau provincii aie Macedoniei. Capitala duse Edesa, loc de ingropare a regilor ei pînă Ja Litip. Pieţile cele mai mari fură Verea și Europa. Vechea ţară picrea cu orașele Piona, Filare şi Dion, unde Alexandru visă că o să ia Persia. La nordu' Emaţiei .venea Migdonia cu Antigonia,: Lota şi Terpil ; la orientul Migdoniii era Amfuxitida cu cetăţile Tesalonic sau Terma. Spre s.-e. de acolo intrai în Calcidonia, unde erau cetăţile Angeu, Singos şi Akente ; de acolo începea Peraxida, lînsă Palena, ce face colţul golfului; Torona lingă Olinta. patria lui Calisten filosoful. Bizalţii locu

în

https://biblioteca-digitala.ro

iau o parte a malurilor Strimonului și avea pieţe Europa, Ossa și Calitera ; spre nord era Edonia ce avea Amfipolis, colonie ateniană, Scotusa şi Berga ; aproape d-aculo era Filipa, altădată Crepida, de acolo venea Pelauonia cu capitala Stobi. Apoi, spre occidentul ci, era Orbălia cu orașul Orma şi Gariscos. Venea încă loria cu orașul Soron ; mai spre occident venea tărîmul almonienilor cu Europos. Aibanopolis şi Apsal, așezat lîngă rîul Apsos, Spre miazăzi de lu almonieni locuiau estrienii cu capitala Estrion ; lincestii veneau spre orient cu capitala Meraclia. Peracopolis şi Tristolos spre nord, orașe ale Sintichii. Limbele ce se vorbea de aceste populaţiuni erau cea greacă dorienă, .macedoneană, ce poale fi cea schipă sau albanvză, iliriană şi celtică.

Din toate aceste oraşe erau pe lîngă Tesalonic în apropiere la stinga Metone, unde Argeu cobori ca să apuce tronul lui Filip şi unde fuse învins cle acesta. El muri în bătaie. Pella, mai în sus, unde se făcu nunla cea renumită a lui Filip cu Olimpia Maunezia, la stinga goifului, intrind, unde Filip bătu pe Onomarkus, îi fărimă armata, şi unde pieri cel dintii. Olintus, in Calcidicia, partea dreaptă a voltului Saloni:, renumită prin ceriele de atunci la supunerea ci de Filip și care dară loc lui Demostene a compune vestitele discursuri Olintiene, ct. Vom vorbi numai «le citeva din ele pe care le vizitai urmele în treacăt,

Pe după-amiazi ajunsei la Pelia. Aici este un sat. Nizto urme de ruine. Pella fusese incă o capitală a Macedoniii. Ea este așezată aproape de malul oriental al lacului Enige, înire două rîuri: Ahios la dreapta și Lidinus la stinga. Ahios acură din Tracia, taie în două Macedonia şi se amimcă în mare în golful de la Salonic ; Lidinus iese de mai sus de

q: 49

https://biblioteca-digitala.ro

Edesa sau Vodena, inlvă în locul Enige, aproape de Pella, şi din acest lar iese iară și se duce de se varsă în golful Salonicului. Pella se află în ţinutul Ematiii.

În această capitală, în palatul său strălucitor, Filip, tata lui Alexandru, auzi -itindu-se versurile poetului Neoptoleme, care îi preziceau un viitor posomorit : „-Miîndrete tale speranţe se rădică pină la caruri și ai voi să-ţi întinzi puterea pînă la marginile pămîntului ; viaţa ta are însă o margine, cu toate că ambiția ta nu are nici una, minutul căderii tale se apropie și nimic nu poate să te scape de lovitura fatală ce te ameninţă“. La aceste vorbe bucuria strălucea pe faţa curtezanilor. Filip părea nepăsător, Aici în orice dimineaţă un om rînduit inadins zicea regelui : „Adu-ți aminte că ești muritor !* Tot aici se făcu nunta lui Filip cu Olimpia. Pe urmele acestor ruine, în palatul său splendid, Tilip priimi ambasadorii Atenii. Acolo regele, întrebind la plecarea ambasadorilor daca unii din ei mai aveau ceva de dorit, Demohares, unul din ambasadori, răspunse : „Dară, nepreșit, să te spinzuri tu !“ Filip, cu singe rece și văzind că curtezanii murmură, zise : „Lăsaţi să se ducă în pace acast om nebun ! ' Apoi, întorcîndu-se către deputaţi, mai zise : „Spuneţi compatrioţilor vostri că aceia ce fac astfel de înfruntări sînt mai prejos de aceia care, putînd să-i pedepsească, îi iartă“.

Căutai să găsesc locul teatrului unde Filip, apărind cu pompă, fuse ucis de Pausanias. -

Aici la Pella și la Edosa, cea mai veche capitală, se dară sărbători lungi, cu ocazia nunţii lui Filip cu Olimpia. Aici se născu Alexandru cel Mare. Acalo Alexandru. în virstă de doisprezece ani. priimi ambasadorii Persiii, în locul tată-său. În timpul de cădere a! regilor Macedoniii, sub romani,

Ss

https://biblioteca-digitala.ro

Perseu, invins de Paul Emil Romanul la Pydna, fugind, sosi la Pella noaptea, înjunghie cu mina sa doi garzi de la casa lui cu aur şi se duse la Amfiopolis.

Amfiopolis este pe golful Strimon și lacul Cercine. Astăzi se numește lanikei. Sint numai nişte ruine. Ciţiva locuitori pescari. Vom vorbi mai tirziu despre această parte de loc renumită în luptele Macedoniii cu: romanii și unde astăzi se află o mare vină de români.

Ar fi lung a spune tot ce s-a petrecut în aceste Jocuri. Satul ce a urmat Pellei este mic, locuit de români și bulgari cultivatori, proprietari : au vite, ară și seamănă, pescuiesc, au vii şi arbori roditori.

Îndată ce mă preumblai pe aceste urme ale gloriii atitor poporaţiuni ce nu mai sînt, încălecai şi trecui înainte către Edese.