SALONICUL

deşirăm din Elespont — intrarăm în Marea Egee ; lăsarăm la dreapta grupa graţioasă de insole, Lemnos, Imbros, Samotracs, Thasos ; văzurăm capetele ciudate, prin forma lor, desfătătoare prin poziţiunile tor, Acta, Sitonia, Palina, ce formă două por1uri, Singitins, Toreniucus, ale căror nume astăzi sunt schimbate, corupte, ca şi locuitorii lor. Apoi întrarăm în golful Tesalonicului. Tesalonicul nu şi-a schimbat numele, decit a lepădat cea dintii silabă a numelui, rămiîind Salonic.

insula Imbros — se cheamă astăzi Lembro — are zece loghe de ocol, văi roditoare şi munţi coperiţi de păduri. Insula Samotracs se cheamă astăzi Samandrachi, puţin mai mică. Plin o numește libera Semontracs. Această libertate s-a schimbat astăzi. Insola 'Thasos, sau Tasso, are munţi înalţi coperiţi

st

https://biblioteca-digitala.ro

de păduri. Canalul ce o desparte de uscat are în sinu-i însă o mică insoliță numită Tasso cel Mic, greceşte Tnassopolo. Această insolă fuse vestită în antichitate pentru minele sale de aur. Herodot vorbeşte de dinsa. Aceste mine făcură să i se dea încă numele de Chryse — Aurita. În acele mine se gă: sea încă pietre «le opal, amatiste ; mina nu s-au astupat. Marmura albă ce să găsea aici şi care rivaliza cu cea de la Paros, se află încă. Ruinele cetății Tiasos se văd incă. Ea este mai mare de trei ori cît insola Imbros. E4je locuită; proșiuce untdelemn, ceară, griu, fructe, vinuri. Aceste vinuri, în “timpii vechi, erau renumite la Constantinopol.

Odată insă vpriţi în golful Termaicului altădată (Salonic) trebui să dezbarcăm. Aceasta se făcu cu mare îulssnire.

Cînd își aruncă cineva ochii asupra tutulor acestor țări și neamuri din aceste părţi, cînd știe cit unele și altele au fost înfloritoare, au strălucit în timpii vechi şi ie află astăzi atit de căzute, de mizere, negreşit cu nu poate a se opri de a striga: „Aceste neamuri a trebuit să fie foarte mizere ca să ajungă asfel !*

Nu e nimic mai slab decit tirania otomană. Aceste poporaţiuni o suferă. Ca să o sufere, trebuie ca ele să fie mult mai slabe. Altfel nu putem înţelege lucru. Să nu ne îndoim un singur minut; să nu avem nici o pietate pentru popoarele asuprite! Daca sunt asfel, merită să fie. Le lipsesc virtuțile. Acest popor turcoman, ce domneşte peste dinsele, palid, înclinat, minat de mizerie, barbar, ignorant are încă oarecare virtuţi ce nu le au poporaţiunele creştine. Altfel nu înțelegem că ar putea încă domni. Deşteptaţi-vă, o, popoare căzute, și înţelegeţi că să ajungeţi !a libertaţe, la mărire, este nu-

mai o cale aceea a virtuţii! Voi puteţi să aveţi

28

https://biblioteca-digitala.ro

instrucțiune, lumini, cunoştinţe întinse în litere, arte, comerţ. Dar virtuțile să vă lipsească, şi veţi rămîne totdauna supuse.

Latitudinea orașului Salonic este de 40 prade, 4] minute, 10 secunde de latitudine ; 20 grade, 28 minute de longitudine. Este așezat în fundu, a cărui intrâre este de nouă leghe de lărgime și lungimea de douăzeci.

Orașul a fost fondat de sora lui Alexandru, Tesalonica, pe: tărimul unui oraş mai vechi, numit Terma. Astăzi încă se văd aici ruine de monumente antice. Iustinian clădise aici o biserică sinta Sofia, dupe modelul celei din Constantinopoli ; această biserică este astăzi schimbată în geamie. Se vede încă șapte turnuri, ca cele din Stambul. Sub romani, Salonicul fuse capitala Macedoniii. Locuitorii se revoltară împotriva împăratului Theodosiu, care puse de măcelări şapte mii locuitori, cînd erau la circ. Ținutul se numea în vechime Migdonia.

Fizionomia acestui oraş seamănă cu aceea a lașului, sub raportul mulţimii ebreilor. Afară de ebrei, locuitorii sunt români, macedoneni. turci. greci, bulgari, arnăuţi, armeni și franci. Ca port de comerţ, Salonicul are unul din cele dintîi locuri în Arhipel. Aici este marele antrepozit de tutun turcesc, ce se încarcă pentru Constantinopoli, de grine renumite, lină, mătase, ceară, miere etc.

Necurăţenia acestui oraş, din cauza ebreilor, face ca clima, deși minunată, să nu fie sănătoasă.

Țara împrejurul orașului este frumoasă și roditoare. Vegetațiunea bogată, cultura înaintată. Copaci de tot felul încunună semănăturile întinse.

Aveam o scrisoare de întroducere de la un român macedonean, rudă cu d. doctorul Paciura din București, ce cynoscusem la Cair în Egipt, către un ne-

29

https://biblioteca-digitala.ro

guțător, amic al său, din Salonic, iară român, Păstrasem această scrisoare ce-mi era dată în urma doHinţei ce-i exprimasem a vizita Macedonia. -

Mă prezentai cu această scrisoare la d. Cosmad.

Acest onorabil consîngcan mă primi cu bucurie şi politeţă. Mă intrebă unde am tras. Spuindu-i că sunt la ospătărie, îmi răspunse cu interes că elnu va suferi aceasta şi că t'obuie să mă mut la dinsul. Să înţelege că refuzai, mulţumindu-i si înslreptindu-mă că nu am să stau mult în Salonic. Ca si-l îmbun, trebui a-i promite spre a prinzi la dincul.

Casa d-lui Cosmad era de lemn, roșie, ca doui caturi; interiorul ei vestea lărgimea de care se bucură toţi aceşti neguţători, fără lux însă. Salonul său era bine mobilat, după datina europeană ; :touă alte camere ale sale aveau paturi lungi spre. fezestre, îmbrăcate cu stofe de. damasc, peidele, oglinzi, mese de nuc, scrinuri.

D. Cosmad era însurat. La prinz mă prezinti la femeia sa, ce era încă tinără și frumoasă. Vorhindu-i în limba română cum se vorbeşte în acele locuri, doamna Cosmad nu păru împiedicată. Îmi zise în aceeași limbă că ii pare bine că mă vede in casa lor. |

— Îmi pare ghine că te văz la casa mica.

La masă fusei întrebat, cînd în limba gizacă «le d. Cosmad, cînd în limba română de d-na, soţia sa, despre scopul venirii mele acolo : şi mai mult incă, despre ţara noastră. Luai aminte că doamna nu vorbea grecește, nu știa acea limbă, şi că mustra pe soţul său de ce nu-mi vorbea românește :

— De ce sborești grecește şi nu arumâneste.

Ea îmi spuse că femeile române nu știu grecește şi nu vor să înveţe ; că bărbaţii sînt siliţi a învăța acea limbă, avînd nevoie în comerţ, că şerbii din casă toţi sînt români, ca să înveţe copiii lor romă+

30

https://biblioteca-digitala.ro

neşte, că pă băieţi îi învaţă grecește, dar pe fete mru ; că ei nu mărită fetele după greci sau bulgari, nici pe băieţi după grece sau bulgare. Că are o fată de cincisprezece ani, că ea ştie limba franceză, turcă, -dar nu știe grecește, Că ar fi dorit să-mi arate pe fie-sa, dar este sfioasă ; că datinele lor sint caietele să nu se arate la streini, dar că, pentru că sînt român, mie o să mi-o arate într-o zi. În sfirşit mă întrebă daca voi să vizitez Olimpul și niște mănăstiri ce nu sint departe de acolo. Lia care îi răspunsei afirmind.

D. Cosmad îmi zise că numărul poporaţiunei române din acele părţi şi cele vecine poate să se urce la două milioane, ceea ce mi se părea o exagvraţie. Îmi spuse că sînt două feluri de aceşti români : locuitori de văi şi de munţi ; că cei de munţi sînt cei mai curaţi, oci mai voinici, cei mai neatirnaţi ; că ci sint bogaţi în turme mari de vite, în case de piatră, demne de oraşele cele mari ; că unii sint păstori ce trăiesc sub corturi şi schimbă neîncetat locul; că toţi acesti munteni vorbesc limba română, că cei din văi sunt orăşeni şi săteni așezați, proprietari de pământ. Că neguţătorii sunt foarte bogaţi. Că acestia s-au grecit afară din casele lor. Vorbesc greceşte, simt greceşte ; le este rușine să se zică români în public, din pricină că propaganda grecească i-au luat în ris ; dar că în casele lor, înaimtea femeilor lor, tot atît de ruşine le este să vorbească greseşte, să simţă greceşte, să se zică greoi, fiindcă femeile lor au rămas române şi rid de greci. Că aceste famei nu vorbesc decit româneşte ; că locuiterii satelor aşezaţi, proprietari de case şi tărimuri, de vii, de grădini, cultivatori de tutun etc., nu s-au grecit şi că, cu toate silinţele bisericii greceşti a învăța limba, ei au vor să trimiţă copiii lor la

31

https://biblioteca-digitala.ro

şcoalele greceşti. Că mulţi greci însemnați din Atena, Viena, Londra, Bucureşti, Constantinopol sunt români macedoni. Neamul nostru, adăogă el, trimite mulţime de oameni în ţări streine; însă nu se fac şerbi la streini ca grecii ; au toţi cîte o meserie ; că cei mai mulţi sunt simitari, bragagii, alvigii, căldărimgii, făcători de cișmele și apeducuri, de poduri peste ape etc.

Trecui o zi plăcută într-această casă ospitalieră. Era frumos să auzi această limbă română, plăcută şi ciudată, în gura unei femei gingaşe, naturală, simplă.