CARTEA A III-A

Damanhur ne aduce aminte de. trecerea armiei franceze în timpul expediției lui Buonaparte.

Damanhur se surpă de francezi in anul 1799.

Oraşul era ocupat de şasezeci de francezi. O mulţime de arabi fanatici atacară acest burg, ca să ucidă mica garnizoană ; ceea ce se şi făcu. Seful de brigadă, Lefebvre, vine, îi atacă aici, ucide două mii, dar este reimpins pină la Ramanief. Mulţime de beduini se uniseră cu arabii. Generalul. Lanusse soseşte cu armia, bate, risipește grămezile arabilor şi răzbună pe cei șasezeci soldaţi uciși.

După trei ore de călătorie de la Alexandria, cu drumul de fier, ajunserăm la Nil. De aici calea ferată are să urmeze pînă la Cair ; dar atunci nu mergea mai înainte, nefiind făcută toată.

Aici dar, trecurăm pe un vas cu vapor. O mulţime de pelerini sau hagii turci, ce mergeau să se închine la Meca, ne înecau pe vapor. În aceste vapoare serviciul, mîncarea, locul nu au nimica de însemnător afară de preţul transportului care este destul de mare. Căpitânii de vapoare nu sunt destul de îngrijitori. Noi căzurăm de mai multe ori pe năsip în deosebite locuri. La cel din urmă: loc, șezurăm trei ore şi, numai după. ce se aruncară toți hagiii. turci în Nil să împingă vasul cu umărul de pe năsip, puturăm merge înainte.

Miss Lia era cu noi, ocupată a privi cu nesaţ malurile Nilului.

Aceste maluri, pe ici pe colo, au o fizionomie răpitoare. Satele, semănate pe amîndouă malurile, înălțate pe movile, unde se scapă de înecăciunea apei, şi încongiurate de păduri de curmali apăreau ici colo şi semănau, ca printr-un efect magic, că ies din pămînt sau din apa rîului îneolăcit. Pe iei, pe colo, aceste maluri ne dezmierdau ochii, prin părţi verzi și voioase ; printre aceste părţi înverzite, pline de tinereţe şi de viață> se arătau părți albe sau galbene de nisipuri arzătoare, ca nişte valuri sau torente, curgeau din sînul deșertelor.

Este timp a vorbi despre Nil. „Nilul, zice părintele istoriei, începînd de la cataracte, desparte "Egiptul în două şi se varsă în mare. Pînă la orașul Cercasora, are numai un canal, dar dincolo de acest oraş se desparte în trei ramuri, ce iau trei căi felurite; una se cheamă Gura Pelusiană și merge spre est ; ceealaltă, Gura Canonică, şi cură spre vest ; a treia merge drept de la înălţimele Egiptului pînă la colţul deltei, pe care o desparte prin mijloc, mergînd spre mare... Această ramură se chcamă Canalul Sahenitin. Din acest canal pleacă altele două, care se duc asemenea de se varsă în mare prin două guri, Saitica şi Mandeziana. Gura Bolbitină şi Bucolică sunt făcute de mână omenească, iar nu de natură... Nilul, cînd creşte. îneacă nu numai delta (Egiptul cel de jos), dar încă lacuri ale Libiei şi nişte mici cantoane ale Arabiei. Cit despre natura lui, nu. am aflat.

291

https://biblioteca-digitala.ro

nimic, nici de la preoţii Egiptului, nici de la aiţii. Voiam să știu pentru ce el începe a se îmfla la solstițiul de vară şi urmează a se îmfla în acest timp de una sută zile, și pentru ce cuvint, crescînd în acest număr de zile, scade în urmă, încît iarna rămîne mic şi stă asfel pină vine iar solstițiul verei... dar nimeni nu a putut să-mi spună... Nu putui să aflu nici pentru ce Nilul nu aduce, ca alte riuri, vinturi răcoroase. Cu toate acostea sunt oameni la greci, carii, ca să-şi facă un nume prin știința lor, au cercat să explice vărsarea acestui riu. Din trei opinii ce s-au dat, două nici sunt demne de a se dezbate. După cea dintii, vinturile cteziene împing, prin suflarea lor, apele Nilului şi le opresc d-a alerga spre mare. Astfel se cauză creșterea apei, dar de multe ori vinturile nu suflă încă, şi Nilul creşte. Apoi, dacă vînturile cteziene sunt cauza înccărei, ar trebui ca toate celelalte riuri, al căror curs este în contra acestor vînturi, să încerce același lucru ca Nilul, cu atit mai ales că sunt mai mici și mai pline. A doua părere este mai absurdă incă... După aceasta, oceanul încongiură tot pămintul, și Nilul face această înecare, căci vine din ocean. A treia părere este cea mai greșită, cu toate că are un grad mai mult de asemănare, este a nu zice nimica, pretinzînd că Nilul purcede din topirea ninsorilor. el ce cură din Libia prin mijlocul Etiopiei și intră de acolo în Egipt. Cum dar poate să fie din topirea ninsorilor, cînd vine dc la o climă foarte caldă într-o ţară mai puţin caldă ? Un om ce este demn să judece astfel da lucruri, poate afla aici mai multe dovezi că este peste putinţă ca aceasta să fie cauza vărsărei Nilului.“

Autorul combate aceste trei păreri, apoi dă opinia sa astfel : „Mie îmi pare că Nilul se îngroapă

292

https://biblioteca-digitala.ro

vara, căci iarna soarele, gonit din vechea lui cale de asprimea timpului, merge alunci in regiunea cerului ce răspunde la partea din sus a Libici. lată în puţine vorbe cuvintele îmflării riului, căci, cu cit acest zeu merge spre o ţară și se apropie, cu atila usucă riuriie. Dar să explicăm accasta mai cu întindere : acrul este totdeuna senin în Libia de sus şi foarte cald, niciodată vinturile reci nu suflă acolo. Cind soarele trece prin această ţară produce aceleasi efecte ce produce totdauna vara, cînd trece prin mijlocul cerului. El trage aburii la sine şi îi împinse în urmă spre locurile cele înalte, de unde vinturile, priimindu-i, îi risipesc şi îi topesc... De aceea vinturile ce suflă din accaslă ţară, precum cel de sud și sud-vest sunt cele mai ploioase, cred încă că soarele nu împinse toată apa Nilului ce atrage pe fiece an, ci își opreşte o parte. Cind iarna se moaic, soarele se întoamnă în mijJocul cerului şi de acolo atrage aburii din toate riurile ; pînă atunci ele se adaogă foarte mult din cauza ploilor de care pămîntul este stropit și care fac torente; dar vara slăboesc, căci ploile lipsesc şi soarele trage o parte din apele lor. Nilul nu are 'ape de ploaie, ca în iarnă, şi soarele rădică din el aburi : aşadar, cu un cuvînt, apele lui sunt vara mai seci decit ale celorlalte rîuri. Soarele trage, precum din alte rîuri, apa Nillui vara ; dar iarna, această stea trage apă numai din Nil. Soarele este dar cauza îmflărei și scăderci lui...*

Herodot, ce combătea părerea grecilor, nu ştia că el însuși se înșela. Astăzi se știe cu siguranţă că vărsările periodice ale Nilului sunt pricinuite de ploi periodice în Abisinia, spre miazăzi a tropicului de la Cancer. Aceste ploi încep în luna lui marii ; în Egipt, Nilul începe a sc imila pe la

2%

https://biblioteca-digitala.ro

sfîrşitul lunei lui iunie şi creşte pină la echinoxul de toamnă, apui scade.

Îndată ce Nilui începe să sc verse. locuitorii de prin vrașe se ciuc călre ivil cu-mulţiraea, ca și cînd ar ieși înaintea unui oaspe iubit, și acolo fac un fel de ceremonic de priimire.

D. de Rozieres zice îi călătoria sa : „Era o vedcre demnă de mirare, să vezi regulat în fiece an, sub un cer senin, fără nici o simptomă prevestitoare, fără nici o cauză văzută şi ca printr-o putere mai presus de natură, apele unui mare iu, pînă atunci curate şi limpezi, schimbindu-şi în= dată fața la timpul hotărit al solstițiului de vară, prefăcindu-se într-un riu de sînge, mărindu-se, rădicîndu-se treptat pină la echinoxul de toamnă și acoperind toată faţa ţărei ; pe urmă trecind regulat etc.“ ,

Herodot vorbește de o chestie ce are a face cu Nilul. Unde sunt izvoarele lui ? Această întrebare a făcut pe învăţaţi să-și bată capul mulţi secoli, -dar fără folos.

Herodot, ce se afla în Egipt în al V-lea secol înainte de Isus, zice că nimeni nu pretindea să cunoască locul de unde purcede Nilul. afară de un interpret al Minervei la Sais. Acesta îi spuse că între Siena, în Tebaida și Elefantina, erau doi munţi, ale căror virfuri erau ascuţite, că unul se chema Grofi şi celalt Mofi ; că izvoarele Nilului, care sunt niște abisuri, ieşeau din mijlocul acestor munţi, jumătate din apele lor curau în Egipt către nord, şi altă jumătate în Etiopia către sud, că regele Psametic, ca -să încerce aceste abisuri, aruncă în ele o funie de mai multe mii de orgii (orgia avea patru coţi sau șase picioare grece), dar că funia nu se duse pină în fund.

294

https://biblioteca-digitala.ro

După aceasta, Herodot zice alte lucruri tot atita de nesigure şi absurde ca zisele interpretului, însă le dă cu îndoială, şi nu ca zise alc lui.

Pe la al III-lea secol după Isus, Eratostan, unul din cei mai învăţaţi oameni de pe timpul său şi bibliotecar la vestita bibliotecă din Alexandria, plecă cu regele Everget, ce purta război în Etiopia, ca să afle șştiinţi despre izvorul Nilului. El dă măsurile cursului acestui riu mai presus de insula şi cetatea Nleroe căire izvoare, la sud-est, şi de la Meroe pînă la cataracta de lingă Siena către Egipt, spre nord. Neron trimise romani înadins să descopere aceste izvoare. Cei ce se înturnară despre acolo ziceau că au văzut două mari stinci, din mijlocul cărora rîul icşea cu repeziune. dar nici ei nu putură spune dacă acolo erau izvoarele.

În al XVI-lea secol, iezuiţii portugezi ce se duseră ca misionari în Abisinia, scriseră în Europa să au găsit izvoarele Nilului. Dar învățatul d'Anville le arătă că ei luase drept Nil un riîuleţ ce se aruncă în Nil. Este cunoscut că Nilul, ce acolo se cheamă Riul Alb, priimeşte în sînu-i din malul oriental întîi Riul Albastru, al doilea un alt riuleţ, Astaboras. lată ce înşelă pe iezuiţi.

O societate s-a format pentru aceasta. Mulţi călători au încercat să afle aceste izvoare, însă în deşert; astăzi, nu se ştie mai mult despre el.

Acum să venim la cataractele Nilului.

Champollion-Figeac zice că mai nâinte de a agiunge la hotarul Egiptului de sus, Nilul face cinci cataracte, a Sienei la întrarea despre. miazăzi în Egipt, care este cea întții, urcînd Nilul de la mare. Acest cataract a avut mult timp un renume spăimîntător. Astăzi s-a văzut că se reduce la cîteva cascade, împărţite pe o întindere de pă-

295

https://biblioteca-digitala.ro

mint şi a! căria totul dă abia de citeva picioare de înălțimea apelor din Nil la intrarea acestui riu în Egipt.

Herodot crede că Delta sau Egiptul de jos era la început un braţ acoperit cu valurile mărei și că, cu timpul, nisipul ce arunca Nilul a înălțat acest loc și marea s-a tras.. |

lată cum sc exprimă : „Pămintul Egiptului, ce este un tărim negru și gras. «e deosebeşte cu totul şi de pămîntul Africci, carc uste nisip roşu. și de al Arabiei carc este pietros și arpi! os. Acest lărîim (Delta) este adus din ! Etiopia de Nil. Scuiciic ce se află prin ceşerte dovedesc că altădată marca se întindea mai departe de tărime... Herodot dă mai multe exemple, între altele alăturările Troadei, lunca Efesului etc. Opinia că Delta a fost odată un braţ de marc și că s-a rădicat prin nisipul ce aruncă Nilul. este împărtăşită de mai mulţi oameni învăţaţi. Cu toate acesiea. toate cuvintele cc dau ei pot să fie combătute. Pămintul aici este ncgru și roditor, pe cînd în vecinătăţi este pictroș, dar pe părţile mărei din Siria spre Gaza, tărimul pe multe întinderi este ascmenea celui din Egipt, pe cînd vecinătăţile lui sunt pietroase. Am putea face mai multe observaţii asupra tutulor acestor păreri, dar să lăsăm mai bine pe învăţaţi să-şi caute ei singuri trebile lor, mai ales cînd se află aît de întunecate.

Apa Nilului este ușoară și plăcută la băut. Nilul, cînd se trage, este mai îngust decit Dunărea. Se zice că egiptenii prin Vorba Nil înțelegeau ocean. Nilul a fost pentru Egipt principul creator și vieţuitor. Prin vărsarea lui, oamenii trăiesc în acele locuri ; să lipsească a lui revărsare, şi tărimul

1 în textul de bază : în (n.e.),

296

https://biblioteca-digitala.ro

Esiptului nu mai rodește. Un portugez, Albuqucrque, voind să nimicească Epiptul, către al NV-lea secol. dete un proiect să abată apa Nilului pină nu ajunge de cataracia Sicnii, dar nu se puse în lucrare. Nilul vra adorat la egipteni ca un zvu ; îi rădicară un templu şi îi dară preoţi. Grecii îl numeau Joe al cgiptenilor. Egiptenii, zice Champollion, vedea Nilul sacru ca un chip pipăit al lui Amon, zeul lor cel mai înalt. Era pentru ci numai o manilestaţie pipăită a accstui zeu, care, printr-o formă văzută, învicţuia şi păstra Egiptul... Filozofii lor îşi închipuiscră un Nil în cer şi altul pe pămînt. Marele zeu Cnufis era văzut ra izvorul și rinduitorul Nilului pămiîntesc și cra reprozentat pe mai multe monumente, cu formă omenească, sşczînd pe tron, cu o tunică învestmintat, cu cap de berbece, a cărui față cra verde; ținea în mîni un vas, din care curuca apa cervască, Zuul Nilului ceresc avea citcodată trei vase, emblema vărsărci apelor. Un vas reprezenta apa ce produce Egiptul singur ; al doilea vas, apa ce de la occan vine în Egipt, în timpul inundaţiei ; al treilea vas, apele ploilor ce cad la epoca creşterei Nilului, în părţile de miazăzi ale Etiopiei.

Această din urmă aplicaţie este făcută de Herapolon, ce a scris o lucrare asupra interpretaţiei ieroglifelor.

Nilul pămîntese era reprezentat. printr-un om gros, ce scamănă să fi fost de amindouă sexele. Pe cap purta un buchet de iris, simbol al rîului, la epoca vărsărei ini. Se mai reprezentă ţinînd pe o tăbliță, cilcodată patru vase cu apă sacră, despărţite printr-un sceptru, ce este emblema curăţenieic, cîteodată, pîne, fructe, buchete de flori, iar cu sceptrul curăţeniei despărțite... Mai era reprezentat pe două bas-reliefs, ce împodobeau două

297

https://biblioteca-digitala.ro

părţi ale dueilului. pe care se rădica obeliscul de granit, ce s-a iranspurtat la Paris... Acest zeu se cheamă Hopi (Ch.-F.).

“Pină la Cair şi de aici o distanţă mai în sus, din cauza populaţiei şi a marei mişcări pe Nil, nu se mai află crocodili ; iar de la o sută leghe de la mare în sus, se găsesc mulţime de .aceste lighioane. Crocodilul este înrăutățit. Mărimea lui se urcă pină la patruzeci de picioare. Herodot pretinde că în timp de patru luni ei nu mănîncă nimica ; că locuiesc în apă şi pe uscat și că ouăle lor le fac pe nisip, unde le şi clocesc. Ziua locuiesc pe mal și noaptea în apă, aflind în apă, noaptea; mai multă “căldur�'. Ouăle nu sunt mai mari decît de giscă şi puiul este în proporţie cînd iese ; cu toate acestea creşte la urmă pînă la șaptesprezece coţi și mai mult, de lungime. Ochii lui seamănă cu ai porcului, dinţii îi sunt foarte mari și ies afară din gură. Crocodiul, din toate animalele. nu are limbă și falca de jos nu se mişcă, ci falca de sus cade pe pea de jos, unghiile lui sunt mari, pielea dosului. solzoasă. nu se poate pătrunde. În apă nu vede binc. pe cînd afară vederea îi este pătrunzătoare.! Corul gurei lui este totdeauna încărcat de insecte mici, ce se lipesc aici şi îi sug sîngele. Numai troşilus, o mică pasere, trăiește în pace cu el, fiindcă, de cîte ori iese pe uscat și după datina lui se întinde cu gura deschisă către vintul de miazăzi, această pasere îi intră în gură şi mîncă toate insectele ce se lipesc de cerul gurei lui. şi că crocodilul, recunoscător, nu-i face nici un rău.

Unele din aceste zise ale lui Herodot s-au găsit neadevărate. S-a găsit că el mănîncă tot anul neincetat ; este crud, îndrăzneţ, neobosit şi șiret şi înțelept. Pindește femeile ce vin să ia apă din NIL, le răpește și se aruncă cu ele în rîu. dacă poate.

298

https://biblioteca-digitala.ro

Trăieşte pe useat, dar mai mult în apă, pentru care este “mai mult organizat. Limbă are.

Cinci feluri de crocodili sunt în Nil.

Mai este în acest rîu o reptilă ce-se cheamă tupinanbis ; trăiește pe mal şi se hrăneşte în apă. Acest gușter este de patru picioare de lung, nu face nici un rău, “locuitorii îl numeşte cel ce scupă. Se zice că pe cînd oamenii se află, fără să stie, ameninţaţi de crocodili, acel tupinanbis îi vesteşte prin fluierături că 'este aproape crocodidul. Dar aceste strigăte el le face căci simte crocodilul şi se înspăimintă el însuşi pentru el. Nu are:picioare ca celealte reptile eare înoată. Mai este un tupinanbis de uscat, ce seamănă cu al Nilului. Acesta fărimă oule :crocodilului, unde le află. Cind tede pe mal în mulțime, unul din 'ei face garda, lipind urechea de pămînt, ca să auză zgomotul vreunui inamic.

Ne rămine.să vorbim de o pasere numită ibis, ce văzurăm zburînd pe NIL.

Herodot vorbește încă de șerpi cu aripe care se află în Arabia, la: Buto, unde se zice că s-a dus el însuşi şi a văzut o mare cătățime de oase de acei şerpi ; mai zice că, după spusa unora, acei şerpi zburau dih Arabia în-Egipt pe la începutul primăverii, dar că ibis, o pasăre de Nil, alergînd cu mulţimea înâintea șerpăriei, îi ucidea ; şi că, pentru aceasta, Egiptul onorau pe ibis ca pasere sacră, o bălsămeau. Se află o mulțime de momii bălsămite din aceste paseri în Egipt încă :astăzi.

Herodot mai zice că erau două îeluri de pasere ibis : cel întîi fel avea fulgii foarte negri ; ciocul întors ; acest ibis se bătea cu șerpii ; cel de al doilea fel se :afla în număr mare ; avea o parte a capului şi tot gîtul cu puţini fulgi ; fulgii sunt albi, afară de acei ai coadei, ai virfului aripilor, gitu-

23 — Călătorii — vol. 1 — D. Bolintineanu 29)

https://biblioteca-digitala.ro

lui și capului, carii sunt negri. Astfel zice Herodot ; dar pe acele timpuri erau lucruri multe, care numai astăzi au putut să se limpezească; apoi părintele istoriei a spus, pe lingă multe adevăruri, multe fabule. Astăzi este dovedit că acci şerpi cu aripi nici au fost, nici sunt.

Ibis începe să se arate cu îmiflarea apelor, cîteodată unii din ci vin înainte, cu scăderea apelor, cei mai mulţi se duc. Ibis este pasere din Nubia. În vechime era consacrată marelui zeu Thoth, inventatorul literilor și al științelor. Ibis se hrăneşte cu insecte, viermi de apă și peşti mici.

Soarele cra aproape de a apune ; razele lui, ce pină aci nu ne iertau a sta pe podul vaporului, se îndulciră. O aură lină şi plăcută răcorea aerul; malurile Nilului, ce de la un timp începuseră a pierde mai mult cununa lor de verdeață. inoiau acuma în valuri de umbră și de lumină, în tăcere şi în întristare, palide şi albe, cu satele, cu arborii de curmali, mai rari pe aici. Unele din sate, mai departe, apărcau si se pierdeau în fundul umbrei și a! deşertului. Departe, printre raze, priniie umbrele serei, printre valurile mărei de nisip cu mulţime de feţe, văzurăm piramidele. Dar nu puturăm să ne bucurăm mult timp de vederea lor,. căci se învăliră sub umbrele servi.

În această tară crepusculul era scurt : îndată ce

apune soareie, seara îi urmează repede. Ar zire cineva că noaptea este grăbită să ascunză sub aripele ei aceste locuri deserte și întristătoare, semănate cu monminte şi cu lacrimile umui popor neferice. ___ Vaporul cu-care venivăm la Bulac era încărcat de pelerini musulmani ce mergeau la Macea să se închine. Iată ce ştim asupra actelor de cuvioşie ce fac pelerinii în cetatea lor sîntă,

300

https://biblioteca-digitala.ro

Cînd ajung la Geda, fac cea dintii datorie sîntă, ce se cheamă saharmo și care stă de a se arunca în mare; după ce s-au scăldat astfel, se învălesc, de la mijloc pină la penuchi, cu o bucată de stofă, apoi. întorcîndu-se către partea unde se află Mecca, se pun toţi şi fac srămăjoare de nisip cu minele.

După ce ajung la cetatea sîntă. fac o spălare generală, apoi se duc la templu, unde întră prin poarta scăpărei (Bab es-Selem), ce cade în înghiul drept al templului. Cînd întră în curtea în mijlocul căreia este Kaaba, conducătorii le spun că aici este casa lui Dumnezeu şi-i învit�< să fie cu respect.

Cind se apropie de Kaaba, ei se roagă. sărută piatra cea heagră, apoi ocolesc o dată acest monument.

laaba este un edificiu cu patru feţe. Un văl ncsru și foarte larg îl acoperă. Pelerinii ocolesc de șapte ori Kaaba. Cind trec pe la înghiul dospre sud. întind minile şi se roagă încă. După al șaptelea ocol. încă sa roagă. De aici se duc într-un loc ce se cheamă locu' lui Abraham. unde iar se roagă şi de unde se duc la puţul lui Zem-Zem, de beau apă; apoi se duc de se urcă pe dealul Safa. unde se roasă încă. După aceasta îmblă pe strada mare. tot rugînd ; de unde se înturnă către templu şi revin iar aici de șapte ori.

Casa lui Dumnezeu se deschide de trei ori pe an. o dată pentru oameni, a doua oară pentru femei; după cinci zile, o deschid sprea o curăţi.

După ce pelerinii au sfîrșit actele de cuvioşie în cetate, se duc la muntele Aarafat, ce se crede un loc sacru. Aici este o stîncă de granit naltă de cincizeci de metri şi ocolită cu ziduri. După ce fac şi aici închinăciunele cuvenite, unii se duc la casa

391

https://biblioteca-digitala.ro

diavolubui, ce este în: faţă cu: fîntîna. Mina și aruncă aici șapte 'pietre; pronunţind : „În. numele: lui Dumnezeu ; Dumnezeu:este mare !“*

Templul peste tot se numește El-Haram. (templul mare). Înuntrul Kaabei este aşternut cu o: stofă. de mătase. roșie, ce fiecare sultan, cînd se urcă pe tron, este dator să o schimbe. Vălul ce copere: monumentul pe din afară îl schimbă pe tot anul.

Puţul Zem-Zem. este. de cincizeci şi şase de picioare. de adincime și şase de lărgime. Musulmanii : cred că însuși: Dumnezeu l-a săpat pentru Agar, pe cînd ea cra să. moară de sete în deșerturi.

https://biblioteca-digitala.ro