CARTEA A IV-A

Ajunserăm la Bulac la două oare după miazănoapte, căci vaporul se opri mult timp la un pod de piatră ce trece peste Nil și unde, cu mare necaz, pătrunse printre două ziduri strimte, ce ies din apă. Acest pod este o lucrare a lui MehemetAli şi seamănă a fi făcut cu scop d-a opri să înainteze spre capitala Egiptului orice flotilă inamică.

Bulacul este portul Cairului şi face parte din această capitală. De la Bulac pină la Cairul mare este o oară de distanţă. Îndat�' ce ieşirăm din vapor, aflarăm pe mal mai multe trăsuri, ca omnibusul din Europa; ele așteptau să ia pe călători şi să-i ducă în Cair pe la locande. Un omnibus, tras de dui catiri, ne duse la ospelul oriental, în piaţa numită Lesbekieh, afară din cetate. Stăpîna locandei se sculă din patu-i la sosirea trăsurei şi veni ea singură să ne hotărască camerile ce fiecare din noi trebuia să ocupe. Era o femeie de treizeci și opt-pairuzeci de ani, încă frumoasă şi încă cochstă, |

Această locandă este una din cele mai bune ce se află în tot Orientul.

https://biblioteca-digitala.ro

A doua zi, deşteptindu-ne din somn și căutînd pe ferestrele camerei noasire, văzurăm piaţa Lesbekich. Ea este foarte întinsă, dar ncașternulă și împicdicată de un șanț, ce trece pe patru mici poduri. De la şanţ începe o grădină de sicomori pe un tărim mai jos, ce se îneacă de apă, la timpul îmflărei Nilului. Pe această piaţă locuise generalul Buonaparte. Piaţa rechcamă mai multe suvenire despre Napoleon. Aici, acest mare căpitan ţinu un discurs vestit soldaţilor săi carii, de aici electrizaţi, zburară la piramide, să înfigă în creștetul celei mai înalte stindardul tricolor.

Nu credeam să aflăm Cairul o cetate ca toate celealle ale Turciei, cu case mari, vechi, zidită fără pust; cu căi strimte, nepavale, cu cîni ce nasc şi mor fără nume, fără stăpin, pe strade nemăturate, cu dughene mizerabile ctr:., şi îl aflarăm astfel. Ba încă vărurăm multe case” de pămint amestecat cu paie, multe strade prin care nu puturăm trece, din cauza materialelor aruncate pe ivi pe colo. rancii, armenii, coptii, ebreii, lirienii, mahometanii au în parie cuartierul lor. Bazarul încă nu răspunde la așteptarea călătorilor. Cu toate acestea, Cairul are mai multe monumente vestite de arhiteciură arabă, care, prin graţioasele lor fantazii, fac să uiţi mizeria cetăței. Unele din geamii merită să atrasă toată admirarea călătorului. Minarelele acestor geamii nu suni ca cele din Turcia proprie : nişte coloane ce poartă pe creşte u galerie roiunrdă, de unde strigă imamul, şi de la galerie în sus o urmare ascuţită în virf. Ar putea să le compare cineva foarte bine cu sultanii cei vechi, ve purtau pe cap țurbauul si în turban o pană luugă. ascuţită la vîif. Minarelele vcamiilor din Eoipt au v formă mai oraţivasă ve seamănă cu o turelă, !

304

https://biblioteca-digitala.ro

În tot Cairul sunt mai la patru sute geamii, dar nu sunt toate frumoase.

Mahometanii, după prescrierea Coranului, se închină de cinci ori pe zi, care închinăciune se cheamă namaz : dimineaţă, la miazăzi, mai tîrziu, apoi la apusul soarelui şi la două oare după apusul lui ; închinîndu-se, se înturnă, precum am mai spus, către Mecca, cu faţa ; sțau îngenucheaţi, cei bogaţi pe tapete cusute cu aur, cei săraci pe alte așternute ordinare. În singurătate, sau în mijlocul unei mari mulțime de oameni de orice religie, musulmanul se închină fără turburare ; ceteşte o rugă, se rădică, iar se pune în genuchi, se spală pe mini, pe faţă, pe gură, pe barbă şi pe braţe.

Înuntrul geamiei se află un bazin pentru spălare. Locul altarului este coperit. În partea către care cade Mueca, se află un mare scaun sau tron. Pe ici, pe colo, pe păreţi, se cetesc versete din Coran.

Cele mai frumoase geamii din Cair sunt: întîi geamia lui sultan Hasan, zidită în al XIV-lea secol pe piaţa Rumeileh, de Malec el-Nazar Abu; ea, pe dinafară. este măreaţă. Zidurile ei înalte sunt zugrăvite cu bande roşii și albe și cununate de o cornișă' și pe una din feţele sale sunt pătrunse de opt rinduri de cruciade. Este încongiurată de capele, ce se deschid pe curte printr-o mare arcadă ogivă, fisurată prin cele patru linii ascuţite. Un rînd de trefle. zice d. ]. d'Estourmel, face balustradă pe creștetul zidurilor ; şase porți frumoase sunt practicate în niște retrageri adinci de un picior ; pe deasupra sunt inscripţii şi niște feluri de ferestre... O fintină, cu o colonadă făcută în opt colţuri şi coperită de o cupolă destul de frumoasă, ocupă mijlocul curţei ; la dreapta. în fundul unei capele, o poartă duce în sanctuarul unde

305

https://biblioteca-digitala.ro

se află mormîntul patronului sînt. Această urmatecă sală, pătrată şi rădicată, se rotunjeşte în sus ca o boltă; este încongiurată de o friză lată, ce poartă o inscripţie arabă. Mai adaogă o mulţime de mici podoabe pe lingă această minunată arhitectură, sticle, cu multe feţe, boaserii dctăiate d jour; tavane zugrăvite şi aurite după gustul mauresc ; lambrii de marmură prețioasă, pardoseala de marchetarii... şi vei avea o idee despre geamia lui Hasan. După această geamie vine aceea a lui E!-Muarid, bogată prin podoabele ei. Cait-Bai, ce se află afară din cetate spre est, mică dar foarte elegantă ; apoi El-Azhar sau geamia florilor. O parte a acestui mare edificiu este scobit şi sprijinit de coloane de marmură albă în număr de o sută treizeci, Toate formele podoabelor ce se află la alte geamii sunt şi aici. Accastă geamie, încongiurată de accesorii, formă totodată un caravan-serail și dă, în sînu-i, loc unei şcoli musulmane. În umbra ei locui Suleiman ei-Halegi, ucizătorul generalului Kleber. Și fiindcă suntem la geamia Azhar, la Suleiman și la Kleber, cititorul nu șe va supăra să-i dăm o idee de această întîmplare,

lusuf-pașa, mare vizir, propagă în Siria, după bătălia de la Heliopolis, idei contra armiei franceze din Egipt. Un musulman fanatic, Suleiman el-Halegi, se arătă preparat a ucide pe Buonaparte, Autorii francezi pretind că vizirul știa de această hotărire şi îl trimise în Egipt cu cheltuiala sa. Orcum ar fi, acest fanatic plecă în Egipt și află în Cair azil în geamia Azhar.

l.a 14 iunie 1800, generalul francez Kleber, părăsind casa generalului Damas, ca să se întoarcă la locașul său, întîlni un om june încă și rău învestmiîntat, care se aruncă la picioarele sale ; Kleber,

396

https://biblioteca-digitala.ro

atins ia vederea mizeriei ce arăta portul acestui em, se apropie de dinsul şi se plecă ca să-l rădice. Suleiman se scoală și lovește pe Kl&ber cu un cuţit care îi pătrunde inima. Generalul cade și strisă : „M-a înjunghiat!“ Arhitectul Proţain, martor la această întimplare, aleargă să prinză pe ucigaș, dar el însuși priimi şase lovituri de cuţit şi căzu fără cunoștință.

Astfel pieri acest mare general. Ucizătorul, fiind aproape de a-l pune în țeapă, strigă : „Nu este alt Dumnezeu decit Dumnezeu, şi Mahomet este profetul său !*

Mai văzurăm geamia Calaum, spre nordul cetăței, Gurih-Barcum, unde se află mormintele califilor, și Tulurn.

Populaţia Cairului poate să se urce de la patru sute mii la patru sute douăzeci mii suflete : ebrsi, musulmani, copţi, armeni, sirieni etc. Cairul se compune din: Bulac, Cairul Mare, Cairul Vechi sau Tostat.

Bulac, pe unde am întrat, se află situat pe malul Nilului. Aici sunt fabrice de postav și de pinză, torsături de bumbac, funierii, fonderii, școală politehnică, făcută de Mehemet Ali. Astăzi se zice că sunt în stare proastă ; noi nu voirăm să le vizităm.

Bulac se arse și se surpă de francezi în timpul expediției lor în Egipt, într-o zi de revoită a locuiforilor din Cair. Populaţia lui se urcă astăzi la zece mii sufiete.

Într-o de dimineaţă, luînd pe frumoasa miss Lia,

"pe care ne-o încredinţă părintele ei, silit să şază în: pat din cauza gutei. plecarăm să vizităm alte locuri şi lucruri din Cair.

Mai întîi merserăm că vizităm cetatea lui Saladin. Pe cale, ne duserăm în risete din cauza anima-

397 https://biblioteca-digitala.ro

lelor ce ne purtau, voi să zic de nobilul animal asinul. Acela care purta în spateri pe grațioasa noastră călătoare nu voia nici într-un chip să înainteze. Lovituri repetate din partea călăuzei, strigăte, nimica nu putea face pe asinsă meargă. Din norocire, niște muște, puindu-se în nările lui, îl făcură să alerge în galop. Acest exemplu îmbărbătă şi pe ai noștri, căci cu acesti asini este îndestul unul să o ia de fugă şi toţi ceilalţi îl imită. Cu noi se luase, de la locandă, un călător, al cărui corp putea să tragă cel puţin cit șase asini, și cu toate acestea un singur asin îl purta în spate ; lingă acest personagiu cu formă rotundă, mergea pe alt măgar soţia sa, nu mai puţin ușoară şi optogoană. Cînd animalii noştri începur�< să galopeze prin nisip, ai lor insă o luară de goană. Domnul cel gros strigă, sc leagănă, cade „î' nisip cu faţa către soare ; soţia sa încă pică. Tabloul ce făcură picînd cauză acele risuri frenetice ce în călătorie găsesc nașterea în cele mai mici subiecte. | Ajunserăm la ciiadelă. Către sfîrşitul secolului al XII-lea, Saladin cel Mare zidi o cetăţuie pe coastele dealului Mocatan, pe un înalt mamelon. Această cetăţuie este astăzi locuită de o mică garnizoană și citeva tunuri. Vizitarăm puţul lui Iosif, fiul lui Iacob. Acest puț este tăiat în stîncă ; adinc de două sute şase zeci şi nouă picioare. Lucrarea lui este minunată şi face de se miră toţi călătorii. Cu toate aceste istoricii Rollin și Segur, precum şi ciţiva călători și chiar locuitorii din Cair, care pretind că este puţul ; lui Iosif, se amăpesc foarte. Acest puț este făcut.cu trei mii de ani în urma lui Josif, o dată cu cetăţuia, precum arată însuși construcţia lui. Cititorii mă vor ierta a nu le mai face descripţia amăruntelor lui. Vom spune numai că s-a făcut de arabi, ca să aduză

308

https://biblioteca-digitala.ro

prin el apă în cetățuie. De aici vizitarăm palatul lui Saladin, restaurat de Mehemet Ali şi mobilat europenește, Acest palat ne aduce aminte d-o mulțime de scene tragice,

Pe terasa cetăţuiei, s-a fost ucis o mare parte din mameluci din ordinul lui Mehemet Ali,

Buonaparte îi bătuse, dar mai rămaseră încă, și acestia se înmulţiră mai tîrziu. Mehemet Ali-pașa se temea de puterea lor; rivali ai autorităţei lui, trebuia ori să împarţă această autoritate cu dînşii, ori să-i piarză. EI îi combătu mai întîi, apoi se împăcă cu dinșii, ca să poată mai lesne a-i pierde. Mehemet Ali numise pe fiul său al doilea șef al unei armii ce era să plece asupra vahabiţilor. Ziua ue plecare la război era să se serbeze printr-o sărbătoare publică. Mehemet Ali chemă în cetățuie pe toți bărbaţii de căpetenie, corpurile armiei şi pe mameluci. Aceasta se întimplă la 1 martie J811. Arnăuţii, soldaţi credincioși ai pașii, ocupară palatul şi edificele vecine, Pașa sta în divan, în mijlocul oamenilor săi celor mai siguri. O lovitură de tun era să dea semnalul de a începe sărbătoarea. Tunul se auzi. Mamelucii, ce erau înșiraţi în piața armelor, începură să pice sub împușcăturile arnăuților și ale soldaţilor şi sub loviturile tunurilor ; cei ce nu picară, alergară să iasă din cetate : porţile erâu închise. Doi mameluci putură singuri să scape din această ucidere, sărind după terasă pe taluzuj

î

repede ce se află la picioarele zidului cetăței ș *

aceşti doi scăpaţi fugiră de acolo prin deşerte, dar pe unul îl aflară şi îl uciseră, celalt scăpă în Siria.

Ciţi din mameluci nu veniră în cetăţuie, fură ucişi pe la casele lor şi ori pe unde îi aflară. Casele lor se despoiară de arnăuţi și de populaţie. Optzeci de francezi, ce rămăseseră în Egipt încă din tim-

309

https://biblioteca-digitala.ro

pul ocupaţiei și care se făcuseră mameluci, fură cruțaţi.

Spre seară ne înturnarăm în Cair.

După cîteva zile de la venirea noastră în Cair, se arătă la locandă un călugăr român din București, care se afla atunci în serviciul patriarhiei din Egipt. Acest călugăr 'se zise trimis de patriarhul să ne invite să mergem să-l vedem. Unul din soţii de călățorie, român, se duse să facă această vizită, pe cînd noi însoţirăm la masă pe miss Lia.

După trei ore, soţul nostru cel dus, se înturnă, încintat de persoana patriarhului grec.

Patriarhul ne învita pentru citeva zile să mergem la monastirea Sintului George, în Cairul cel Vechi, care monastire, prin poziţia ei, avea o vedere răpitoare, un aer binefăcător şi de unde am fi putut mai cu lesnire să vizităm piramidele şi alte locuri. Sănătatea mea suferea de citva timp, din cauza lungilor asteneli ale călătoriei și din deasa schimbare a climelor felurite. Aveam trebuinţă de repaos şi de aer curat. Aceasta ne determină să priimim amabila propunere a patriarhului. Ne luarăm adio de la miss Lia şi părintele ei şi plecarăm la ţară, însoţi�"i de compatriotul nostru călugăr.

La o jumătate oră între Cairul Mare şi Cairul Vechi, trecurăm pe sub un mare apeduc, ce aduce apa din Nil și o împarte prin citernele cetăţei. Înălțimea lui poate să se urce la patruzeci metri ; are arcade ce se multifică cu o perspectivă nesfirşită. Astfel lungimea lui este de două mii o sută douăzeci metri.

După o altă jumătate de oră eram în Cairul Vechi. Călugărul ne duse la o casă așezată pe o înălțime şi care casă ea însăşi era foarte înaltă, cu mai multe etage, de unde vederea predominea peste tot orașul. Aici era monastirea St. George.

310

https://biblioteca-digitala.ro

În adevăr, aici nu simţirăm atita „căldură: un

„ vînt răcoros sufla neîncetat. Acrul era mai curat; însă nimica nu era mai frumos, mai măreț, mai nou pentru ochii nostri decit vederea ce ni se înfățișa asupra locurilor vecine! După terasa acestii case, văzurăm Cairul cel mare cu geamurile lui, cu minarelele sale ce se pierdeau prin buchetele de arbori de curmali ; cetăţuia, satele vecine, cîmpiile verzi şi galbene ; Nilul cu apele lui capriţioase ce se înturnă ca un şarpe printre grădini și nisipurile deșertului spăimiîntător ; lanţul muntelui Nocatam, hoiar între luncile Cairului şi deșertul, între viaţă şi moarte ; apoi piramidele măreţe ce seamănă că vor să impuie deșertului, ameninţindu-l cu puterea geniului omenesc ce ele poartă în fruntea lor de atitea mii de ani. Toate aceste lucruri ne fermecau. Într-o zi eram singur în acest locaș, trist prin singurătatea lui. Eram puţin bolnav. Stam pe terasă, privind această natură plină de noutate. Deşertele păreau că se răsfring pe inima mea. Seara venea repede și cu dinsa gindurile cele mai triste zburau pe sufletu-mi obosit de durerile vieţei, de amărăciunile unui lung exil. La aceste se adăoga impresiunca dureroasă a locurilor ce vedeam cu . sîngeroasele suvenire, de care ne vorbeşte istoria lor. Oriunde ochiul se oprește, oriunde piciorul călătorului calcă acest tărim, pulberea “acestor locuri este amestecată cu ţărîna eroilor. Ferice pămîntul care produce încă inime nobile și generoase !... Dar iarăşi pu este un singur loc unde piciorul călătorului să nu calce pe lacrimele, pe sîngele acestui popor mefericit ! Încă din noaptea secolilor, într-un spaţiu de multe mii de ani, acest tărîm fu prada tutulor nefericilor ; zilele de bucurie ale locuitorilor lui pot să se numere, fiecare, cu un secol din

timpul de suferinţă.

311

https://biblioteca-digitala.ro

“Oh, dacă :zilele noastre de durere ar putea să fie epale la număr cu cele de fericire, cît de dulce ar fi încă această viaţă mincinoasă ! Căci orice durere se stinge fără urmă în razele unei bucurii, şi niciodată fericirea nu este mai dulce decit după o durere. Dar nu, aceasta nu s-a dat omului!

Sub orice parte a cerului, soarele răsare numai ca să lumineze o crimă, o barbarie, o nedreptate omenească ! Pretutindeni relele au întins umbra împărăției lor! Virtutea se înclină umilită înaintea crimei ca o frumoasă și timidă fecioară ce atrage înfruntările unei femei neruşinate, fără să poată să se apere ; şi soarele nu se întunecă, cerul nu se clespică încă ? Totul pare părtinitor celor răi ! Nu mai este nici o speranţă de a se vedea vreodată împlinite visele inimilor frumoase !

Nici chiar acca speranţă fatală că pămîntul se va nimici cu cei răi!

O, patria mea! Ţară frumoasă și întristată! Pot eu vorbi de o mare suferinţă, fără să-mi aduc aminte de tine ? Streinătatea a încreţit fruntea mea încă de tinăr; departe de tine. de amorul tău, care este românul ce ar îi ferice ? Primăvara vieţei mele a înflorit și a scuturat florile cununei ei în străinătate. la umbra singurătăţei. Departe de tine, nu am cunoscut bucuria. Dar străinul, nici inamicul tău nu sa bucurat văzind curgînd lacrimile din exil ; elc au picat în tăcere şi în umbră, ca roua nopților... Eu nu m-am hrănit cu laptele vieţei tale. Mina ta nu a răsfăţat fruntea mea. ÎiB cartea fiilor tăi. numele meu este șters. Nimica nu-ţi sunt dator și cu toate acestea nu pot să te urăsc; şi fericirea ta poate încă să-mi aducă zile de bucurie. Ah! o zi numai de fericire pentru acest pămînt şi voi [i ferice !... dar o cugetare amară se întinde

312

https://biblioteca-digitala.ro

ca umbra pe înima mea ; mormîntul se va închide peste anii mei, înainte de a vedea această ţară fericită !

Eram cufundat în asifel de meditații cînd, deodaiă, pe o terasă, alături, auzind o voce, şi nu ca aceea a fantasmei ce apăru lui Velney; o voce adevărată, blîndă şi dulce, care îmi zise :

— Domnule, seara vine ; aici în ţară nu e înţelept a sta seara afară.

Era o fecioară de șaisprezece ani, albă, îrumoasă, delicată şi poctică ca floarea deşerturilor.

Această jună copilă îmi spuse că locuieşte cu maică-sa un apartament al acei monastiri, pe a cărei terasă se afla.

Atunci soţii moi veniră și mă coborii la masă. Cite zile mai șezurăm aici, căuiai să aflu cine era acea fecioară ; dar ori pe cine întrebam, nu-mi răspunse nimica, și încă schimba vorba: un mister !... De atunci niciodată nu se mai arătă,

Patriarhul ne dase apartamentul său să-l locuim. O masă. nu luxoasă, ci curată. se punea de două ori pe zi pentru noi. Petrecurăm aici cîteva seri. voioşi. Egumenul monastirei, unul din cei mai mari partizani ai zeului Bachu, ne desfăta printr-o mulţime de anecdote comice.

Dar este timp să vorbim de Cairul Vechi, unde ne aflam atunci.

Aici era altădată o cetate. numilă Babilonia. Nu se ştie nici de «ine, nici în ce epocă a fost zidilă. Cu toate acestea. se crede mai veche decit Alexandria. Ptolomeu. geograful, vorbeşte de cetatea Babilonia din Egipt, că ar fi fost pe locul unde era mai în urmă Fostatul. Aici era scaunul guvernorie

lor constantinopoliţi.

313

https://biblioteca-digitala.ro

Nişte scriitori pretind că Babilonia ar fi fost zidită de următorii lui Cambis, care îi deteră numele de Babilonia, spre aducere aminte despre Babilon. Dar se pare o simplă supoziţie. Această cetate se încongiură de Amru, şef de arabi, pe la 644. Era apărată de Machucas, guvernor al Egiptului sub împăratul Heraclie. Căzu în puterea arabilor.

Cartierul copţilor de aici este ocolit de ziduri. Aici se află o capelă suterană, unde, după tradiţie, Maria, Iosif și Isus, în fuga lor în Egipt, ca să scape de furia lui Erod, ar fi locuit cîtva timp.

În această cetate se mai află geamia lui Amru. Se crede că ar fi zidită de acest general arab. Geamia este mare şi a trebuit altădată să fie frumoasă ; astăzi însă începe a se ruina.

Egumenul de la Sintul George ne duse să vizităm o biserică (numi aduc aminte ce nume purta) greacă, făculă pe un loc unde se găsesc neincetat fărîmături de coloane de granit şi de marmură, precum și alte antichităţi. Biserica este mică şi nu are nimica frumos.

În partea bisericei despre sud-est, văzurăm mai multe morminte coperite cu pietre, pe care era scris, în mai multe limbi, numele răposaților. Frau citeva nume ale unor călători ruși. Mai văzurăm mormintul unui căpitan englez ; acest ofițer, aflindu-se în Egipt și voind să se coboare de pe piramide, arătă bărbăţie, nevoind a se sprijini de arabii orînduiţi de guvernămiînt pentru aceasta, şi, coborind singur, căzu, se prăvăli pînă jos, unde ajunse în bucăţi ; ţărîna lui se îngropă la biserica greacă unde eram. Nu departe de acest mormiînt, se află altul, al unui june francez, mort în Cair. Acesta își făcuse singur epitaful, în versuri, cîteva ore: pînă a nu muri. Epitaful era scris pe mormînt. Zicea că moare în floarea juniei, înainte de a pune

314

https://biblioteca-digitala.ro

în lucrare dorinţele lui binevoitoare pentru patrie şi umanitate. Dar acest frumos simtiment pierdea tot farmecul său printr-un vers ce urmează în epitaf şi care vorbea de cai şi de harem :

„Adieu mes beaux chevaur, mes femmes adorees 1

Cetatea Babilonia, sau Cairul Vechi, ori Fostatul, are o fizionomie mizerabilă; stradele sunt strimte, încît de la iereastra unei case poţi săruta femeia vecinului la fereastra casei din faţă.

Mai în toate zilele ne duceam la Cairul cel Mare, să mai vizităm cite ceva.

Această din urmă cetate se zidi după venirea arabilor. Mecz el-Din-Alah, câlif din Africa, trimise o mare armie în Egipt, sub comanda lui Giauer. Cel din urmă tăbări cu oștile sale între Cairul Vechi și picioarele Mocatamului. Generalul arab dete ordin să se facă aici un zid, ca o barieră de apărare pentru soldaţii săi. Acel ocol se populă cu case, geamii și se făcu un oraș, căruia se dete numele învingătorului. Neguţătorii venețieni schimbară pe El-Caharah (numele oraşului) în Cair (De Mailie). Sub Meez el-Din-Alah, fondatorul dinastiei Fatimiţilor, precum și sub următorii lui, Cairul se înfrumuseţă cu monumentele artelor şi binefacerile civilizaţiunei. Științele, literatura înfloriră aici sub marele Salah el-Din și sub următorii lui ce formară dinastia Aubiţilor. Cairul urmă a înflori din ce în ce mai mult ; dar cînd acesti sul-. tani cumpărară de la Gingis-han (1230) o mulțime de sclavi, care formară un corp de armie și uzurpară puterea sultanilor, Cairul, sub acesti barbacicerchezi, mingrelieni și georgieni, începu să piarză înflorirea lui. Sub turci încă scăzu, pînă la Meh-

1 „Adi6 caii mei frumoși, femeile mele adorate!“ (îr.) (ne.).

23 315

https://biblioteca-digitala.ro

met Adi, care dete încă un lustru de viață acestei capitale.

Este timp să vorbim de această epocă şi de omul ce schimbă faţa lucrurilor în, Egipt. Am zis că Mehemet Ali, se născu în Macedonia, în satul Cavala. Se născu pe la 1769, o dată cu Napoleon cel Mare. Familia din care purcese era modestă : tată-său era un împiegat otoman, din cei mai mici. În timpul expediției lui Buonaparte în Egipt, Poarta otomană strînse din toate părţile împărăției soldaţi și bașibuzuci. Satul Cavala dete asemenea oamenii săi. Mehemet Ali se puse în capul a trei sute de oameni, care plecară din Cavala să se unească cu corpul ce era să combată pe francezi. Mehemet Ali pierdu la bătaia de la Abuchir soldaţii săi, şi el însuși abia scăpă. De atunci întră între mameluci. Geniul său, deși necultivat, luci şi îl făcu cunoscut celoralţi. Șefii lui, mulţumiţi de el, îl înaintară. Mehemet Ali se făcu cap peste una mie oameni, apoi şef al poliţiei palatului, mai pe urmă șef secret al unui corp de albanezi ce veni în Fgipt. Poarta voi să înfrînsă puterea mamelucilor și trimese oaste în Egipt, dar mamelucii bătură pe soldații sultanului. Mehemet Ali luase parte cu mamelucii. După ce scăpă de urgia Porţei, revoltă pe albanezi, carii atacară pe mameluci şi goniră pe capii lor în Egiptul de sus. De atuuri Nlehemet Ali luă toată autoritatea în miînile sele ; nuni însă un pașă ture vicerege al Egiptului și el îşi păstră postul de caimacam. Această a lui supunere de bunăvoie către Poartă ii da timpul să rînduiască lucrurile și să complice intrigile care întrebuinta, ca să ajungă la alt rezultat. Dete sume mari oamenilor. din care voia să-şi facă partidă şi neingriji cu totul pe soldaţi. Acesti din urmă, ne-

7 316

https://biblioteca-digitala.ro

mulţumiţi în contra pașei în numele cărui se făcea lucruri nemulţumitoare pentru oștire, totdodată învitaţi de agenţii lui Mehemet Ali, se revoltară în contra lui şi cerură pe caimacam să fie pașă. Aceasta se făcu ; Poarta îl recunoscu la 9 iulie 1805, cu condiţie să trimiţă la Constantinopol un tribut anual de șapte milioane cinci sute mii franci. Mehcmet Ali chemă, după aceasta, mamelucii şi se împăcă cu ei.

Sultanul îi dete ordin să meargă cu oştire asupra vehabiţilor în Hetjaz, să-i supuie. Mehemet Ali pleacă ; dar Poarta voia să se folosească de plecarea lui, ca să numească pe altul în locu-i ; astfel, după plecare-i, se numi Latif-paşa guvernor în Egipt. Acesta veni la Cair, dar în secret. Mehmoet-bei, om credincios al lui Ali, ţinea locul lui în Cair. Acesta se arăta a fi de partida pașei celui nou : îl învită în cetăţuie, dar, cum veni aici, îi tăie capul.

Mehemet Ali făcu o flotă mare, adăogă armia şi-i detc organizaţie şi disciplină militară, însărcină oti_ teri francezi şi iialieni să înveţe trupele.

Poarta era în război cu grecii. Fiota ei arsese la Navarin. Mehemet Ali visa să se urce pe tronul sultanilor din Constantinopol. El însă nu schimbă încă nimic în purtarea lui cu: Poarta; dar căuta ocazie să se certe. Această ocazie se arătă în anul 1840. O mulţime de ţărani din Egipt, ca să scape de tirania lui Mchemct Ali, emigrară în Siria. Pașa Eviptului ceru de la Abdulah-pașa de la Acra darea înapoi a fugiţilor, precum şi despăgubire pentru o sumă mare de bani ce dase la Poartă să ierte pe acel paşă, pe cînd fusese rău văzut de sultanul. Tot într-un timp scrise la Poartă, cerînd voic să silească, prim arme, pe Abdulah-paşa să impli-

317

https://biblioteca-digitala.ro

nească cerorile sale. Poarta răspunse că țăranii din Egipt erau supușii împărăției, iar nu robii pașei din Egipt şi prin urmare aveau dreptul a se strămuta oriunde ar voi, în ţinuturile Imperiului otoman. Mai tirziu, după ce se revoltă pașa de la Scutari, ca să nu-şi facă tot într-un timp inamic și pe Mehemet Ali, Poarta îi dete voie să meargă cu arme în Siria. dar sub ordinele lui căpitan-pașa. În luna lui octombre 1831, o armie de treizeci mii oameni, condusă de fiul său, Ibrahim-pașa, plecă în Egipt. Totdodată o flotă de douăzeci și două bucăţi die corăbii armate porni spre coastele Siriei. Gaza, Jaffa, Caifa căzură în puterea lui Ibrahim. De aici înaintă la Acra. Abdulah-paşa se opuse; atunci Poarta cătă să-i împace, dar nu izbuti, căci Mehemet Ali nu voi să auză vorbindu-se de pace. Poarta declară atunci pe Mehemet Ali și pe fiul lui de rebeli. Ibrahim merse înainte cu toata armia, afară de cinci mii soldaţi, ce lăsă lîngă Acra. Aproape de Tripoli, bătu o divizie a sultanului de cincisprezece mii de oameni (7 april), apoi se înturnă la Acra, pe care o luă cu asalt. De aici, după ce luă Palestina şi Siria. plecă spre Tauru şi Eufrat, coprinse Asia Mică. La 24 decembre 1832, atacă la Conich armia sultanului. ce o bătu și o sparse cu totul. La 2 fabruarie 1833, se puse în capul unui corp compus de un regiment de gardă, de două de cavalerie şi de 6 tunuri și ajunse la.Chiutaia, în zeomotul bucurici locuitorilor. Aici făcu un tractat cu sultanul la 16 apriliu 1833. prin care i se da Siria în stăpinire, cu condiţie să se tragă din celealte staturi ale sultanului.

Expediția din anul 1840, ce mai întreprinse Mehemet Ali în staturile sultanului, avu alt caracter. Englitera, Prusia, Austria şi Rusia subsemnaseră un tractat la Londra, la 15 iulie. prin care asigura

318

https://biblioteca-digitala.ro

lui Mehemet Ali administrația moștenitoare a Egiptului și guvernămintul pe viaţă al Siriei cu titlul de pașă al Acrei. După acest tractat, Mehemet Ali era dator să-și tragă, în termen de zece zile, armiile sale, din celealte provinţii ce ocupase. Mehemet Ali nu se supuse acestor condiţii. Atunci puterile cele patru îi declarară război. Flota engleză atacă Beirutul, ce căzu la 11 septembre, cu toată apărarea curagioasă și demnă a lui Solimanpașa. Sidonul, Acra încă picară. Viceregelec Egiptului încheie atunci un tractat, prin care se îndatora să dea ordin fiului său Ibrahim să lase cu totul Siria şi să se întoarne în Egipt.

Mehemet -Ali a schimbat cu totul faţa lucrurilor din această ţară. Tot ce face astăzi din Egipt o țară civilizată, pe lingă celelalte provinţii otomane, vine de la acest om extraordinar. Mulţi scriitori îl critică ca un mare tiran. Dar cînd va lua cineva cu nepărtinire în băgare de seamă timpul și locul, cînd şi unde Mehemet Ali se purtă astfel, precum şi ţinta unde voia să ajungă, sub raportul civilizaţiei, neapărat că-i iartă mijloacele despotite ce întrebuinţă.. A făcut o şcoală de agricultură ; şcoală de arte şi măiestrii ; şcoale de limbi ; școală politehnică ; şcoală militară de cavalerie, de dreptul administrativ ; canalul Mahmudie; arsenale, cazarme, şosele ; şcoală de medicină ; spitaluri; un colegiu la Paris pentru junii egipteni, fabrică de hirtie, de -filaturi şi manufactură de tot felul de mătase ; ateliere pentru facerea roadelor chimice ; fonderii ; vapoare ; o flotă pe apă ; o armie mare și disciplinată etc. etc.

Sub următorii lui, toate aceste au degenerat.

https://biblioteca-digitala.ro