CARTEA A V-A

Într-o seară hotărîrăm să mergem a doua zi de dimineaţă să vizităm piramidele de la Giza, cele mai mari si mai vecine cu Cairul.

A doua zi plecarăm, dar, călări pe asini, avînd cu noi pe călugărul român Marinescu.

Ajunserăm la malul Nilului. ce se află în marginea orașului ; aici ne îmbarcarăm. cu vitele noastre, într-o luntre mare, ca să ne treacă apa. Aceasta se făcu într-o jumătate de vară.

Ieșind pe malul din faţă și încălecînd pe asini, urmarăm călătoria către piramide. Trecurăm printr-o alee de sicomori, apoi printr-o pădure de curmali, ce nu ne apăra de soare, căci acești arbori au ramuri în vîrf puţine, şi frunză încă mai puţină.

De aici ieșind, întrarăm într-o luncă. Pe cale întâlnirăm o mulţime de fete tinere de felahi. Numele de felahi se dă ţăranilor cultivatori ce locuiesc satele Keiptului.

Populaţia Egiptului se urcă mai la trei milioane şi se compune cum urmează :

2.000.000 felahi musulmani.

170.000 copţi creştini.

18.000 turci otomani,

70.000 arabi beduini.

Această cifră este o supoziție numai, căci beduinii, trăind prin deşerturi. fără case, loc stabil, nu se știe numărul lor exact; şi poate să fie mult mai mulţi.

6.000 sclavi circazieni, georgieni etc.

4.000 sirieni

18.000 negri. sclavi și liberi

10.000 ebrei, cel puţin 10.000 greci

10.000 franci, italieni, maltezi şi alte neamuri

Cetățile cele mai populate astăzi în Egipt sunt : Cairul, Alexandria. Damieta, -Rozeta ; cele de a doua mînă sunt: Suez, Coseir, la Marea Roşie; Romanieh, Damanhur, Mansurah, Fuah, Tantal, Belbias ; acestea în Delta ; iar în Egiptul de Mijloc şi de Sus Benisuef, Siut, Minieh, Girget, Coneh, Esnceh. Cus, Etfu, Assuan etc.

Satele stabile sunt peste două mii.

Dar cîtă osebire se află între numărul de populaţie a Egiptului de astăzi cu cel din timpii vechi ! Herodot zice că sub regele Amasis erau în Egipt douăzeci de mii de orașe şi sate.

Cititorii nu se vor supăra să aruncăm aici o repede idee asupra originei vechilor egipteni. Champollion le Jeune, care a studiat la faţa locului Egiptul în monumentele sele, zice : „Cele dintîi seminții ce locuiră în Egipt veniră din Abisinia sau din Sencar. Locuitorii Egiptului [sînt] dintr-un neam de oameni asemenea cu canuzii sau cu barabrasii ce locuiesc acuma în Nubia. Nu este nici o asemănare între ei și copţii din Egipt ; nici o trăsură caracteristică. Sunt rezultatul unui amestec încurcat din toate naţiile care cu neîncetare au domnit în Egipt...” Astfel scria lui Mehemet Ali acest autor renumit, după ce vizitase Nubia.

Un autor vechi, Diodor din Sicilia, zice : „Etiopienii pretind că Egiptul a fost colonizat de ei. Chiar pămîntul Egiptului este adus de Nil, din Etiopia. Este asemănare foarte mare între legile și datinele acestor două ţări. Aici se dă regilor nume de zei... scripturile ce se întrebuinţează în Etiopia sunt tot acelea ce se întrebuinţează în Egipt, și cunoștința caracterelor sacre, ce în Egipt numai preoţii le înțelegeau, în Etiopia erau cunoscute de toată lumea. În amindouă ţările crau colegiuri de preoţi organizate tot într-un chip; cei care erau hotărîţi pentru serviciul zeilor, practicau tot acele regule... şi erau învestmîntaţi şi raşi tot într-un fel.“

Emigraţia etiopienilor în Egipt nu se ştie la ce epocă se făcu, căci se pierde în noaptea timpului,dar să ne înturnăm la timpurile de astăzi. Vom vorbi de o clasă de oameni ce, prin numărul ei, merită cîteva vorbe. Această clasă este accea a felahilor sau ţăranii Egiptului, ce dispută cu copţii onoarea de a fi următorii vechilor egipteni. Felahii sunt sîmburele populaţiei Egiptului. Sub mînile lor se despică aici pămîntul și izvorăsc bogăţiile țărei ; celelalte populaţii, în număr mai mic, sunt, în Egipt, oaspeţi flămînzi, veniţi să domnească şi să consume rodul muncei lor. !

Asupra originei felahilor sunt felurite păreri : unii pretind că ei se trag din vechii egipteni ; alţii, din feluritele seminţii arabe ce s-au așezat în Egipt, după ce Omar luă această ţară. Fiece călător, ce a scris despre Egipt, are opinia sa despre multe ; iacă pentru ce nu ne încredem mult pe nici una din aceste păreri. În această confuzie, fiecare poate zice ceca ce îi place; orice călător, înturnindu-se din Egipt, scrie o carte ; dacă va scrie ceea ce o sută alții au zis înaintea lui, cartea lui n-are nici un merit; trebuie să scrie lucruri ce nimeni încă înainte de dînsul n-a scris. De aici vine mania de a combate, adesea fără cuvînt, opiniile celor ce au scris înainte. Noi nu ne vom opri asupra acestor felurite dezbateri : nu vom hotărî care are dreptul şi care se înşală, care este originea felahilor etc., mai întîi că nu se poate dovedi.

Ne vom mărgini a spune ce sunt astăzi aceste populaţii. Felahii vorbesc toţi limba arabă şi numai această limbă. Ei sunt sobri, dedaţi la arșiţa soarelui, care pe străin aici îi ucide; dedaţi cu nemîncarea, cu toate privaţiile ; dar sunt necuraţi și fără nici un simtiment de ruşine (pudeur), superstiţioşi, plecaţi şi ipocriţi înaintea celora de cari au trebuinţă, ingraţi cu cei ce le fac bine. O purtare delicată ei o iau de slăbiciune, o purtare aspră face să te asculte cu respect Ca să-ţi facă un bine, trebuie ori să aibă o temere, sau un interes material ; linguşitori, hrăpitori, avari, răi, când nu se tem de tine, degradaţi, sacrificînd onoarea lui şi a familiei sale pentru bani ; tîlhari, șireţi, lași, gîlcevitori, mincinoși ; în scurt, sunt astfel cum i-a făcut despotismul atîtor guvernăminte de cuceritori ce de atîţi secoli i-au strivit sub picioare. Beduinii ce au aflat în deşerte mijloace de a nu se supune jugului, în comparaţie cu felahii, sunt mai buni. Felahii sunt toţi mahometani, dar au niște superstiții, nişte datine religioase (afară din cele puse de Coran) întemeiate pe ale vechilor egipteni. Ei se învestmîntă totdauna cu niște cămăși de pînză albastră. Pe cap poartă sau fes, sau un fel de turban, îmblă cu picioarele goale totdauna. În Alexandria, Cair şi alte cetăţi, servii, cocișii, bucătarii sunt din felahi. Portul lor nu şi-l schimbă niciodată și servesc pe puţin lucru. Femeile lor sunt mai muncitoare decit ei. Ele iau parte la tot lucrul bărbaţilor; în cîmp fac de mîncare ; cresc și hrănesc copii ; vînd în tîrg lapte, legume și alte lucruri. Sunt privite ca roabe ale bărbatului. Herodot zice că femeile vechilor egipteni făceau trebile ce fac în alte ţări bărbaţii. Sub multe raporturi această datină se păstrează la felahi. Ele nu se învelesc la față. La turci, din contra, femeia nu lucrează nimica.

Copţii sunt o populaţie şi mai curioasă. Sunt creștini ; au un șef spiritual ce urmează doctrina lui Eutişes, heresiac vestit ce fu osîndit de consiliul din Constantinopol şi al Halcedoniei și care muri pe la anul 451 dupe Isus. Acest şef de sectă recunoștea numai o natură în Isus. lată ce zice un scriitor stimat, Champollion Figeac, despre această sectă : „Creştinătatea se făcea sectatoare a lui Eutișcs, în Egipt, şi era ursită a se păstra astfel aici pină în zilele noastre... Sub timpul lui Heraclie, secta iacobiţilor era a lui Eutişes, se statornici... această sectă era înflăcărată de spiritul egiptean, cu totul în contra autorităţei Romei şi era v lepgătură la toate împotrivirile. Iacobitul fu văzut ca un adevărat egiptean, și această cualificaţie era ca un semn de unire în contra oricăria autorităţi străine. Iacobiţii sau copții păstraseră încă, ei singuri, antica limbă naţională ; cărţile lor de liturgie erau scrise în idioma egipteană, alt element ce trebuia să întărească unirea lor și să-i desparţă mai adînc de celelalte asociaţii care vorbeau și scriau limba greacă, ebraică sau siriană.“

Acesti copţi au păstrat pînă astăzi secta lor relipioasă ; și cărţile bisericeşti ale lor sunt scrise în limba egipteană pe care ei n-o mai înţeleg. Astăzi vorbesc limba arabă.

Copţii se comunică în două feluri : se taie împregiur ca mahometanii și ca ebreii ; au numai o femeie însă, și preoţii lor sunt însuraţi. Fetele, la copţi, se mărită unele la vîrstă de zece ani. Femeiele sunt roabele bărbaţilor. Ele nu cutează să şază la masă cu bărbaţii, nici să șază jos, pînă ce bărbaţii nu le dau ordin. Cînd ies din casă, se învălesc la faţă cu mare îngrijire.

Copţii au o sută treizeci biserici sau capele în Egipt. Arabii îi numesc El-Cubt. Numărul lor cel mai mare se află în Saida sau în Egiptul de Mijloc, unde se află și cîteva sate numai de copți.

Volney crede că ei se trag din egipteni. Numele de copt, zice el, trebuie să vie de la vorba greacă &enovzpa-oz, un egiptean. Găseşte că copții au pielea sălbicioasă şi frumoasă, care nu este nici greacă, nici arabă ; faţa buhăită, ochii imîlaţi, nasul strivil, buze groase, ca figura sfinxului de la piramide, al cătui caracter este acela al unui negru. Volney citează pe Herodot, care zice aşa : „Copiii sunt. u colonie de egipteni, pentru că, ca dînşii, au pielva neagră şi perii ereţi şi groşi:. Volney încheie dar că „egiptenii erau oameni negri din felul celor din Africa și că de atunci sîngele lor s-a schimbat prin crucire cu grecii, cu romanii şi alţii.

Maillet și Denon încă sunt de părerea lui Volney. Cercetări mai serioase ce s-au făcut. întauu aceasta mai în urmă au dovedit că părerile acestor scriitori sunt greşite.

Dar este timp să lăsăm autorii şi upiniile lor și copţii cu originea lor şi să vorbim de alte licruri.

Din tvate lucrurile curioase și măreţe din acest pămint, ce mi-am închipuit, aveau pină să nu le văz, în imaginația mea, un fermec strălucit ; dar după ce le văzui, le aflai mai prejos mult de ideca ce îmi făcusem despre ele. Dintre toate, însă, pira-

33%

https://biblioteca-digitala.ro

+ midele se deosebesc : le aflai mai presus de orice poate imaginația să-şi închipuiască.

Cu cît ne apropiam de dealul pe care piramidele sunt zidite, în loc să ni se arate mai mari, ni se păreau că se micşorau. O mulţime de arabi felahi, ce întîlnirăm, se luară după noi, ca să ne serve de ciceroni, sau să ne ajute a ne urca în virful piramidei celei mari. Ei au învăţat, de la călătorii străini ce vin aici, toate limbile ce i-au auzit vorbind. Astfel ne vorbiră în limba franceză, italiană, germană și engleză, destul de rău, dar se făceau că înțeleg. Acesti oameni sunt plini de vioiciune şi de inteligenţă, păcat numai că nu putem zice tot astfel și deşpre onestitatea caracterului lor.

Ne urcară'' pe coasta dealului. Numai la picioarele piramidelor văzurăm, ca printr-un efect magic, cât erau de mari și de majestoase.

Ca să dăm cititorilor o idee cît mai deslușită despre aceste monumente măreţe, vom face o descri= erc prelungă, începind din timpurile antice.

Herodot ce le-a văzut, cinci secoli înainte de Isus, zice: „Heop, următorul regelui Ramsinit, puse pe locuitori să sape pe carierele munţilor Arabiei, să tirască de acolo pină la Nil pietrele ce scoteau, să le puie pe bărci, dincolo de rîu. Alţii le priimeau și le tîrau pînă la muntele Libiei. În fiece trei luni se întrebuinţau una sută mii oameni. Cit pentru timpul cît oamenii suferiră cu această lucrare, fuse de zece ani, numai ca să facă şosea pe unde era să treacă pietrele. Această șosea este demnă de toată mirarea, ca și piramidele căci are cinci stade de lungime şi zece orgii de lăţime, precum și opt orgii de înălțimea. Este de piatră poleită şi împodobită cu figuri de vite... Piramida a costat douăzeci de ani de lucrare, este bine păs-

326. https://biblioteca-digitala.ro

“ată, fiecare. din feţele. ci are: opt pletre de largă: opt de înaltă ; este de pietre poleite, bine unite „mari de treizeci picioare fiecare. Piramida se di în formă de scară... Şi se spune că: după ce sălțară piramida, se scrise. pe ea, în caracter egipan, cît se cheltuise cu a ei zidire... Heop, stors de ani din cauza cheltuielelor, ajunse pînă să trimită. e. fie-sa într-o casă publică, ca. să se prostituie; u ordin de a cere-de la fiecare amant o sumă e bani... Nu numai că aceasta urmă ordinului ce-i ete părintele ei, ba încă îi veni în cap să se şi ea un monument... Astfel, cîţi în asa publică venea să o viziteze, le cerca: cîte piatră. Preoţii egipteni îmi spuseră. că din ceste pietre ea zidi o mică piramidă ce se află în uijlocul celorlalte, în faţă cu piramida cea mare și ste de un pletru și jumătate pe toate faţele ei... efren, îratele lui Heop, venind la tron, rădică semenea o piramidă. Această piramidă nu este >a de mare ca a lui Heop, nu are nici edificiu în ământ, nici canal care să aducă apa din Nil aici ; e cînd ceialtă, unde sc zice că ar fi mormîntul 1i Heop. se află într-o insulă și este ocolită cu apa in Nil adusă printr-un canal făcut înadins. Cea întîi asiză a acestii piramide este de o piatră din „pia, cu mai multe feţe ; are în înălțime mai la zeci picioare mai puţin decît piramida cea Găre. Aceste două sunt pe același deal ce este de » sută picioare de înalt... Miserinus, fiul lui Heop, lomni după Sefren... Acest rege lăsă asemenea o siramidă ; este pătrată şi de piatră de Etiopia pînă a mijloc, dar mult mai mică decit a părintelui său, avînd douăzeci de picioare mai puţin şi îie'are din părţile ei trei pletre de lărgime.“ Părinele istoriei spune multe adevăruri, vorbind de iramide.; însă cele mai multe. s-au găsit. astăzi

327

https://biblioteca-digitala.ro

neadevărate. Mai la vale vom arăta ce este adevă şi ce este fabulă din cele zise.

Herodot se înşală cînd zice că aceste trei pirzs mide sunt făcute de Heop, de Sefren și de Miseri nus. Pe credinţa lui Herodot, piramidele priimir aumele acestor trei regi şi sub acest nume sun cunoscute şi astăzi ; dar s-a dovedit că le zidiră ce întîi regi din a patra dinastie: cul întîi rege s chemă Sufi, al doilea Sensasufi şi al treilea Man hcres. |

Champollion le Jeune a descoperit, în șanțul pi: vamidei a doua, mormîntul unui ofiţer a lui Sesostris. Pe sfinxul cel mare a aflat o inscripţie hieroplifică din timpul lui Tutmosis al IV-a, ce fusese înaintea lui Sesostris mai mult decit două sute cincizeci de ani. Alte morminte ce s-au mai aflat în vecinătate au avut inscripţii cu numele împăraţilor ce trăiau dou�'' mii de ani înainte de era creștină cu cinci sute ani înainte de autorul ce dă Herodoţ piramidei. Maneton, preot egiptean, dind lista re: pulată a regilor Egiptului, încredințează că acesta piramide s-au zidit de cei trei primari regi din a patra dinastie. Ar trebui să se ia în vedere un lucru : pe nici una din aceste piramide nu se află nici o inscripţie hieroglifică, nici pe dinuntru, r' pe dinafară, ceca ce face pe d. Champollion,. încheie că piramidele sunt mai vechi decit epicînd s-a întrodus scriptura alfabetică în sistema hieroglifică. Aceste piramide dar sunt zidite într-un timp mai vechi de cinci mii de ani înaintea erei creştine. Numele celor trei fundatori ai piramidelor, de care vorbește Herodot,'nu se află nici în lista lui Manetori, nici pe vreun monument din Epipt, cit pentru prostituţia fiicei regelui Heop, din ordinul tată-său, este o fabulă curată, ca şi ceialtă adăogire a lui Herodot că de la fiece om cu

38

https://biblioteca-digitala.ro

care avea comerţ lua cite o piatră. Un călător a făcut băgare de seamă în aceasta astfel, că piramida cea mică este zidică din trei sute mii de pietre şi că acea jună princesă n-a putut să aibă trei sute de mii de amanți. ,

Un autor din cei mai serioşi şi care, în călătoria sa în Orient, plinge asupra oricării pietre ce vede, plînge şi ursita acei princese, ce din ordinul tatăsău a fost silită să se sacrifice şi să-și dea atita osteneală. Dar, după Herodot, Filista, sau juna acea princesă, nu luă această faptă ca ostenitoare, căci îndată ce strînse banii cîţi trebuia tată-său, îi veni în. minte să facă şi ea o piramidă. Se vede dar că tînăra princesă. se îndulcise în această meserie.

Preoţii egipteni mai spuseră lui Herodot că Heop a fost un despot si răuvoitor clerului. Aceasta poate bine să dovedească că preoţii născociră a'easiă mușcătoare fabulă. ca să-şi răzbune în contra familiei acelui rege.

Pietrele cu care s-au zidit piramida sunt aduse de la Torah. pe malul drept al Nilului, în faţă cu locul unde a fost cetatea Memfis, iar nu Etiopia. În aceste carieri s-au găsit inscripţii verhi ce zic „ă faraonii. perșii, romanii incă au tras pielre de iticii. Pietrele dinuntru piramidelor seamănă prin reistura lor cu cele din aceste carieri.

” Cit pentru scriptura ieroglifică, de care Heradot zice că se afla pe piramida cea mare şi copriudea suma cheltuielilor ce se făcuseră cu a ei zidi:e, este încă îndoială, căci pe nici o piramidă nu s-a aflat nici o urmă de inscripţii. Șoseaua de care vorbeşte nu trecea prin valea Nilului. Avea în lunpime cinci stade, ceea ce nu este nici a cincea parte dintr-o leghe. Înălţime de opt orgii. adică paisprezece metri 4:5 şi lărgime de zece orgii,

3%

https://biblioteca-digitala.ro

-adică aptsprezece metri 1/2 nu a putut să fic, zia -d. Giske, decit o rampă pentru suirea pietrelor pr deal.

Piramida cea mare -noi nu am măsurat-o ; alți, au măsurat-o înaintea noastră şi cu toate că nume roși măsurători au fost matematici renumiţi, aL aflat totdauna deesebite distanţe, astfel încit chia astăzi nu :se ştie sigur dimensiunile ei.

D. :de Chazelles, ce -a măsurat piramida cea marc în anul 1693, îi dă o sută zece stinjini de diome„tru, sau șase sute șaizeci picioare, și -şaptezeci -şi sapte de stinjini 1/2 (patru sute şaptezeci și cinci de picioare) de înălțime perpendiculară.

Niebuh îi dă patru sute optzeci picioare de înăk ţime perpendiculară. Napoleon cel Mare era de pă-rere că piramida cea mare este de un nilion c “sută nouăzeci şi opt de mii stinjini cubi și zicea că din pietrile ei' s-ar face un zid de patru stînjini :de înalt, care ar acoperi cincizeci leghe şi ar putee încinge Egiptul de la Baratron la. Siena, la Marea “Roşie, și de la Suez la Rafia, în Siria.

Champollion-Figeac zice că înălțimea piramidei „este de patru sute cincizeci picioare, adică mai “mult de. două ori de înaltă decît turnurile bisericei Notre-Dame din “Paris. -Baza ei “sau temelia are -şaple sute șaisprezece. 142 picioare, eeea ce dă un volum de un milion patru sute patruzeci și «patru de mii 'șase sute șaizeci şi patru stinjini cubi.

“Fiecare din colţurile piramidei :se uită către.cele patru puncturi cardinale. Faţa despre nord. a»piza-midei este aceea prin care se află intrarea îmtntrul ei, şi care se-află în dreptul a cincisprezece -asize sau trepte, şi la patruzeci și opt picioare nai sus de bază.

Cel întîi loc către care ne îndreptarăm fu faţa de la-nord către întrare. Pe această faţă călătorii

:230

https://biblioteca-digitala.ro

se urcă în virful marei piramide. Treizeci de arabi cel puţin ne încungiurau, învitindu-ne să ne urcăm în vîrful ei. Suirea, deși este grea, dar nu e cu pericol, din cauză că te ţin arabii ce se urcă cu tine. Noi ne urcarăm mai mult ca să nu trecem de fricoşi, decit de plăcere : căci era o căldură nesuferită, şi soarele era foarte arzător. Dacă niscariva oameni cu minte şi cari nu se află sub înrîurirea maniei călătorilor ne-ar fi văzut agăţindu-ne ca miţele din piatră în piatră, pe astfel de mare căldură, ne-ar fi crezut nebuni. Șase oameni puseră repede mîna pe mine ; doi mă ţineau de mini, doi de mijloc, doi de picioare. Eu nu atingeam de pietre decît cîteodată, ci zburam, rădicat în brațele nervoase ale acestor sălbatici. Soții mei mă urmară. Nu departe de viri se află în colţul despre nord al piramidei o scobitură. Șezurăm aici să ne odihnim. Panta piramidei ni se părea lunecoasă şi depărtarea de la pămint ne da amețeli. Aici aflarăm, stînd să se odihnească, doi călători englezi : ei ne dară aici veste că un cutremur de pămînt, întîmplat la Brusa, a fărîmat cu totul această cetate şi a ucis pe toţi locuitorii. Această nefericire ce privea pe unii din amicii nostri din acel oraș, ne făcu să uităm arşița soarelui şi temerea ce ne inspira poziţia noastră. Lăsarăm pe englezi şi ne urcarăm în viri. Pe viriul piramidei, unde pot să şază citeva persoane, toţi călătorii ce se urcă aici scriu numele lor. Dar fiindcă nu a mai rămas vacant, spre a se scri, călătorii cei mai noi şterg numele celor mai vechi şi scriu în locu-le pe ale lor. Vederea, de aici, peste cîmpii, este desfătătoare. La o parte apare valea Cairului cu satele şi cetatea, pe de altă parte deşertul, această mare cu valuri mișcătoare de nisip.

25 — Călătorii — vol. I — D. Bolintineanu 331

https://biblioteca-digitala.ro

Dar nu puturăm să ne bucurăm în pace de această privire, căci arabii ne cerură bacşişul înainte de a ne coborî, amcninţindu-nc că de nu îl vom da acolo, ei ne lasă și să coboară singuri. Această tilhărie atita ne supără, încît lăsîndu-i aici începurăm să ne coborîm singuri. Ei, văzînd aceasta, ne ieșiră înainte ; astădată se luară cu noi prin rugăciuni. Ca să scăpăm de atîtea cereri, le darăm un ban de zece franci, pentru care nu fură mulţumiţi. Arabii din Egipt, Siria şi Palestina, cînd îţi fac un serviciu, cît de marc să fic suma ce le dai sub titlu de bacşiş, nu sc mulţumesc; dar fie o para sau o livră engleză, ei tot mai cer. Ne cobo= rîrăm la locul întrărci în piramidă, de unde am fost plecat.

Arabii nc învitară să vizităm înuntrul piramidei. Temindu-ne să nu repelc şi aici cererea amenințătoare ce ne făcuseră pe virful piramidei, noi ne îndoirăm ; dar aflindu-ne aproape de întrare, puseră mina pe noi, ne împinseră înuntru şi iată-ne coborind în piramidă îără voia noastră.

Galeria ce duce în piramidă este de trei picioare, cinci degete de lărgime şi tot atita de înălțime ; te cobori aici, la o înclinaţie de douăzeci și şase trepte, într-o lungime de nouăzeci și cinci picioare de aice apuci altă galerie de o sută douăsprezece picioare, dar pe aceasta tc urci. La puntul unde întîia galerie se unește cu a doua, cste un cadru de granil. Din a doua galerie întri într-un canal, de unde te urci pînă la mamine-i şi afli un loc, unde te odihnești. La dreapta a fost orificiul unui puț foarte adinc, tăiat în piatră şi sucit. Aici începe un pasagiu orizontal şi lung de o sută şaptezaci picioare ; acest pasagiu te duce în camera numită a reginei. Camera aceasta este de şaptes-

332

https://biblioteca-digitala.ro

prezece picioare de lungă și șaisprezece de largă. Spre partea orientală se vede o scobitură mică.

De aici te înturni înapoi şi te duci prin altă galerie ce merge spre centrul piramidei, coborînd. De aici întri pe altă galerie în camera regelui. Această cameră este de treizeci și două picioare de lărgime și lungime și șasesprezece de înălţime. La dreapta, întrînd, văzurăm un cosciug de granit roșatec, fără coperămiînt și deşert, ce se zice că a fost acela al regelui, autorul piramidei. După o inscripție ce a găsit Belzoni în cea dintii cameră, piramida s-a deschis de arabi. Inscripţia sună astfel : „Stăpinul Mohamed Ahmet a deschis aici, şi stăpinul Otman a fost de faţă la deschidere“. Arabii ne supărară şi aici cu bacșişul lor. Văzind că nu le dăm nimica, stinseră luminările şi rămaserăm prin întunerec : trebui să le dăm, şi numai astiel aprinseră luminele şi puturăm ieși.

Văzurăm de aproape şi celelalte două piramide. A treia este mai mică decit a doua și a doua decît cea dintii.

Un mameluc a cercat înainte timp să deschiză a treia piramidă, ca să scoaţă bogăţiile ce se credeau --a fi ascunse aici, El deschise piramida tot pe faţa -i la punctul de înălţime unde este deschisă întiia piramidă ; dar după ce trase cîteva sute de pietre, fără folos, se lăsă.

Piramida cea mai mică a Filistei sau fetei lui Heop, după Herodot, este încă în picioare, dar vîrful ei este ciuntit.

Pe toată faţa acestui loc văzurăm o mulţime de piramide mici de doi sau trei metri, şi cele mai multe fărimate. Aceste din urmă, cu totul neînsemnate, a trebuit să fie făcute de particulari, servind de morminte. Afară de aceste, se văd camere

333

https://biblioteca-digitala.ro

suterane şi scorburi prin maluri, de unde s-au scos sarcofage şi mumii.

Un lucru nu mai puţin curios decît piramidele este sfinxul cel mare. Se află aproape de piramida cea mare spre est, tăiat din stîncă de piatră. Sfinxul era la egipteni o ficţie desemnată cu corpul de . vită şi capul de om. Statua lui de aici este lungă de treizeci şi nouă de metri sau o sută șaptesprezece picioare ; împrejurul capului spre frunte, de douăzeci. și șapte metri ; înălțimea de la pîntece pînă la creștetul capului de şaptesprezece metri. Sfinxul era înainte îngropat cu totul, în nisipul ce de atiţia secoli vînturile grămădiră împregiurul lui ; numai capul era încă afară. De la cercările ce făcură învățații francezi în Egipt, în timpul expediției francezilor, se săpă un şanţ foarte larg împregiurul sfinxului. Atunci se cunoscu că între gît și picioarele de dinainte în sus fusese o întrare care ducea la niște galerii suterane săpate în stînci şi comunicau cu piramida cea mare, pe sub pămini. Sfinxul avea pe cap o podoabă regală sau religioasă, ce servea să determine care era expresia simbolică a lui. Fiziono-= mia-i seamănă unui negru ; faţa buhăită, ochii îmflaţi, dar dulci, nasul strivit, buza largă etc.

Piramidele se zidiră pentru două cuvinte : 1. să fie niște monumente care să spuic secolilor numele celor ce le-au făcut şi 2. să serve ca morminte. Mulţi călători au dat felurite alte păreri despre țelul pentru care ele se zidiră; dar toate acele păreri mi se par niște fabule,

Aici ne preîmblarăm două oare prin sînul mor=mintelor suterane. Oriunde se lasă ochii, se lasă pe multele săpături, unde locuitorii țării şi călătorii streini au.săpat, ca să afle lucruri interesante. Cînd

334

https://biblioteca-digitala.ro

vedem șacalul scobind mormintele cele proaspete, ca să-și scoață hrana vieţii, un simţiment de dezgust şi de groază ne încongioară. Cu toate acestea, mult mai nesuferită trebuie să ni se pară lăcomia omului co turbură pacea mormintelor, ce înfruntă majestatea lor, ca să tragă din sînul lor cadavre omenești și să le vînză pe bani! Aceasta se face neîncetat de locuitori şi de călători !...

Noi trecurăm ziua la umbra ce aflarăm în dosul capului acelui mare sfinx. Aici făcurăm şi o gustare din provizii ce luaserăm cu noi. De aici puturăm observa că corpul sfinxului este crăpat pe la mijloc şi crăpătura este atit de largă, încît un om nu o poate sări.

Este peste putință să rămiie cineva simplu privitor în mijlocul unei populaţii de morminte, unde odihnesc atitea generaţii. Vederea acestor locuri îmi inspirară aceste stroie,

"Acei ce vă-nălțară, pieriră în uitare, De cincizeci evi, pe dînşii s-a-nchis al lor mormânt ; Țărina lor pierit-a l-a vintului suflare Pe-acest deșert pămint. Popoare noi venit-au şi au trecut din viață ; Mai multe tronuri mindre d-atunci s-au răsturnat, Și lumea fugătoare schimbat-a a sa faţă In cursu-i minunat. Chiar mintea omenească luat-a o schimbare ţ De zeti săi poetici şi cerul a scăpat; Iar voi, o monumente de-eternă admirare, Nestrămutate-aţi stat !

https://biblioteca-digitala.ro

II

Culo se arată valea dalvă, verde -Unde Nilul vesel, şerpuind, se pierde Pintre sicomori. Cairul înalță albele-i palate, Vesele roschete, grațios săpate *'N marmură cu flori.

LE2!

Dar mai colo se zăreşte Cel deşert spăimîntător : Unde viața îşi oprește Pasu-i verde, rizător. Emblemă de tăcere a tristelor mormânturi În care tot adoarme, plăcere, lungul chin ; În care numai pasul fantasticelor vinturi Deşteaplă un suspin ; Unde vintul ce omoară Nalţă munţii de nisip, Ce pe fiecare vară, Schimbă forma, se risip. Dar luncile deşerte atit sunt de mărețe, Atât de melancolici, cît ochiul privitor, Ce cată tinereţe, Se-nturnă să ascundă o lacrimă de dor !

IV

Dar ziua se abate. — Pe undele pălite A 7nărei de nisip

https://biblioteca-digitala.ro

Se luptă umbra tristă cu razele ei mute Ce-n noapte se risip;

lar formele lor albe se schimbă cu durere Pe fiece minut,

Și tremurînde-noată în umbră şi-n tăcere Sub vălul lor tăcut.

V

Dar colo de hotarul deşertelor tăcute Era odinioară acel vestit Memfis : Luminele, ştiinţa şi artele plăcute Făcuseră acolo al lumei paradis.

Aici era cetatea cu magice palate ; Aici locuitorii trăiau în sărbători ;

Dar una dată, moartea aice se abate

Şi mina lor îngheaţă pe cupe şi pe flori; D-atuncea, în tăcerea anticilor deşerte, Șacalul cel sălbatec se plinge întristat Şi vînturile-ntonă lugubrele concerte In vechile ruine ce timpul a-nfruntat.

VI

Voi umbre nevăzute, o fii de-nchipuire ! Sculaţi-vă odată din ast tăcut mormînt ? lar tu, lumina vieţei, învie c-o zîmbire Al lor trufaş pămînt ! fTăcere ! iată noaptea !... o umbră se arată, Răsare din pămînt ! Ea face semn cu miîna-i plăpindă şi uscată, Şi mii de alte umbre se-nalță ain mormânt, Trei regi ce rădicară aceste piramide,

937

https://biblioteca-digitala.ro

Trei umbre, în tăcere s-aşază la benchet ; Trei cupe aurite, la steleic splendide Rădică în tăcere o mînă de schelet. O tînără princesă s-aşază în tăcere , Și cheamă lîngă sine fantastici trecători, Şi întonina armonii d-amor şi de plăcere, Deschide vâlul d-aur pe sînul ei de flori. Dar iată se aude o surdă nechezare

De ageri cursieri ; Cambis păşeşte-n capul popoarelor barbare, Mii ţipete se-nalță în sînul desei seri; O luptă cruntă-ncepe şi armele în vinturi Răsună cu tărie pe brațele de os; Iar cetele-egiptene reîntră în mormiînturi Și aerul răsună d-un zgomot dureros. Hroul mnacedonic în urma lor apare. El trage dupe caru-i popolii cei coprinşi ; Aceste turme sclave se luptă cu turbare Să-nvingă în robie alți populi neînvinşi. Oh ! nu mai e speranţă d-această omenire ! Tu, dulce libertate, ce lumea-ai amăgit, Ori nu ai fost tu oare decit închipuire ?... O popol, încetează d-a cere-o fericire Pe care nu ştii însuţi s-u lași la cei robiți!

Dar cine sparge încă nisipurile dalbe ?

Soldaţii lui preurmă al său car aurit;

Ei sunt fieroşi şi falnici şi pletele lor albe Sub arme au albit ;

O manta de purpură pe umeri-i s-abate ; Iar briul lui iuceşte ca cerul înstelat ;

https://biblioteca-digitala.ro

Alături stă amanta-i : divina-i voluptate Pe toţi a fermecat.

[i] trece, dar s-arată ordiile păgine ! Sub pașii lor pământul în doliu s-a-mvălit ș Dar ei chiar se strecoară şi-n urmă nu rămîne Decit o suvenire de dor ce a pierit, Dar cine e eroul a cărui strălucire Pe toți a întrecut ? Soldaţii lui sunt palizi de lungă nedormire, Ei n-au nimic în faţă şi-n vorbe neplăcut. Eroul îi conduce în valea glorioasă ; În purpură, în aur el nu-i învestmintat ; Un redingot albastru, o şlapă colțuroasă Acopere scheletu-i, de vinturi legănat. Dar ochiul cui străluce de-o flacără străină La ceilalți muritori ! Tăcere ! Mamelucii se-adună, se dezbină Prin umbra nopței deasă pe cati lor ușori. EI face semn din mină... ostaşii lui s-adună ; Scadroanele s-avîntă prin cîmpul nisipos, O luptă crudă-ncepe şi armele răsună Pe albele schelete ce strălucesc la lună, Pe hîrcele de os. Par mamelucii zboară prin cîmpii cei sălbatici Ca pulberea în vint, Și umbrele lor mute, cu caii lor fantastici, Refatră în mormânt. O geniu al durerii ! tu ai trecut în lume Si globul sub picioru-ţi gigantic a săltat ; Căzut-au edificiul coprins de putrejune, Legi, datine şi tronuri cu regii au picat ! Dar cînd picară toafc, prea mic d-a le abate, Tu tremuraşi de viaţă-ți sub greutatea lor ! Şi începuşi d-al doilea să dregi cele stricate, Trufaşe muritor !

339

https://biblioteca-digitala.ro

Aşa ia locuință-i, cînd un copil foc pune, Surîde de plăcere pir totul s-a încins ;

Atunci se înspămintă, văzind că se răpune,

Şi vrea cu mâna-i mică să stingă ce-a aprins ; Ca șarpele din fabuli ce-n via-i nerăbdare Fărîm-a mmd-sei pinteci născind înveninat,

Aşa, venind în lume, zdrobiji cu nepăsare Republica ta mumă, ce-n rieață zbor ti-a det !,.

https://biblioteca-digitala.ro