Regele preurmă, cu călări d-ai săi,

Calul lor ce zboară.

Dar din peșteri zmeul varsă pe flăcăi

Muște veninoase ce-n acele văi

Caii lor omoară.

Dupe-atunci cînd pasă turmele pe plai,

Lîngă grota lată,

Zmeul socotește că-s ostași pe cai

Și răvarsă musca care-ucide, vai !

Orice vită-ndată !