Pe unda poleită de miriade stele

Se leagănă, murmur,

În horă grațioasă suave aurele,

Și joc cu răsfățare în bucla dulcii mele,

Frumoasii Almelaiur.

Colo suspină valul sub maluri cununate

De chioșcuri de porfir ;

Colo delfinul saltă în jocuri răsfățate

Pe undele încinse de brîuri colorate

De raze dulci de fir.

Și cerul, și pămîntul, și marea fără punte,

Saraiuri, toate zbor,

Și luna cu chip d-aur se leagănă pe munte;

Iar dulcea mea hanîmă ascunde alba frunte

În sînu-mi arzător.

Cu vorbe amoroase, cu tînără mustrare,

Îmi zice ea duios :

„Cu mult e mai plăcută a noastră răsfățare

Decît acele raze ce scânteie pe mare,

Amantul meu frumos !”

Ea zice și suspină, și două lacrimele

Se scură tremurînd

Pe ale feții albe garoafe dulci, junele,

Ce tremură sfioase ca razele din stele

Pe valul mării blînd.

Eu, ca s-adorm suspinul ce încă rătăcește

În sînu-i delicat,

Rădic atunce vălu-i ce fața-i umbrește,

P-o mandolină d-aur ce dulcea mea iubește

Eu astfel am cîntat:

„Vino, dulcea mea iubită,

Valul doarme, liniștit,

Vezi, caicul meu invită

Cu catartul aurit !

Coardele-i sunt de mătase ;

Velele-i sunt de atlaz.

Printre unde, de vînt trase,

Să plutim drag pe Bogaz !

Pentru muncă, floare dulce,

Eu alt aur nu primesc

Decît aurul ce luce

Printre părul tău ceresc !”

Așa cîntam pe mare și alba mea frumoasă

Pe brațu-mi adormea,

Șoptind cu răsfățare : „O, noapte grațioasă.

Oprește zborul dulce pe lumea mincinoasă,

Pe fericirea mea !”