În toată viața voastră, p-a voastră tristă casă,

Să cînte baibuh !

O rudă să vă moară, cu orice an ce pasă

Și voi să trăiți încă, domniți d-al morții duh !

Durerile trecute să le-aduceți aminte !

Uitarea dorul vostru să uite-a împăca !

Flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte !

Ghiaurul să refuze mormîntu-a vă săpa.

Să vă vedeți voi vița prin alții rădicată !

Căzuți la băuturi !

Să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată !

Din lacrimile voastre să vă-adăpați, ghiauri !

Să vă tîrîți pe strade cu brațele rănite

Pe hîrburi, nencetat !

Ca să simțiți ce chinuri, ce suferinți cumplite

Această semenție în lume a-ncercat !

Să auziți în noapte pe boarele sălbateci

O șoptă ca de lanțuri ce robii-n lume port !

Pe ce veți pune fruntea în visele fantastici

Să vi se pară vouă că-i capul unui mort !

În casa unde puneți piciorul vreodată

S-aflați vrun adăpost,

Să intre cruda moarte de boale conjurată,

Să nu mai fie pace, să nu mai afle rost !

Pe orice-ți pune mîna, țărînă să se facă !

Să veștejească floarea de care ați atins !

Să se usuce vinul ce grijele vă-mpacă,

Sau să se schimbe-ndată în plîns de foc nestins !