Vedeți voi la umbra plină

Unor sălcii ce se-nclin

Pe această mare lină

Un corp dulce ca un crin ?

E-o ghiaură, albă, jună,

Ce se scaldă, o vedeți ?

Venerea ieșind din spumă

Cu cosiți de aur creți.

Unda bea cu voluptate

Corpul ei amăgitor ;

Ea o sparge și o bate ;

Face spumă din picior ;

Iar prin spumă, capu-i dulce,

Coperit de păr bălai,

Pare luna, vrînd să culce

După codri ninși de plai.

Apa face garofițe

Peste corpu-i răpitor

Și îi soarbe din cosițe

Aurul strălucitor.

Cînd pe undă se zărește

Dreaptă, coama-i tresărind,

Cînd pe spate s-odihnește

Ca o pavăză d-argint.

Grațiele o-nconjoară ;

Dulcile dorinți d-amor

O preurmă, turm-ușoară ;

Peștii mici o înconjor.

Singurile ei vestminte

Este apa de cristal,

Iar amorul, cu-ochi fierbinte,

Stă sub flori ascuns pe mal.