Câmpul Ogogenii luce despre zori.

Nu de turme grase, nici de dalbe flori,

Ci de multe corturi. Tabăra+i tăcută.

Vasile-al Moldovei pe străini ajută!

Ura care poartă domnului creștin,

Pune-n mână-i arme lângă cel străin,

Și îi zice:— „Du-te! Sparge cu turbare

Orice simpatie sângele tău are!

Numai să astâmperi al tronului dor,

Sclav al vanităței, mizer muritor!”

Matei domnul vine cu cetele sale, 

Sfărâmă străinii răspândiți pe vale...

Domnul de Moldova scapă rușinat

Și de conștiință dureros mușcat.