Știți voi crinul ce străluce

În Vescopolis frumos ?

Păru-i ca o rază dulce

Cinge corpu-i pînă jos.

Este tînăra Ioană,

Nimfa albă din Vardar,

E româna macedoană,

Dulce ca ceresc nectar.

Patru neamuri o reclamă,

Șeapte sate mîna-i cer.

Toți cu toții o aclamă,

Rază ce-a venit din cer !

Acvila lăsîndu-și zborul,

Boabe ia din mîna sa,

Turcul părăsind Bosforul,

Vine a o vizita.

Grațiile-i sunt surate,

Poartă jocu-n jocul ei

Și plăcerile-adorate

Zbor pe anii-i tinerei.

Geniul pe frunte-i zboară ;

Peste umbre și vulvori

Umbra-i dulce și ușoară

E o noapte peste zori !

Buza ca mărgăritarul

Are-un fermec foarte rar,

Crez că a băut nectarul

Din al zeilor pahar.

Ochii-i sunt dulci viorele

Ce la soare strălucesc,

Genele lungi, aurele,

Răsfrîng umbre și lucesc.

Sînu-i e o dulce floare ;

Două roze pe doi crini,

Sub al amorului soare

Tremură pe dulcii sîni.

Eu mă duc, vis de dulceață !

Tu n-o să mă mai zărești.

Tu mă lași să plec cu viață

Și, vai ! inima-mi oprești !