— „Toți păstorii se cobor ;

Toți răsuflă desfătare ;

Numai tu, frumos păstor,

Te înclini în întristare ?

Spune nouă ce gîndești ?

Spune nouă ce voiești ?”

— „Dați-mi pace, dragi oițe !

Dați-mi pace, dragi fetițe,

Că eu doru-mi nu vă zic

Pînă-n ziua de tunsoare ;

Iar atunci, în sărbătoare,

N-am să vă ascunz nimic.”

— „Azi e ziua de tunsoare.

Cînd ne zici să ne vestești

La această sărbătoare,

Pentru ce tu pătimești ?”

— „Ici la murmura fîntînii

Ascultați, dar, dorul meu.

Dar chemați să vie cînii.

Cîntec trist am să cînt eu :

«Ați văzut o dulce stea,

Ați văzut lilița mea,

Cu cămașă d-albă lînă

Fluturată de lumină ?

Roza e a sa guriță,

Flacăra a sa cosiță,

Ochii ei în lacrimele

Sunt ca două viorele.

Sufletu-i miros de floare,

Inima-i chiar foc de soare.

Vorba ei mă desfăta,

Cîntecu-i mă îmbăta,

Nu l-ați auzit voi oare

Printre nopți, desfătătoare,

Cît scotea de multe ori

Lacrimi de la călători ?

Dar acum acele șoapte

Nu mai sună printre noapte.

Sufletu-i s-a dus pe vînt,

Lutul într-un trist mormînt.

De cînd ea nu mai trăiește,

Viața-mi jună veștezește.”