Eu trec pe frunza ce-ngălbenește

Și cade tristă sub arbore jos;

Eu trec pe valul ce murmuiește;

Eu trec pe cântul melodios. 

Așa străinul cântând se duce

Și varsă lacrimi pe calea sa,

Eho al văii cu șopotă dulce,

Trecând, ne spune că el ofta. 

Eu sunt ca iarba primăvăroasă

Ce vântul toamnei o va usca.

O, tu, fetiță dulce, frumoasă,

Atunci pe mine nu mă uita! 

Dar, vai! se uită acel ce moare,

Astfel în gându-ți voi fi uitat.

Fecioara pune la sân o floare,

Dar o aruncă când s-a uscat.