Pizmă, tu ești răsplătirea

Faptelor celor mai mari!

Tu stingi pacea și iubirea

Și faci zilele amari. 

Tu faci ca să nască calomnia rea;

Ăst cărbun ce arde fruntea ce atinge 

Dar care mânjește, după ce se stinge

Însuși pe acela care îl ținea. 

Tu-mpletești cununa morții

La maptirii renumiți,

Tu tragi jos în lume sorții

Regilor neodihniți. 

Pizmă, orișiunde naște o virtute,

Un talent, un merit, un prezent ceresc,

Ale tele umbre palide și mute

Nasc deopotrivă și le învelesc! 

În colibă tu născută,

Fugi de dânsa ne-ncetat,

Și cu forma ta plăcută

În palaturi ai intrat. 

Tu faci de pălește viață, tinerețe,

Dulce bucurie între muritori,

Fragedă junie schimbi în bătrânețe

Și prefaci în lacrimi ale vieții flori! 

Nimănui nu dai cruțare!

Când se varsă-al tău fior,

Regii sunt a ta suflare

Și pălesc pe tronul lor. 

Cei ce-i înconjoară cearcă-a ta putere,

Inima se umple cu al tău venin,

Care o îmbată și o schimbă-n fiere,

Ura-nlocuiește amorul divin. 

Eu te văz pe orice față,

De la domni până la sclavi.

Fumul tău pe toți răsfață,

Pe cei slabi și pe cei bravi. 

Tu inspiri adesea pana care scrie,

Vorba roditoare unui orator,

Ce combate crâncen oarba tiranie,

Și reverși mânia până în amor. 

Lauzi cu nerușinare

Pe acei ce slabi gândești,

Și pe cel ce merit are

Îl ascunzi, când nu-l lovești. 

Cum în bătălie vulturul de pradă

Urmă o armată, șade priveghind,

Și când se doboară corpuri în grămadă,

Se aruncă-asupra-i însetat crocnind, 

Astfel tu aștepți în noapte

Laurii a se-mpleti

Și cu ne-mpăcate șoapte

Te repezi a le zdrobi.