Pilotul are ochii prin nopți de vijelie 

Pe al busolei ac, 

Și regii ce plecară să afle pe mesie,

O stea strălucitoare priveau pe cer cu drag.

Tu, țara mea frumoasă, în ținta de mărire 

La care tu pășești, 

Ce stea împodobită de sfântă strălucire

Ți-arată a ta cale cu razele-i cerești?

Ești jună, ești frumoasă, ai munți și stânci râpoase,

Ai râuri argintii,

Ai văi cu plete d-aur, păduri verzi și umbroase

Și pulbere de turme, femei cu ochii vii.

Prosperitate, pace, amorul și plăcerea 

În sânu-ți locuiesc. 

Și călătorii care nu îți cunosc durerea,

Răpiți de-atătea daruri, stau și te fericesc.

Dar astă soartă dulce ce oare-ți folosește, 

O, țară de amor! 

A spiritului pâine, lumina îți lipsește,

Și toate-aceste bunuri pierd farmecele lor!

Dă toate-aceste daruri p-o zi de luminare,

O, dulce țara mea!

Tu ai născut în lume și liberă și tare,

Și astăzi ignorința înclină fruntea ta,

Străinul ce te știe, plângând l-a ta durere,

La numele tău bun,

Își zice: această țară în întuneric piere!

Cu-oțetul te adapă, cu spini te încunun!

Acele certe surde ce-n sânul tău răsună,

O, țară, te slăbesc!

Și cauza lor fie în fundu-i cât de bună,

Tot pe străini servesc.

Fii, țara mea, unită, de vei să fii tu mare!

În cap cu al tău domn,

Așteaptă! Ziua vine și fericit e care

La dulcea ei sosire n-o fi surprins de somn!