Tu, ce mori cu fericire,

Pentru ceilalți muritori,

Cine ești tu, o, martire?

Cine te trimite ori?

Ești om? Zi un zeu mai bine,

Căci adesea ai căzut

Pe când nu lași după tine

Nici un nume cunoscut!

Norul oare se gândește

Când se sparge, ca să dea

Văii ce îngălbenește,

Viața, frăgezimea sa,

Dacă lasă dupe sine

Nume bun p-acest pământ?

O, martire, porți în tine

Voia unui nume sfânt!

N-ai în viață nici o oară,

Tu nu ai nimic al tău.

În martiri ce ei omoară

Ei ucid pe Dumnezeu!

Mergi, făramă, risipește

Al tău suflet și-al tău lut!

Pentru țară te jertfește!

Cerului va fi plăcut.

Cei răi au să calomnie

Numele și-al tău mormânt.

Un tâlhar are să fie

Lângă tine, un om sfânt!

Căci pe viața mai curată

Calomniile-omenești 

Lasă mai adâncă pată,

Trebuie să te gândești.

Oameni fără de onoare

Vor huli onoarea ta,

Sufletele târâtoare

Gloria îți vor lua.

A eroilor țărână,

Pe acest pământ de orbi,

Este ca întotdauna

Prada turmelor de corbi.