Popor, faceți loc! trece-un călător!

Un sfeșnic înainte ș-un preot după dânsul;

De săraci se duce un trist coșciug de lemn.

Înfășurat în trențe, un corp este într-însul,

Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. —

Cei mari, vă plecați! trece-un cerșetor!

Bogaților, loc! trece-un călător!

Acel cerșetor care chiar ieri nu avea pâine,

Clopotul răsună, că a ajuns la port:

I-a încetat durerea și grija pentru mâine;

Regii-s d'opotrivă cu cerșetorul mort.

Stați, țari și cezari! trece-un cerșetor!

Loc! loc, suverani! trece-un călător!

Țărâna-i se depune în urna veciniciei,

Unde concheranții p-a lor o au depus,

Și viermii putrejunei dau pânteci lăcomiei —

Sufletele toate se văd acolo sus.

Îndărăt, bogați! trece-un cerșetor!

Stăpânilor, loc! trece-un călător!

Vă trageți, plecați capul, gătiți-v-a răspunde:

Creatoru-ascultă pe cerșetorul mort.

Din câte-a tras aicea nimica nu ascunde; —

Greu or să răspundă acei ce griji nu port!

Tiranilor, loc! trece-un cerșetor!