Când o căldură dulce, samururi, catifele,

Sub draperii bogate de stofe, de dantele,

V-adoarme p-un divan;

Când mii lumini ascunse în lampe colorate

Resfrâng și vă-nmulțește-n oglinzile-ardicate

De jos până-n tavan;

Ș-o copiliță dulce, râzândă, grațioasă,

În reverențe intră ușoară și frumoasă

Ca și un îngeraș, -

Și după ea un june măreț, voios și tare,

Cu fața vie, plină, cu fruntea-ntinsă, mare,

Și șed p-un scăunaș;

Când vă vedeți într-înșii pre voi miniatură,

Și gest, organ, accente, oricare a lor trăsură

E-a voastră, — îi iubiți!

Își vede muma soțul, și tata iar soția;

Și știți c-aveți mijloace, vă iartă avuția

Să-i faceți fericiți;

Oare gândiți atuncea că poate-n altă casă

Au doi bătrâni o fată, tot astfel de frumoasă,

Dar e trăită rău;

Și plâng, căci mâine poate copila o s-apuce

O cale... n-au de hrană; și viața este dulce,

C-așa va Dumnezeu.